Conferința de securitate de la Munchen: spectacolul grotesc continuă

Conferința de securitate de la Munchen a fost, cum era de așteptat, un bun prilej de punere în scenă a spectacolului mediatic menit să mențină viu interesul publicului occidental pentru războiul din Ucraina. Contractorii din industria militară și-au frecat mâinile și au notat, discret, noile cifre cu multe zerouri rezultate din declarațiile bombastice ale politicienilor.

Mulți dintre liderii prezenți la Munchen au talent actoricesc, trebuie să recunoaștem. Imaginați-vă cum ar fi arătat o astfel de întrunire cu Ciucă, Ciolacu și Iohannis printre vorbitori. Așa că un spectator neutru, neimplicat emoțional, teoretic ar fi putut rezista la toate prelegerile fără să izbucnească în râs.

Cum bine știm, politicienii reprezintă doar platforma de comunicare a Deep State-ului cu publicul. Adevărații potlogari stau ascunși undeva în culise și evaluează prestația actorilor-mercenari, ca și reacția populimii la mesajul transmis. Un întreg sistem mafiot, bine pus la punct și bine interconectat, funcționează ca uns în beneficiul unui grup restrâns de globaliști.

NATO a devenit în ultimii doi ani un gigant care produce armament pe bandă rulantă și îl vinde la foc automat, cu liste lungi de așteptare. A devenit cea mai eficientă mașină de făcut bani din istoria ultimilor 100 de ani. Statele Unite au văzut aici imensa oportunitate de câștig și nu sunt dispuse să lase ciolanul din gură până când nu storc și ultimul cent de la fraierii de serviciu. Cu prețul vieții ucrainenilor și a rușilor, știind că pe termen lung nu poate exista un învingător clar și că Putin se va abține de la gesturi necugetate.

Stratagema de întreținere a războiului și escaladare până la ”profitul maxim cu daune minime” beneficiază de efortul intens al liderilor politici, secondați de mass-media mainstream. Întrunirea de la Munchen și-a atins scopul. Noi fabrici, noi contracte, noi livrări.

Pericolul rusesc a fost exacerbat până la a fi considerat unul iminent. ”Riscul cel mai mare este dacă Putin câștigă”, a plusat Stoltenberg, în timp ce Macron a mers pe aceeași linie, cu mențiunea puerilă că Rusia ar trebui învinsă, dar nu zdrobită. Occidentul colectiv vede presupusa înfrângere ca pe momentul în care Putin îl sună pe Biden pentru a-l implora să vină la masa negocierilor, din pricina contraofensivei zdrobitoare a ucrainenilor. Sau a neputinței rușilor de a-și clama victoria și de a opri sângerările din propria tabără. Ambele presupuneri se sprijină pe false argumente și pe un optimist halucinant, departe de realitățile de pe front. Și de capacitatea celor doi combatanți de a păstra o presiune constantă asupra inamicului.

Tot la Munchen a ieșit în evidență amărăciunea cu care Maia Sandu a transmis că Moldova nu este pregătită, deocamdată, să adere la NATO. Nu-i permit statutul constituțional de neutralitate și, nu în ultimul rând, dorința majorității cetățenilor. Însă acestea nu vor fi un obstacol în procesul de înarmare până-n dinți (cu bani din România?! din exportul de vinuri?), în așteptarea momentului în care Zelensky-NATO va deschide un nou front favorabil Kievului. Contractorii Pentagonului o iubesc pe Maia.

Singura problemă notabilă a mașinii NATO de făcut bani din cadavre rămâne Turcia. În pofida greutăților economice majore, accentuate de cele două cutremure, Ankara rămâne pe poziții în cel puțin două dosare sensibile: aderarea Suediei la organizația nordatlantică și prezența nerestricționată a navelor militare NATO în Marea Neagră.

Foarte comică (unii ar zice ”nesimțită”) a fost propunerea Ursulei von der Leyen ca Uniunea Europeană să cumpere armament ”la comun”, după modelul vaccinurilor Pfizer. Poate ar trebui ca negocierile să se deruleze tot cu Albert Bourla, din partea contractorilor militari ai Pentagonului. Există deja o bună chimie între cei doi.