Statele Unite amintesc de ajutorul dat lui Stalin, dar uită de sprijinul pentru Hitler

Într-o încercare disperată de a justifica elanul cu care trimit în Ucraina armament, bani, logistică și specialiști, Statele Unite au apelat la file de istorie. Mai precis au făcut o paralelă cu ajutorul acordat URSS, ”în mod similar”, pentru a învinge nazismul în WWII.

Postarea de pe pagina de Facebook a ambasadei SUA la București amintește de recunoștința lui Stalin, într-o scrisoare din 1941 adresată președintelui Roosevelt. Potrivit postării, între 1941 și 1945 americanii le-au livrat sovieticilor armament, muniție și logistică, toate estimate la 11,3 miliarde de dolari (180 de miliarde la valoarea din 2016). Printre acestea, 14.000 de avioane și 13.000 de tancuri. Debutul ajutorului american coincide cu intrarea SUA în război, după atacul de la Pearl Harbour, din 7 decembrie 1941.

Ce nu pomenește deloc ambasada este contribuția substanțială a Statelor Unite la ascensiunea lui Hitler și la declanșarea războiului. Cea mai elocventă dovadă: revista Time l-a premiat pe dictator, în 1938, cu prestigiosul titlu ”Personalitatea anului” (câștigat și de Zelensky în 2022).

”Contribuția capitalismului american la pregătirile de război ale Germaniei nu poate fi descrisă decât ca fiind fenomenală. A fost cu siguranță crucial pentru capacitățile militare germane. Nu numai că un sector influent al mediului de afaceri american era conștient de natura nazismului, dar, în scopuri proprii, a ajutat nazismul ori de câte ori a fost posibil (și profitabil) – știind pe deplin că rezultatul probabil va fi un război care va implica Europa și Statele Unite”, spune profesorul anglo-american Antony Sutton, în cartea sa ”Wall Street și ascensiunea lui Hitler”, publicată în 2010.

Principalul furnizor al mașinii de război germane, Interessen-GemeinschaftFarbenindustrie, firmă aflată sub controlul Standard Oil a bancherului Rockefeller, a finanțat 45% din campania electorală a lui Hitler în 1930. Altă bancă americană, JP Morgan, prin intermediul General Electric, controla industria radio și electrică germană (AEG și Siemens), iar prin compania de telecomunicații ITT – 40% din rețeaua de telefonie din Germania. În plus, bancherii americani dețineau 30% din acțiunile companiei producătoare de avioane Focke-Wulf. Cooperarea americană cu complexul militaro-industrial german a fost atât de intensă și generalizată încât, până în anul 1933, sectoarele cheie ale industriei germane și marile bănci, precum Deutsche Bank, Dresdner Bank sau Danat-Bank, se aflau sub controlul capitalului financiar american.

În august 1934, compania americană Standard Oil a achiziționat 730.000 de acri de teren în Germania și a construit rafinării de petrol. În 1941, în plin război, investițiile americane în economia Germaniei se ridicau la 475 de milioane de dolari: Standard Oil – 120 de milioane de dolari, General Motors – 35 de milioane de dolari, ITT – 30 de milioane de dolari, iar Ford – 17,5 milioane de dolari.

Într-un articol din septembrie 2004 (”Cum a ajutat bunicul lui Bush la ascensiunea lui Hitler la putere”), publicația britanică The Guardian menționează că ”a văzut dovezi” care arată că fostul senator Prescott Bush (bunicul lui George Bush jr), în calitate de director al Union Banking Corporation (UBC), cu sediul la New York, a reprezentat interesele lui Fritz Thyssen (industriașul german care l-a finanțat pe Hitler în anii ’30). Bush a continuat să lucreze pentru această bancă și după ce America a intrat în război. Thyssen deținea cea mai mare companie de oțel și cărbune din Germania și s-a îmbogățit datorită eforturilor lui Hitler de a se reînarma între cele două războaie mondiale.

Desigur, am amintit aici doar o mică parte din informațiile culese din arhive. Concluzia este că strânsa cooperare financiară și economică a cercurilor de afaceri anglo-americane și naziste a fost mediul pe fundalul căruia a izbucnit al doilea război mondial.

Să sperăm că strânsa cooperare americano-ucraineană nu va fi mediul pe fundalul căruia va izbucni al treilea război mondial.