Povestea ”balonului spion” chinezesc, o criză fabricată

Titlurile războiului dintre Ucraina și Rusia au fost puse pe pauză vineri și sâmbătă, întrucât atenția și discursul publicului american au fost temporar consumate de bizara saga a ”balonului spion” chinezesc, care a devenit din ce în ce mai dramatică cu fiecare oră, până când a fost doborât de Pentagon deasupra Oceanului Atlantic.

Dar puțini sunt cei care își pun în prezent întrebările necesare și mai profunde legate de momentul ales. Având în vedere că ultima criză majoră a baloanelor care a acaparat știrile 24/7 a sfârșit prin a fi o farsă completă (vă amintiți cascadoria ”băiatului cu balonul” din 2009, care a ținut lumea cu sufletul la gură timp de un întreg ciclu de știri?), contextul actual al poveștii balonului chinezesc și întrebarea cui bono merită o analiză mai profundă.

Antreprenorul și comentatorul geopolitic Arnaud Bertrand, care, în calitate de occidental, a petrecut mulți ani trăind în China și încearcă frecvent să corecteze analiza adesea înșelătoare a rapoartelor din presa mainstream, oferă o ”viziune alternativă” a ceea ce tocmai am amintit mai sus.

* * *

”Mi-am luat un pic de timp pentru a diseca povestea ”balonului spion” – atât modul în care este prezentată în SUA, cât și răspunsul Chinei”, începe Bertrand relatarea. După cum veți vedea, cu cât te gândești mai mult la asta, cu atât rămâi mai uimit de absurditatea pură a întregii povești.”

Mai întâi, povestea din SUA.

China a trimis un ”balon spion” deasupra unor situri americane strategice. A ales să spioneze aceste locații cu un balon mare și vizibil (se spune că este ”la fel de mare ca mai multe autobuze școlare”), pe care oricine îl poate vedea cu ochiul liber de la sol, pentru a ”demonstra că are această capacitate”, în ciuda faptului că există o multitudine de alte modalități mai discrete de a spiona, cum ar fi sateliții sau dronele invizibile.

Nu este clar dacă cineva se îndoia că China stăpânea tehnologia baloanelor cu aer cald și de ce, prin urmare, avea nevoie să demonstreze ceva. China a ales să facă acest lucru în ajunul vizitei secretarului de stat Blinken și la câteva ore după ce a semnalat că se va întâlni, de asemenea, cu Xi în timpul vizitei sale. O întâlnire la nivel înalt care nu a mai fost acordată niciunui secretar de stat american de ani de zile.

Prin urmare, China ar fi ales să întrerupă o întâlnire cu propriul președinte și să își saboteze propriile eforturi de detensionare în conflictul cu SUA. Pentagonul a declarat că a ”urmărit balonul de ceva timp” și nu era prima dată când se întâmpla un astfel de incident. Dar de data aceasta – din motive neclare – a ales să facă un anunț public. Ca urmare, Blinken a anunțat că își amână călătoria în China.

Acum, povestea din partea chineză.

Pentru ei, este vorba de un accident întâmplător, balonul fiind ”un dirijabil civil folosit în scopuri de cercetare, în principal meteorologice” care ”a deviat mult de la cursul planificat” din cauza unor puternice ”Westerlies” (vânt care suflă de la vest la est) și a ”capacității limitate de autodirijare”, principala caracteristică a unui balon fiind, desigur, că poate doar să urce sau să coboare.

Un articol din WaPo pare să confirme acest lucru, citând ”experți în securitate națională și aerospațială [care] au declarat că aparatul pare să aibă caracteristici comune cu baloanele de mare altitudine folosite de țările dezvoltate din întreaga lume pentru prognoza meteo”.

(Sursa: washingtonpost.com/world/2023/02/)

Pentagonul însuși a declarat că ”încărcătura utilă nu ar oferi prea multe în ceea ce privește supravegherea pe care China nu ar putea să o colecteze prin intermediul sateliților de spionaj” și că ”balonul nu reprezintă o amenințare fizică sau de informații serioasă”.

Adică, Pentagonul însuși spune că nu ar avea niciun sens ca China să folosească un astfel de balon în scopuri de colectare de informații, în condițiile în care are sateliți. Se cam pune întrebarea de ce au decis să facă o mare scofală din asta în primul rând.

Vă las să decideți singuri care dintre povești are mai mult sens. Ridicolul pur și simplu al acestui al nouălea episod de ”spaimă roșie” este absolut evident pentru oricine are o iotă de bun simț. Doar că, din păcate, bunul simț pare să fie în stare critică în zilele noastre.

De asemenea, ca de multe ori, adevărata poveste este probabil motivul pentru care incidentul a devenit o știre TV.

Iar contextul important aici este, bineînțeles, vizita lui Blinken în China, care ar fi putut – se poate visa întotdeauna – să fie un pas spre o anumită formă de dezescaladare a relațiilor dintre China și SUA. Era destul de ușor de prevăzut că o poveste ca aceasta, în ajunul călătoriei, ar fi făcut foarte dificilă din punct de vedere politic plecarea lui Blinken.

Așadar, o ipoteză plauzibilă este aceea că întregul episod este o încercare a forțelor interne ale SUA de a împiedica orice destindere SUA-China. O ipoteză alternativă, mult mai puțin probabilă, este că vorbim de forțe interne chineze care încearcă să facă același lucru prin trimiterea balonului.

Puțin probabil, deoarece:

a) China are timpul de partea sa. Deci are de câștigat din reducerea tensiunilor cu SUA și nu există nicio ”facțiune” evidentă în China care să creadă contrariul

b) ar fi extrem de riscant pentru oricine din China să facă așa ceva, deoarece gestul ar fi văzut, fără îndoială, ca un act de înaltă trădare cu consecințe grave

c) din nou, baloane ca acesta nu pot fi dirijate.

Pentru a planifica trimiterea unui astfel de balon din China către un loc deasupra teritoriului american, nu este fezabil în primul rând. Ultima ipoteză, oarecum probabilă, este că vorbim de o serie de evenimente nefericite, fără nici o rea intenție de ambele părți.

1) Balonul deviază de la curs și ajunge în spațiul aerian al SUA,

2) oamenii îl văd și Pentagonul simte că trebuie să comunice,

3) mass-media, purtând obișnuita lor pălărie de ”China rea”, decide să meargă până la capăt cu alarmismul,

4) opoziția politică și șoimii chinezi se urcă în tren,

5) administrația simte că nu are altă opțiune decât să anuleze călătoria și nu are curajul politic de a spune ”este vorba doar de un balon care a deviat de la curs”.

Ei bine, cred că în acest scenariu există, de fapt, răutate din partea presei și a politicienilor și a membrilor mai largi ai găștii, dar este ”răutate organică”, ca să spunem așa: o ocazie de aur pentru a induce teama.

În concluzie, oricum ați vedea-o, povestea este absolut rușinoasă și o reflectare tristă a vremurilor nebunești în care trăim, când, în loc să ne luăm timp să analizăm cu atenție faptele, să aplicăm rațiunea și bunul simț, alegem, în schimb, ca societate, să incităm la frică și ostilitate.