Un comentariu de Alex Krainer

În octombrie anul trecut am scris un articol intitulat ”Diplomația secretă a Marii Britanii și războaiele europene”, explorând rolul Marii Britanii în provocarea ambelor războaie mondiale din secolul trecut și contribuind la actuala escaladare din Ucraina.

Pentru a fi mai exacți, nu este vorba despre acțiuni ale britanicilor sau ale instituțiilor legitime ale guvernului lor. Vorbim mai degrabă despre o cabală care a operat diplomația secretă britanică și agențiile de informații în urmărirea agendei imperiale. Obiectivul său este cucerirea și subjugarea națiunilor în beneficiul cartelului bancar cu sediul în City of London și pe Wall Street și în detrimentul tuturor celorlalți, acasă și în străinătate.

Această cabală a fost motorul principal din spatele multor conflicte din întreaga lume și a modelat politica externă agresivă a Marii Britanii din ultimele secole. Dar acest fapt este rareori discutat în mass-media și a rămas în mare parte ferit de orice examinare publică. Chiar și în Marea Britanie, puțini sunt conștienți de faptul că, de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Regatul Unit a lansat peste 83 de intervenții militare în 47 de națiuni din întreaga lume.

Desigur, motivul nu este că britanicilor le face plăcere să-și trimită copiii la război. În schimb, există o dinamică în centrul sistemului financiar și politic britanic care stimulează o conduită agresivă în materie de politică externă. Această dinamică se revelează din nou astăzi.

Escaladele reticente ale războiului

Este din ce în ce mai clar că Rusia prevalează astăzi în Ucraina și că în curând va fi în măsură să dicteze termenii păcii. Acest lucru a ajuns la cunoștința multor lideri din întreaga lume, care fac acum apel la dezescaladare și la încetarea prelungirii inutile a agoniei Ucrainei. Astfel de apeluri au venit mai ales din Argentina, Brazilia, Ungaria și Croația, dar și din interiorul multor națiuni occidentale.

Potrivit mai multor persoane din interiorul fenomenului, printre care și colonelul Douglas MacGregor, mulți generali de la Pentagon își exprimă acum rezervele serioase cu privire la continuarea implicării în conflict. Chiar și faimoasa Corporație RAND, principalul susținător al provocării actualului conflict, s-a răzgândit recent. Aceștia tocmai au publicat un studiu intitulat ”Avoiding a Long War: U.S. Policy and the Trajectory of the Russia-Ukraine Conflict” (Evitarea unui război de lungă durată: politica SUA și traiectoria conflictului dintre Rusia și Ucraina), în care subliniază că o prelungire a conflictului din Ucraina nu ar fi în beneficiul SUA: ”Interesele SUA ar fi mai bine servite prin evitarea unui conflict prelungit”.

Promovarea în forță a celui de-al treilea război mondial de către Marea Britanie

În același timp însă, establishmentul britanic a trecut la ofensivă pentru a cere escaladarea și chiar o confruntare directă cu Rusia. Fostul premier Boris Johnson a zburat săptămâna aceasta în Statele Unite pentru a se întâlni cu liderii republicani cheie din Congres cu scopul de a îndemna la ”unitate și sprijin occidental pentru Ucraina și găsirea unor mijloace de a se face mai mult împotriva amenințării pe care o reprezintă Rusia”.

Tobias Ellwood, deputat conservator și președinte al Comisiei de apărare din Marea Britanie, a acordat recent un interviu reporterilor Sky News, unde a promovat ideea că ”acum suntem în război în Europa, trebuie să trecem pe picior de război. Suntem implicați în asta, (…) trebuie să ne confruntăm direct cu Rusia, în loc să lăsăm Ucraina să facă toată treaba”.

Același Tobias Ellwood a cerut recent construirea unei fabrici masive de arme în Polonia, proiect deja în curs de dezvoltare. Fostul ministru britanic al Apărării, Sir Gerald Howarth, a vorbit, de asemenea, la Sky News, în această săptămână, pentru a sugera că NATO ar trebui să intre în Ucraina, ”cu bocancii la sol”, întrucât Ucraina trebuie să câștige războiul.

Vara trecută, șeful armatei britanice, generalul Sir Patrick Sanders, le-a spus trupelor că trebuie să se pregătească să lupte împotriva Rusiei într-un potențial al treilea război mondial pe continentul european.

Boris Johnson aruncă în aer negocierile de pace

De asemenea, nu trebuie să uităm niciodată că, la sfârșitul lunii martie 2022, președintele Zelensky a redactat o propunere de pace de 5 pagini și a trimis-o președintelui rus Putin. Cele două părți au ajuns la un acord preliminar, iar negociatorul-șef al Ucrainei a anunțat public că totul a fost convenit, cu excepția statutului Crimeei. În acest moment al războiului, au existat relativ puține victime.

Dar, potrivit Ukrainska Pravda, Boris Johnson a apărut la Kiev pe 9 aprilie, aproape fără avertisment, aducând două mesaje: (1) Vladimir Putin este un criminal de război și trebuie să fie presat, nu negociat cu el; (2) Chiar dacă Ucraina este pregătită să semneze unele acorduri cu Putin, ei nu sunt („ei”, însemnând, probabil, guvernul britanic sau oricine l-a trimis la Kiev).

La trei zile după ce Johnson a părăsit Kievul, Vladimir Putin a ieșit public și a declarat că discuțiile cu Ucraina ”au ajuns într-un punct mort”. Relatarea a fost confirmată câteva luni mai târziu de Fiona Hill, fost consilier al Consiliului Național de Securitate al SUA, într-un articol din Foreign Affairs:

”Potrivit mai multor foști oficiali de rang înalt cu care am vorbit, în aprilie 2022, negociatorii ruși și ucraineni păreau să fi convenit provizoriu asupra schițelor unui acord interimar negociat: Rusia se va retrage la poziția sa din 23 februarie, când controla o parte din regiunea Donbas și întreaga Crimee, iar în schimb Ucraina va promite să nu solicite aderarea la NATO și să primească în schimb garanții de securitate din partea mai multor țări”.

Însă cine l-a trimis pe Boris Johnson la Kiev nu era pregătit pentru pace.

Este sindromul britanic de dereglare a Rusiei incurabil?

Apelul Londrei la război împotriva Rusiei este consecvent de ani de zile. În aprilie 2021, cu mult înainte ca Rusia să invadeze Ucraina, Chatham House (Institutul Regal pentru Afaceri Internaționale) le cerea europenilor și NATO să înfrunte militar Rusia. Autorii raportului susțineau că ar trebui să existe o ”recunoaștere comună și publică a faptului că Europa este atacată și că aliații trebuie să fie uniți pentru a lupta”.

În 2018, în primul său interviu după ce a fost numit șef al armatei britanice, generalul Mark Carleton-Smith a declarat pentru Daily Telegraph: ”Rusia reprezintă astăzi, în mod incontestabil, o amenințare mult mai mare la adresa securității noastre naționale decât amenințările extremiste islamice, cum ar fi al-Qaeda și Isil”.

Această ostilitate irațională și clocotitoare față de Rusia a fost una dintre constantele de nezdruncinat ale politicii externe britanice de mai bine de două secole. Chiar și la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, când URSS era în mod oficial un aliat, după ce făcuse cea mai mare parte din munca grea pentru a învinge Germania nazistă (inclusiv 27 de milioane de victime), ostilitatea a rămas intactă. În celebrul său discurs Fulton, rostit în prezența președintelui american Truman în martie 1946, Winston Churchill a declarat că URSS este inamicul Occidentului.

Unde sunt vocile anti-război?

Ca să fim corecți, astăzi avem belicoși în aproape toate guvernele occidentale. Cu toate acestea, în majoritatea națiunilor există diviziuni semnificative în cadrul spectrului politic și facțiuni anti-război relativ puternice. Este important de menționat că există și a existat întotdeauna o opoziție viscerală față de război în rândul poporului britanic. Însă simplii cetățeni sunt reduși sistematic la tăcere, intimidați și marginalizați de către establishmentul pro-război. Fostul lider laburist Jeremy Corbyn a fost efectiv pus pe tușă și înlocuit cu Sir Kier Starmer, un politician pro-război. Și alte voci anti-război trebuie să se lupte pentru a se face auzite.

O adunare a unor personalități publice importante a fost planificată la Conway Hall din Londra pe 25 februarie anul acesta (îi puteți găsi aici pe Twitter: @No2NatoNo2War), dar în urma presiunii copleșitoare din partea establishment-ului pro-război, Conway Hall i-a șocat pe organizatori prin anularea evenimentului. Printre vorbitorii care urmau să participe se numărau Craig Murray, Clare Daly, Mick Wallace, Max Blumenthal, Chris Williamson, George Galloway și mulți alții. Acești lideri ar fi atras cu siguranță mulțimi foarte mari. Să sperăm că o vor face în continuare, într-un alt loc. În mod clar, sentimentul anti-război există, așa cum a fost întotdeauna, dar establishmentul ar prefera să nu știți despre ei și să nu auziți nimic din ce au de spus.

Adevăratul război este cel dintre oameni și bănci

Pentru a preveni izbucnirea unui alt mare război în Europa, trebuie să identificăm în mod clar principalii promotori din spatele escaladării ostilităților și motivele lor: ei sunt rețelele de interese ale imperiului și beneficiarii finali ai războiului și ai subjugării altor națiuni. Atunci când urmărim sistemul de stimulente care catalizează războaiele până la origini, acestea duc invariabil la cartelul bancar internațional.

Faptul că Marea Britanie este gazda parazitului financiar numit City of London și că este incurabil ostilă Rusiei nu reprezintă o coincidență. Obsesia establishmentului britanic de a distruge Rusia este astăzi cea mai periculoasă forță cu care se confruntă omenirea, capabilă în cele din urmă să pună capăt acesteia. Așa cum spunea Lord Acton: ”Problema care a străbătut secolele și va trebui să fie combătută mai devreme sau mai târziu este poporul împotriva băncilor”.

În legătură cu cele de mai sus, anul trecut am publicat un raport despre rolul șocant al cabalei britanice de politică externă, condusă de premierul Neville Chamberlain, în gestionarea crizei din Cehoslovacia, care a dus la ”Appeasement” și la tratatul de la München din 1938. Povestea este FOARTE diferită de ceea ce ne-au învățat la școală. Veți găsi articolul și videoclipul la acest link: ”Appeasement: adevărul șocant despre acordul de la München din 1938”.

Îi vom cunoaște după faptele lor.

………………

Autorul Alex Krainer – @NakedHedgie este creatorul I-System Trend Following și editorul rapoartelor TrendCompass care oferă zilnic semnale CTA pentru peste 200 de piețe financiare și de mărfuri.