Panică printre globaliști

Pe măsură ce războiul evidențiază limitele Occidentului în susținerea Ucrainei, devine tot mai evident că partea economică va juca un rol decisiv.

Masivele mișcări de stradă din Marea Britanie și Franța sunt un prim semnal că lucrurile încep să derapeze. Oamenii sunt nemulțumiți de scăderea abruptă a nivelului de trai, care nu poate fi scoasă din contextul conflictului ruso-american. În mod paradoxal pentru analiștii euroatlantici, economia Rusiei merge mai bine decât cea a Marii Britanii. Sancțiunile nemaiîntâlnite reprezintă fix ceea ce au avertizat ”conspiraționiștii”: un bumerang care lovește Europa în moalele capului.

În paralel, rușii au strâns rândurile și s-au mobilizat mult mai bine decât ar putea-o face europenii vreodată. Sunt foarte motivați (spre deosebire de francezi, italieni, români, bulgari ș.a.m.d.), au resurse la discreție și prieteni dispuși să-i ajute acolo unde sancțiunile ridică probleme.

În ciuda propagandei din mass-media, Moscova a rămas cu investițiile occidentale și activele de sute de miliarde de euro, bani care au ajuns în Rusia în ultimii 32 de ani, în speranța unei ”cuceriri pașnice”. Vorbim despre o sumă imensă, în creștere ca urmare a îndemnului lui Medvedev de piratare a proprietății intelectuale. Și pe care Occidentul se ferește să o facă publică, din motive evidente.

Pentru globaliștii de la Davos, ruperea definitivă și iremediabilă a relațiilor cu Rusia reprezintă un adevărat dezastru. Noua Cortină de Fier este ultimul lucru de care ar avea nevoie băieții din gașca lui Schwab.

În mod evident, cea mai inteligentă mișcare a ”elitelor” occidentale ar fi îngroparea securii războiului în așteptarea unor vremuri mai bune. Reconstruirea cu migală a punților de legătură cu Rusia. Reluarea întâlnirilor de afaceri. Recâștigarea încrederii reciproce.

Poate că insistența cu care FBI percheziționează casele lui Joe Biden arată tocmai ruptura dintre pacificiștii Deep State-ului american și războinicii aflați în solda industriei de armament. Dintre ”rezonabili” și ”exaltați”.

Marea întrebare este în ce măsură Rusia mai poate avea încredere în cuvântul (scris) al Occidentului. Și dacă nu cumva Kremlinul preferă să joace în continuare de pe poziții de forță, în combinație cu China și India. Ar fi o perspectivă sumbră, pentru că nu ar lăsa Occidentului decât opțiunea conflictului armat cu Rusia, până la preconizata (dar puțin probabila) ”epuizare” a Kremlinului.

Noua Cortină de Fier este un dezastru pentru globaliști. În consecință, Occidentul dirijat de la Davos ar avea tot interesul să încerce un armistițiu. Alternativa ar fi să moară de gât cu Putin, dacă Moscova refuză termenii reconcilierii.