Realizând că războiul dintre NATO și Rusia se va încheia probabil în mod nefavorabil, SUA testează o ofertă de ieșire. Dar de ce ar trebui Moscova să ia în serios propunerile indirecte, mai ales în ajunul noului său avans militar și în timp ce se află în postura de învingătoare?

Cei din spatele Tronului nu sunt niciodată mai periculoși decât atunci când sunt cu spatele la zid.

Puterea le scapă repede: din punct de vedere militar, prin umilirea progresivă a NATO în Ucraina; din punct de vedere financiar, mai devreme sau mai târziu, cea mai mare parte a Sudului global nu va mai dori să aibă nimic de-a face cu moneda unui gigant necinstit și falimentar; din punct de vedere politic, majoritatea globală ia măsuri decisive pentru a nu se mai supune unei minorități de facto, rapace și discreditate.

Așa că acum, cei din spatele Tronului complotează pentru a încerca măcar să întârzie dezastrul care se apropie pe frontul militar.

După cum a confirmat o sursă de nivel înalt din cadrul establishment-ului american, o nouă directivă privind NATO vs. Rusia în Ucraina a fost transmisă secretarului de stat american Antony Blinken. Blinken, în ceea ce privește puterea reală, nu este altceva decât un mesager pentru neoconservatorii și neoliberalii straussieni care conduc de fapt politica externă a SUA.

Secretarul de stat a fost instruit să transmită noua directivă – un fel de mesaj către Kremlin – prin intermediul presei mainstream. Mesajul a fost publicat cu promptitudine de Washington Post.

În diviziunea elitei mass-media mainstream din SUA, New York Times este foarte aproape de Departamentul de Stat, iar Washington Post de CIA. În acest caz, însă, directiva era prea importantă și trebuia să fie transmisă de ziarul de referință din capitala imperială. Ea a fost publicată sub forma unui Op-Ed (în spatele unui paywall).

Noutatea în acest caz este că, pentru prima dată de la începutul Operațiunii Militare Speciale (OMS) a Rusiei din februarie 2022, americanii propun de fapt o variantă a clasicului ”oferta pe care nu o poți refuza”, inclusiv unele concesii care ar putea satisface imperativele de securitate ale Rusiei.

În mod crucial, oferta americană ocolește complet Kievul, certificând încă o dată că asistăm la război împotriva Rusiei condus de Imperiu și de slugile sale din NATO – cu ucrainenii ca simpli delegați ușor de expandat.

”Vă rugăm să nu treceți la ofensivă”

Corespondentul de modă veche al Washington Post la Moscova, John Helmer, a furnizat un serviciu important, oferind textul integral al ofertei lui Blinken, bineînțeles editat extensiv pentru a include noțiuni fanteziste precum ”armele americane ajută la pulverizarea forței de invazie a lui Putin” și o explicație demnă de milă: ”Cu alte cuvinte, Rusia nu ar trebui să fie pregătită să se odihnească, să se regrupeze și să atace”.

Mesajul de la Washington poate, la prima vedere, să dea impresia că SUA ar admite controlul rusesc asupra Crimeei, Donbass, Zaporojie și Kherson – ”podul terestru care leagă Crimeea de Rusia” – ca un fapt împlinit.

Ucraina ar avea un statut demilitarizat, iar desfășurarea de rachete HIMARS și de tancuri Leopard și Abrams ar fi limitată la vestul Ucrainei, păstrate ca ”factor de descurajare împotriva unor noi atacuri rusești”.

Ceea ce s-ar putea să fi fost oferit, în termeni destul de vagi, este de fapt o împărțire a Ucrainei, inclusiv zona demilitarizată, în schimbul anulării de către Statul Major rus a ofensivei sale încă necunoscute din 2023, care ar putea fi la fel de devastatoare ca și tăierea accesului Kievului la Marea Neagră și/sau tăierea aprovizionării cu arme NATO peste granița poloneză.

Oferta americană se definește ca fiind calea spre o ”pace justă și durabilă care să susțină integritatea teritorială a Ucrainei”. Kievul ar putea să păstreze acele teritorii vestice pe care Polonia abia așteaptă să le înghită.

Se evocă, de asemenea, posibilitatea unei înțelegeri directe între Washington și Moscova privind ”un eventual echilibru militar postbelic”, inclusiv neaderarea Ucrainei la NATO. În ceea ce privește Ucraina în sine, americanii par să creadă că va fi o ”economie puternică, necoruptă, cu statut de membru al Uniunii Europene”.

Tot ceea ce a mai rămas de valoare în Ucraina a fost deja înghițit nu doar de oligarhia sa monumental de coruptă, ci mai ales de investitorii și speculatorii de tip BlackRock. Vulturii corporatiști pur și simplu nu-și pot permite să piardă porturile de export de cereale ale Ucrainei, precum și termenii acordului comercial convenit cu UE înainte de război. Și sunt îngroziți de faptul că ofensiva rusă ar putea captura Odessa, principalul port maritim și nod de transport de la Marea Neagră – ceea ce ar lăsa Ucraina fără ieșire la mare.

Nu există nicio dovadă că președintele rus Vladimir Putin și întregul Consiliu de Securitate al Rusiei – inclusiv secretarul său Nikolai Patrușev și vicepreședintele Dmitri Medvedev – au motive să creadă ceva ce vine din partea establishment-ului american, mai ales prin intermediul unor simpli slujbași precum Blinken și Washington Post. La urma urmei, stavka – o poreclă pentru înaltul comandament al forțelor armate ruse – îi consideră pe americani ca fiind ”capabili de încălcare a acordului”, chiar și atunci când o ofertă este în scris.

Inițiativa seamănă cu o manevră americană disperată de a trage de timp și de a prezenta niște morcovi Moscovei în speranța de a întârzia sau chiar de a anula ofensiva planificată pentru următoarele câteva luni.

Chiar și agenții din vechea școală, disidenți ai Washingtonului – care nu sunt datori galaxiei neoconservatoare straussiene – pariază că gambitul va eșua: în modul clasic de ”ambiguitate strategică”, rușii își vor continua demersul declarat de demilitarizare, denazificare și de-electrificare și se vor ”opri” oricând și oriunde vor considera necesar la est de Nipru. Sau dincolo de acesta.

Ce vrea cu adevărat statul profund

Ambițiile Washingtonului în acest război, în esență NATO vs. Rusia, merg mult dincolo de Ucraina. Și nici măcar nu vorbim despre prevenirea unei uniuni eurasiatice Rusia-China-Germania sau a unui coșmar al competitorilor de la egal la egal; să rămânem la problemele prozaice de pe câmpul de luptă ucrainean.

Principalele ”recomandări” – militare, economice, politice, diplomatice – au fost detaliate într-un document de strategie al Atlantic Council la sfârșitul anului trecut.

Iar într-un altul, la rubrica ”Scenariul de război 1: Războiul continuă în ritmul actual”, găsim politica neoconservatoare straussiană pe deplin explicată.

Totul este aici: de la ”mobilizarea sprijinului și a transferurilor de asistență militară către Kiev pentru a-i permite să câștige” la ”creșterea letalității asistenței militare transferate pentru a include avioane de luptă care să permită Ucrainei să își controleze spațiul aerian și să atace forțele rusești; și tehnologie de rachete cu rază de acțiune suficientă pentru a ajunge pe teritoriul rusesc”.

De la instruirea armatei ucrainene ”pentru a utiliza arme occidentale, război electronic și capacități cibernetice ofensive și defensive și pentru a integra fără probleme noii recruți în serviciu” la consolidarea ”apărării pe linia frontului, în apropierea regiunii Donbass”, inclusiv ”antrenamente de luptă axate pe războiul neregulat”.

Adăugat la ”impunerea de sancțiuni secundare asupra tuturor entităților care fac afaceri cu Kremlinul”, ajungem, desigur, la Mama tuturor jafurilor: ”Confiscarea celor 300 de miliarde de dolari pe care statul rus îi deține în conturi de peste hotare în Statele Unite și UE și utilizarea banilor confiscați pentru a finanța reconstrucția”.

Reorganizarea SMO, cu Putin, șeful Statului Major General, Valery Gerasimov, și generalul Armageddon în noile lor roluri sporite, derapează toate aceste planuri elaborate.

Straussienii sunt acum în panică profundă. Chiar și numărul doi al lui Blinken, belicoasa rusofobă Victoria ”F**k the EU” Nuland, a recunoscut în fața Senatului SUA că nu vor mai exista tancuri Abrams pe câmpul de luptă înainte de primăvară (realist, abia în 2024). Ea a promis, de asemenea, să ”ușureze sancțiunile” dacă Moscova ”revine la negocieri”. Aceste negocieri au fost zădărnicite chiar de către americani la Istanbul, în primăvara anului 2022.

De asemenea, Nuland i-a chemat pe ruși să își ”retragă trupele”. Ei bine, cel puțin asta oferă o ușurare comică în comparație cu panica emanată din ”oferta pe care nu o puteți refuza” a lui Blinken. Rămâneți cu ochii în patru pentru reacția de non-răspuns a Rusiei.