Escaladarea de tip criză a situației din Taiwan și din jurul acestuia și posibila confruntare militară dintre SUA și China nu prezintă nicio paralelă directă cu Europa și cu războiul din Ucraina. Dar reacția strategilor americani la o eventuală victorie a Chinei și ceea ce vor să facă cu Taiwanul pentru a împiedica transferul înaltei tehnologii a statului insular în mâinile Republicii Populare, permite cu siguranță să se tragă concluzii despre cum ar putea reacționa SUA la o victorie a Rusiei în Ucraina.

Ce ar face americanii cu zecile lor de mii de soldați și cu armele lor încă staționate peste tot în Europa dacă, după o victorie rusă în Ucraina, în capitalele UE ar veni la putere noi guverne care s-ar desprinde de cursul complet dezastruos al SUA pentru a începe negocieri cu Moscova în vederea restabilirii relațiilor pașnice și a cooperării economice cu Rusia? Cu ce ne-am putea confrunta noi, europenii, este evidențiat de discuția actuală dintre strategii americani cu privire la viitorul Taiwanului.

Strategia militară a SUA împotriva Chinei

Din cauza unui salt tehnologic militar al Chinei, strategia anterioară de descurajare a Beijingului și de protecție Taiwanului este inutilă. Prin urmare, în eventualitatea unui conflict, strategii americani plănuiesc să distrugă preventiv baza prosperității economice a provinciei insulare chineze cu scopul de a face achiziția acesteia mai puțin atractivă pentru Beijing.

Strategia militară americană împotriva Chinei, care se bazează pe utilizarea grupurilor de atac pe portavioane, nu mai este sustenabilă. Printre altele, din cauza noilor rachete chinezești ucigașe de portavioane de tip DF-ZF, fiabile, mai ales că marina americană nu are un antidot în cazul armei hipersonice. Din cauza noii situații, bombardierele și avioanele de vânătoare de pe portavioanele americane nici măcar nu vor ajunge în raza de acțiune a țintelor lor operaționale, nici în China continentală, nici în strâmtoarea Taiwan. Raza operațională a acestor avioane americane este de maximum 500 km, cu o încărcătură minimă de bombe. Dar, cu sute de kilometri înainte de a atinge raza operațională, portavioanele lor ar cădea deja victime ale rachetei chineze cu rază lungă de acțiune DF-ZF, ucigașa de portavioane. Arma hipersonică DF-21D, de asemenea nouă, poate chiar să mărească raza de acțiune a portavioanelor chineze cu câteva mii de kilometri prin lansarea de pe un bombardier chinez H-6N.

În acest context, recentul raport al Pentagonului privind China ca putere militară, ”China Power Report 2022”, afirmă că, prin îmbunătățirea conceptelor sale de război și datorită evoluțiilor sale tehnologice, China și-a consolidat capacitățile militare pentru a purta un război împotriva SUA în cazul în care Washingtonul ar interveni într-un conflict în strâmtoarea Taiwan.

Pentru armata americană și, în special, marina americană, care, de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, s-a considerat singura și neînvinsa stăpână a oceanelor lumii, constatarea dură necesită o schimbare de paradigmă în propriile concepte de război. În cazul Taiwanului, schimbarea dramatică a raportului de forțe ridică întrebări concrete nu numai cu privire la capacitățile militare ale SUA de a continua să apere Taiwanul, ci și cu privire la voința politică a Washingtonului de a face acest lucru în noile condiții.

Simulările computerizate ale armatei americane privind un conflict violent între China și SUA în legătură cu Taiwan indică o remiză cu pierderi mari pentru SUA în cel mai bun caz. De aceea se pare că există o reticență politică tot mai mare la Washington în ceea ce privește implicarea într-o confruntare militară directă cu China. În consecință, strategii americani se gândesc din ce în ce mai mult la cum să ”salveze” Taiwanul de încercările de reunificare ale Republicii Populare Chineze prin alte mijloace.

Ideile exprimate cu toată seriozitatea ca alternative și consemnate în documentele de strategie reflectă într-o măsură înspăimântătoare natura total dezumanizată a războiului american, în care nu există nicio considerație pentru populația civilă. Acestea amintesc puternic de declarația unui ofițer american, citată de celebrul reporter de război american Peter Arnett de la Associated Press, pe 7 februarie 1968, după distrugerea orașului sud-vietnamez Ben Tre de către bombardierele americane, după cum urmează:

”A devenit necesar să distrugem orașul pentru a-l salva (de comuniști)”.

O versiune pe două rânduri a dispeceratului AP a fost publicată în aceeași zi în New York Times, ceea ce a făcut-o celebră în întreaga lume.

Citatul a fost prezentat la vremea respectivă de mișcarea pacifistă ca dovadă a ”strategiei pământului pârjolit” pe care armata americană se pare că a copiat-o de la soldații NAZI în retragerea lor din Rusia, fără să lase nicio piatră neîntoarsă în vreun sat sau oraș. Cunoscutul comentator al New York Times, James Reston, a scris și el la acea vreme: ”Cum putem câștiga cu forța militară fără să distrugem ceea ce încercăm să salvăm?”. Rubrica lui Reston concluziona: ”Cum vom salva Vietnamul dacă îl distrugem?”.

Tocmai în acest sens, strategii americani se gândesc în prezent cum să ”salveze Taiwanul de comuniștii de la Beijing”, fie prin distrugerea cu bombe, fie prin dezactivarea permanentă a inimii industriei taiwaneze, și anume a fabricilor de semiconductori, în cazul unei invazii chineze. Ziarul online ”Asia Times”, foarte respectat și foarte citit, a descris activitățile războinicilor americani și ale celor care urăsc China în această privință, sub titlul ”US mulls scorched earth strategy for Taiwan”.

La ”Richard Nixon Foundation Grand Strategy Summit” din 10 noiembrie 2022, fostul consilier pentru securitate națională al SUA în rang de ambasador Robert O’Brien a subliniat importanța distrugerii de către SUA a fabricilor de semiconductori din Taiwan și a infrastructurii aferente în cazul unei invazii chinezești, pentru a împiedica ajungerea capacităților în mâinile Chinei continentale.

”Dacă China invadează Taiwanul și acele fabrici cad în mâinile lor în stare intactă – ceea ce nu cred că noi (SUA) am permite vreodată – atunci Beijingul are un monopol asupra cipurilor, la fel cum OPEC are un monopol asupra petrolului, sau chiar mai mult decât OPEC are un monopol asupra petrolului”, a declarat O’Brien, potrivit unei publicații ”Army Technology”.

Colegiul de Război al Armatei SUA a publicat în noiembrie 2021 un studiu în care recomandă ca SUA să facă amenințări credibile, subliniind intenția de a distruge uriașa fabrică Taiwan Semiconductor Manufacturing Company (TSMC) în cazul unei invazii. Și eliminând astfel cel mai important furnizor de cipuri de microprocesare pentru China și restul lumii.

Acest studiu, intitulat ”Broken Nest: Deterring China from Invading Taiwan”, a devenit cel mai descărcat document al Colegiului de Război al Armatei SUA din 2021, sugerând planurile SUA pentru o strategie țintită de pământ pârjolit în Taiwan, care ar face insula ”nu numai neatractivă, dar și foarte costisitoare pentru reconstrucție și întreținere în cazul unei invazii”.

TSMC produce aproximativ 55% din semiconductorii din lume, care sunt utilizați în orice, de la telefoane mobile la calculatoare și până la arme și echipamente militare sofisticate.

Studiul afirmă că distrugerea instalațiilor TSMC ar paraliza efortul de război al Chinei, iar daunele economice rezultate ar amenința grav legitimitatea Partidului Comunist Chinez.

În plus, SUA sau Taiwan ar putea instala sisteme automate de autodistrugere în fabricile de semiconductori. Prin urmare, studiul a cerut un angajament clar din partea guvernului din Taiwan că nu va permite sub nicio formă ca aceste fabrici TSMC să ajungă în mâinile Chinei.

După luni întregi de speculații cu privire la posibilele planuri de contingență ale SUA în ceea ce privește Taiwanul, agenția de știri americană Bloomberg a relatat pe 7 octombrie 2022, citând un oficial american anonim, că, în cel mai rău caz, Pentagonul intenționează să evacueze în SUA inginerii taiwanezi din domeniul cipurilor, ruinând astfel economia insulei.

Răspunzând raportului Bloomberg, ministrul taiwanez al Apărării, Chiu Kuo-cheng, a declarat că Taiwanul și SUA nu au pus în aplicare niciun plan de evacuare de acest tip în timpul exercițiilor militare Han Kuang din acest an. Potrivit lui Chiu, niciunul dintre jocurile de război din cadrul exercițiului nu a inclus un scenariu de evacuare și a subliniat că Taiwanul se bazează pe încrederea în sine și pe reținere pentru a menține pacea în strâmtoarea Taiwan.

Cu toate acestea, studiul Colegiului de Război al Armatei SUA menționat anterior afirmă, de asemenea, că SUA și aliații săi trebuie să se pregătească să absoarbă oamenii de știință și inginerii taiwanezi din domeniul semiconductorilor, ca o modalitate de a păstra know-how-ul uman al industriei de semiconductori din insulă.

Potrivit Asia Times, noua strategie americană de ”pământ pârjolit” pentru Taiwan este o schimbare considerabilă față de precedenta ”strategie a porcului spinos”. În loc să descurajeze o invazie chineză prin perspectiva unor pierderi inacceptabile, ca înainte, strategia pământului pârjolit este acum concepută să distrugă valoarea strategică și economică a Taiwanului, pentru a descuraja China de la reunificarea militară forțată. După cum am menționat la început, SUA și-au pierdut de ceva timp capacitatea convențională de a descuraja China să se înarmeze în strâmtoarea Taiwan. Este motivul pentru care SUA a trecut de la ”strategia porcului spinos” la strategia pământului pârjolit, întrucât o cursă a înarmării cu China în strâmtoarea Taiwan ar face costurile inacceptabil de mari pentru SUA.

În rândul ofițerilor americani de rang înalt, corul de avertismente privind creșterea capacităților militare chineze a devenit tot mai puternic în ultimii ani. Încă de la începutul lunii noiembrie 2022, comandantul Comandamentului Strategic al SUA, amiralul Charles Richard, a declarat că, în ceea ce privește capacitatea Americii de a descuraja China, ”nava se scufundă încet”. El a adăugat: ”Se scufundă pentru că, practic, chinezii aduc capacități în domeniu mai repede decât noi”.

Cu alte cuvinte, disuasiunea convențională a Americii scade din ce în ce mai repede. ”Rezultatul sunt forțe îmbătrânite, în scădere, mai puțin dislocabile, care nu au o capacitate suficientă și care nu sunt modernizate suficient de repede, explică Mackenzie Eaglen, senior fellow la American Enterprise Institute (AEI), unde se ocupă de strategie de apărare, bugete de apărare și probleme militare.”

Într-un articol publicat în septembrie 2021 pentru Geopolitical Futures, analistul militar Philip Orchard notează că o serie de capacități tot mai mari ale Chinei în materie de anti-acces și de refuz de intrare în zonă au făcut ca o intervenție americană în strâmtoarea Taiwan să fie din ce în ce mai costisitoare și mai periculoasă. În același timp, el remarcă faptul că o ”strategie a porcului spinos” pentru Taiwan are sens doar dacă Taiwanul poate avea încredere în garanțiile de securitate ale SUA. În caz contrar, Taiwanul trebuie să își dezvolte capacitățile de contraatac, dar eforturile de a dezvolta o strategie subminează eficacitatea celeilalte, potrivit lui Orchard.

Astfel, erodarea descurajării convenționale a SUA, pe de o parte, și modernizarea militară a Chinei, pe de altă parte, sugerează că o strategie a pământului pârjolit este o recunoaștere tacită a faptului că SUA nu mai pot apăra Taiwanul prin mijloace militare. Cu toate acestea, există probleme în ceea ce privește punerea în aplicare a strategiei pământului pârjolit din mai multe motive.

Într-un interviu acordat în noiembrie 2020 cotidianului chinez Global Times, deținut indirect de Partidul Comunist Chinez, fostul președinte al Partidului Naționalist din Taiwan KMT, Hung Hsiu-chu, a declarat că majoritatea locuitorilor din Taiwan nu pot suporta ideea ca țara lor să ajungă un pământ pârjolit. Hung i-a criticat aspru pe șoimii din Taiwan care au susținut o astfel de strategie, întrucât nu au experimentat niciodată războiul. Și s-au agățat de dorințele lor privind ajutorul american, profitând de suferința umană rezultată.

De asemenea, liderii taiwanezi nu ar dori să distrugă industria de semiconductori a insulei, deoarece ar pierde un instrument puternic de negociere pentru a gestiona interesele complexe ale SUA și Chinei.

Într-un articol publicat în martie 2021 pentru The Strategist, Elena Yi-Ching Ho a subliniat importanța strategică a industriei de semiconductoare din Taiwan pentru SUA și aliații săi. Toată lumea, inclusiv China, ar avea de pierdut de pe urma unei strategii a pământului pârjolit și a distrugerii TSMC, în pofida dorinței acesteia de a deveni autonomă. Însă reunificarea politică cu Taiwan pare mai importantă pentru China decât grupul de semiconductori TSMC și posibila sa distrugere. Biroul pentru afaceri cu Taiwan al Consiliului de Stat al Chinei a declarat într-un articol din decembrie 2021 că ”urmărirea de către China continentală a reunificării peste strâmtoarea Taiwan este cu siguranță motivată de un anumit interes pentru TSMC”.

În concordanță cu acest lucru, Timothy Rich, într-un articol din decembrie 2021 din The News Lens, afirmă că distrugerea industriei de semiconductori din Taiwan ar putea fi doar un regres temporar pentru creșterea economică și progresul tehnologic al Chinei.

Gândirea de a salva Taiwanul de China printr-o strategie a pământului pârjolit este tipică structurilor perverse ale creierului războinicilor americani. Și ce s-ar întâmpla în cazul unei retrageri mai mult sau mai puțin forțate a SUA din Europa? Vor fi atunci cei mai buni oameni de știință și tehnicieni ai noștri evacuați cu forța în SUA pentru a-i salva de ruși? Iar puținele uzine moderne rămase în Europa, care nu s-au mutat încă în SUA din cauza costurilor ridicate ale energiei și a subvențiilor americane, vor fi distruse cu explozibili pentru a le salva de ruși?

Sau strategii americani nu s-ar gândi la așa ceva pentru că le plac mai mult ochii noștri mari și rotunzi, europeni, decât cei asiatici? Cu siguranță că nu! Știu din propria experiență, când la Washington, la începutul anilor 1980, am discutat cu un strateg al Pentagonului despre Germania, în cazul unei prietenii prea strânse cu Rusia. Cu o mișcare a mâinii, mi-a spus clar la acea vreme că ei (SUA) vor distruge totul înainte ca acest lucru să se întâmple.