Contracție economică majoră în 2023, urmată de inflație și mai mare

Semnele sunt deja prezente și evidente, dar imaginea economică de ansamblu nu va fi probabil recunoscută în mainstream până când situația nu se va înrăutăți foarte mult (ca și cum nu ar fi destul de rea). Este o problemă care apare la debutul fiecărei crize financiare istorice – economiștii și comentatorii din mainstream mint publicul cu privire la șansele de redresare, oferind în mod constant asigurări false și adormind oamenii. Chiar și acum, când inflația prețurilor îl lovește pe consumatorul mediu, ei ne spun că nu există motive de îngrijorare. ”Aterizarea ușoară” a Rezervei Federale este pe drum.

Îmi amintesc că în 2007, chiar înainte de prăbușirea epică a produselor derivate, experții din mass-media aplaudau piața imobiliară din SUA și preziceau vânzări și evaluări și mai mari. Scriam analize economice doar de aproximativ un an, dar îmi amintesc că mă gândeam că această manifestare evidentă de optimism părea o compensație pentru ceva. Părea ca și cum încercau să tragă de urechi publicul în speranța că, dacă oamenii ar fi crezut suficient de mult că totul este bine, atunci fantezia s-ar fi putut transforma în realitate. Din păcate, nu așa funcționează economia.

Cererea și oferta, datoria și deficitul, viteza banilor și inflația; aceste lucruri nu pot fi ignorate. Dacă sistemul este dezechilibrat, colapsul își va pune piciorul urât undeva. Și nimeni, inclusiv băncile centrale, nu poate face nimic în acest sens. De fapt, există momente în care acestea ÎNGĂDUIE în mod deliberat colapsul.

Este situația în care ne aflăm în prezent, în timp ce anul 2022 se apropie de sfârșit. Fed se află în mijlocul unui program destul de agresiv de majorare a ratelor în ”lupta” împotriva crizei de stagflație pe care au creat-o în anii de măsuri de stimulare a monedei fiat. Problema este că ratele mai mari ale dobânzilor nu fac să scadă prețurile și nici nu încetinesc cu adevărat speculațiile de pe piața bursieră. Banii obținuți ușor au fost prea mult timp înrădăcinați, ceea ce înseamnă că o aterizare dură pare a fi cel mai probabil scenariu.

La începutul anilor 2000, Fed a fost angajată în rate ale dobânzii scăzute în mod artificial, ceea ce a umflat bula imobiliară și a produselor derivate. În 2004, au trecut la un proces de înăsprire. În 2004, ratele au fost de 1%, iar în 2006 au crescut la peste 5%. Acesta este momentul în care au început să apară fisuri în structura de credit, 4,5% – 5,5% fiind punctul magic de limită înainte ca datoriile să devină prea scumpe pentru ca sistemul să continue șarada. Până în 2007/2008, națiunea a asistat la o implozie exponențială a creditului, declanșând cea mai mare operațiune de tipărire de bani din istoria SUA pentru a salva sectorul bancar – cel puțin o perioadă.

Deoarece Fed nu a reparat nimic în realitate în acea perioadă, voi continua să folosesc rata de 5% a fondurilor ca indicator pentru momentul în care vom asista la o nouă contracție majoră. Diferența de data aceasta este că banca centrală nu are opțiunea de a inunda economia cu mai multă monedă fiat. Cel puțin nu fără a declanșa imediat o spirală stagflaționistă mai mare. De asemenea, pornesc de la premisa că Fed dorește o prăbușire în acest moment.

Așa cum am remarcat în articolul meu ”The Fed Is Taking The Punch Bowl Away – But The Inflation Crisis Will Continue To Grow” (Fedul îndepărtează bolul de punch – dar criza inflației va continua să crească), publicat în luna mai:

”Principalii comentatori financiari vor să creadă că Fed va capitula pentru că își doresc cu disperare ca petrecerea de pe piețele bursiere să continue. Dar petrecerea s-a terminat. Sigur, vor exista momente în care piețele se vor mobiliza pe baza a nimic mai mult decât un cuvânt sau două din partea unui oficial al Fed care sădește speranțe false, însă acest lucru va deveni o raritate. În cele din urmă, Fed a luat bolul de punch și nu se va mai întoarce. Ei au scuza perfectă pentru a ucide economia și a ucide piețele sub forma unui dezastru stagflaționist pe care L-AU CAUZAT. De ce și-ar schimba cursul acum?”

Poziția mea este că banca centrală are o agendă globală care eclipsează orice loialitate națională și că aceasta necesită declinul economiei americane pentru a accelera introducerea Monedelor Digitale ale Băncilor Centrale (CBDC), legate între ele prin intermediul FMI. Până în prezent, ei obțin exact ceea ce vor și sunt perfect conștienți de ceea ce fac.

Se așteaptă ca Fed să încetinească creșterea ratelor la 50 de puncte de bază în decembrie, dar acest lucru nu este sigur în condițiile în care piața locurilor de muncă rezistă ca urmare a stimulentelor Covid de 8 trilioane de dolari din ultimii doi ani (în principal locuri de muncă mai prost plătite din sectorul de retail și servicii). Până la ședința din februarie 2023, Fed va fi la (sau foarte aproape de) rate ale dobânzii de 5%, ceea ce cred că va contribui la declanșarea unei prăbușiri considerabile a piețelor și a concedierilor în masă.

Există însă și alți factori care trebuie luați în considerare. Un aspect mai puțin cunoscut este noua acciză de 1% pe răscumpărările de acțiuni plantată în cadrul Legii de reducere a inflației a lui Biden. Măsura, care intră în vigoare în luna ianuarie a anului viitor, nu va reduce prețurile la bunuri. Acestea fiind spuse, răscumpărările de acțiuni reprezintă încă principalul mijloc prin care acțiunile sunt menținute pe linia de plutire de către marile corporații. În ultimul deceniu, răscumpărările au fost finanțate cu bani împrumutați de la Fed la o dobândă aproape zero – în esență, bani gratis. Acum, petrecerea banilor obținuți ușor este pe cale să se încheie.

Acciza de 1% adăugată la o rată de 5% a fondurilor Fed creează o povară de 6% pentru orice bani împrumutați în scopul finanțării viitoarelor răscumpărări. Acest cost va fi mult prea mare, iar răscumpărările vor eșua. Ceea ce înseamnă că și piețele bursiere se vor opri și vor scădea. Va dura probabil două sau trei luni până când taxa și majorările de rate vor crea un efect vizibil pe piețe. Acest lucru ar plasa cadrul temporal pentru contracție în jurul lunii martie sau aprilie 2023.

Însă inflația nu va dispărea prea curând. Problema de bază a prețurilor la energie trebuie luată în considerare, deoarece contribuie la creșterea stresului în lanțul de aprovizionare.

Gândiți-vă puțin la acest lucru: reducerea actuală a prețurilor la petrol și energie este artificială și determinată de guvern, nu de cerere și ofertă. Prețurile petrolului în SUA sunt menținute la un nivel scăzut de către Joe Biden, care se aprovizionează constant din rezervele strategice. În cele din urmă, Biden va rămâne fără petrol pe care să-l arunce pe piețe și va trebui să refacă aceste rezerve la un cost mult mai mare.

În plus, prețurile petrolului și ale energiei sunt menținute la un nivel scăzut din cauza politicii suspect de bizare a Chinei, care încetinește economia și reduce la minimum consumul de petrol. Având în vedere escaladarea revoltelor publice, PCC va încerca probabil să relaxeze condițiile ca mijloc de a calma disensiunile, jucând un joc de eliberare a supapei de abur. Se preconizează o redeschidere până la începutul anului viitor, cu o serie de controale încă în vigoare, bineînțeles.

De îndată ce China se va redeschide, prețurile petrolului vor crește din nou vertiginos pe piața mondială.

Apoi, există războiul din Ucraina și sancțiunile în curs de aplicare împotriva Rusiei. Europa este pe cale să se confrunte cu cea mai grea iarnă din ultimele decenii, cu aprovizionarea cu gaze naturale extrem de limitată și cu un cost al energiei pentru producție care nu mai este sustenabil. Singura lor speranță este ca temperaturile să fie blânde pentru restul sezonului. Dacă tendința actuală continuă, producția din Europa va fi blocată, provocând haos în lanțul global de aprovizionare.

Prețurile ridicate la energie și perturbările lanțului de aprovizionare vor însemna prețuri umflate în continuare la bunuri și servicii până în 2023, chiar și în condițiile unei contracții a piețelor de muncă și a piețelor bursiere. Voi publica în curând un articol cu o teorie de lucru privind modul în care SUA ar putea opri efectiv inflația fără a zdrobi restul economiei. Modelul ar necesita însă cooperarea liderilor de la nivel de stat, împreună cu o serie de interese de afaceri care se concentrează pe necesități. Între timp, le sugerez cititorilor să facă provizii ori de câte ori este posibil și să se organizeze în cadrul comunităților lor locale înainte de luna aprilie a anului viitor.