Marca totalitarismului

Un comentariu de Tom-Oliver Regenauer pentru publicația germană ”Rubikon – Magazin für die kritische Masse”

Formele aparent inofensive de standardizare tehnică, cum ar fi codul QR, sunt elementele de bază cu ajutorul cărora se construiește distopia tehnocratică.

Codul QR: Toată lumea știe acest lucru cel târziu din timpul pandemiei. Chiar și cei în vârstă. Mulți asociază pătratul alb-negru omniprezent pe documente, obiecte și afișaje cu un sentiment de neliniște. Cu control și supraveghere, cu ”Track & Trace”. Pentru că atunci când, în cursul presupusei pandemii, în multe țări au intrat în vigoare reglementările privind accesul 2G și 3G, codul respectiv a decis asupra participării sau neparticipării la viața socială. Restaurante, săli de sport, puncte de vânzare cu amănuntul, avioane, hoteluri – acces numai după prezentarea sau scanarea codului QR. În China, bastionul no-COVID, brățara digitală bicoloră pentru gleznă a determinat de atunci viața de zi cu zi a unei întregi națiuni. Nici măcar mâncarea nu este disponibilă în ”Regatul de mijloc” tehnocratic fără semnul grafic al opresiunii care amintește de un labirint. Între timp, însă, populația chineză pare să se fi săturat de opresiunea partidului atotputernic. Protestele se intensifică de câteva zile în întreaga țară. Însă guvernul continuă să construiască tabare uriașe de izolare COVID.

Chinezii se revoltă împotriva unui sistem și a instrumentului său de guvernare. Împotriva brandului digital care face turma gestionabilă. Bovinele o poartă de obicei pe spate, iar homo sapiens pe smartphone-uri.

Chiar și în predecesorul său – codul de bare – dezvoltat în 1949 de inventatorii americani Norman Woodland și Bernard Silver, nu puțini au văzut ”semnul fiarei”, un simbol al acelei puteri întunecate, escatologice, care încearcă să își impună voința (condusă de forțe malefice) tuturor locuitorilor pământului spre sfârșitul timpului.

Teorii ale conspirației cu încărcătură mistică au înconjurat întotdeauna tema dezbătută. Chiar dacă este relativ ușor de înțeles că secvența de numere ”666”, semnificativă în ocultism, nu poate face parte din fiecare etichetă de cod de bare, așa cum se postulează adesea. Cu toate acestea, zvonul persistă. Chiar și agenția de știri Reuters a raportat încă din 2007 cum sute de oameni cu frică de Dumnezeu din Rusia au respins noile cărți de identitate pentru că ar fi conținut cifrele satanice. Dar chiar și fără a intra în misticism, numerologie și sfere oculte, o privire mai atentă la mașinăria de înregistrare optoelectronică a vremurilor noastre arată că vizibilul câștig în confort are cu siguranță prețul său. Chiar dacă presupusele inovații, cum ar fi factura QR, care este deja un standard în industria financiară elvețiană, promit inițial o simplificare.

Codul QR a fost dezvoltat în 1994 de către compania japoneză Denso, o divizie a grupului Toyota, care funcționează independent din 1949. Conținutul maxim de informații al unui astfel de cod de răspuns rapid este de 23.648 de biți. Aceasta corespunde la 7.089 de cifre zecimale, 4.296 de caractere alfanumerice sau 1.817 caractere chinezești. În plus, codurile cu aspect criptic au o toleranță ridicată la erori. Acest lucru înseamnă că scanerele le pot citi în continuare chiar dacă până la 30% din informații nu mai sunt prezente. De aceea codul QR reprezintă baza perfectă pentru sistemele de identificare digitală (eID) și pentru portofele. Nu degeaba proiecte precum ID2020 al GAVI, Microsoft, Bill Gates și Fundația Rockefeller sau The Commons Project, fondat în 2019 de Forumul Economic Mondial (WEF) cu bani de la Fundația Rockefeller, se bazează pe codul QR.

Utilizarea codului QR este liberă de licență și gratuită. Specificațiile au fost dezvăluite de Denso și, de atunci, au fost administrate de ”Organizația Internațională pentru Standardizare” (ISO), fondată la Londra în 1946 și cu sediul la Geneva/Elveția din 1949. ISO este o organizație succesoare a ISA (Federația Internațională a Asociațiilor Naționale de Standardizare), fondată în 1926 și care a existat până în 1942, fiind responsabilă de standardizarea internațională a tehnologiilor neelectronice.

Chiar mai devreme, în 1904, la St. Louis/SUA, a fost pusă piatra de temelie a Comisiei Electrotehnice Internaționale (IEC), de asemenea cu sediul la Geneva din 1948 și care se ocupă de sinergiile globale ale electronicii și ingineriei electrice. De la începutul secolului al XX-lea, eforturile de standardizare internațională au fost lansate, organizate și finanțate în primul rând de marea industrie. Nume precum Siemens, Standard Oil (Rockefeller), J.P. Morgan sau Universitatea Harvard apar din nou și din nou în documentele corespunzătoare.

Un document de lucru al ”MIT Sloan School of Management” din ianuarie 2007, care se referă la înființarea ISO, afirmă în acest sens:

”Chiar dacă în mod discret, stabilirea de standarde a fost parte integrantă a globalizării capitalismului industrial încă de la începuturile sale, asigurându-se că tot ceea ce trebuie să se potrivească se potrivește. De la produs la produs, de la industrie la industrie și de la țară la țară. (…) În ultimele două decenii, procesele de standardizare voluntară, inventate la începutul secolului de către inginerii care lucrează în cadrul organismelor tehnice naționale și internaționale au fost aplicate din ce în ce mai mult în domenii care au puțin de-a face cu asamblarea unei piese mecanice, cum ar fi procesele de muncă (ISO 9000), poluarea mediului (ISO 14.000) și drepturile omului (SA 8000, ISO 26000). Acest domeniu de aplicare în creștere rapidă, la care se adaugă vizibilitatea ridicată a standardelor în domenii interconectate, cum ar fi telecomunicațiile, a condus la un nou interes pentru practicile de stabilire a standardelor.”

Este vorba despre ”măsurarea lumii”, dar produce momente mai puțin plăcute decât lectura romanului cu același nume al lui Daniel Kehlmann. Pentru că, așa cum călătorii frecvenți pot vedea cu ușurință în viața de zi cu zi, un secol de standardizare și armonizare nu a dus, de exemplu, la aceleași prize de curent în întreaga lume – acest lucru ar fi practic, fără îndoială. Ceea ce a evoluat în mod standardizat sunt structurile corporative internaționale, sistemele de plată, procesele interbancare, rutele de transport, serviciile secrete, armata și punctele de colectare a datelor.

Oricât de discrete și birocratice ar părea sarcinile organizațiilor neguvernamentale precum ISA, ISO sau IEC, eforturile și rezultatele lor sunt fundamentale pentru o tehnocrație care funcționează la nivel supranațional.

De asemenea, trebuie remarcat faptul că standardizarea lumii – ca multe alte procese de globalizare – a luat naștere în Regatul Unit la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. În cercurile înaltei finanțe anglo-saxone, în jurul lui Cecil Rhodes, Alfred Milner, Montagu Norman, Banca Angliei, Societatea Fabiană sau Familia Regală Engleză, toți aceștia au evocat un guvern mondial sub egida britanică, o resurecție a ”Imperiului”, după cum atestă nenumărate documente originale din această perioadă.

Astăzi, globalizarea oligarhiei bancare și corporatiste a atins un nivel care face ca statul-națiune să fie de facto depășit. Rețeaua de ”guvernanță globală” dirijează prin acorduri internaționale, parteneriate întrepătrunse și seturi de reguli transatlantice care sunt dincolo de orice influență democratică. Următoarea etapă pe drumul către un stat de supraveghere orwellian va fi probabil introducerea monedelor digitale ale băncilor centrale.

Și pentru aceasta sunt necesare procese de standardizare – în plus față de perturbări, ceea ce face ca schimbarea să pară exorbitantă fără alternativă. Mai ales pentru conversia monedelor naționale în cadrul operațiunilor de plată internaționale și al afacerilor interbancare.

Acest lucru este demonstrat de proiectele-pilot ale Băncii Reglementelor Internaționale (BRI), banca centrală a băncilor centrale cu sediul la Basel, înființată în 1930 și care a funcționat inițial ca o bancă de reparații după Primul Război Mondial, distribuind rentele germane către diverși creditori. În prezent, BRI este o companie privată aflată pe un teritoriu extrateritorial, ai cărei angajați se bucură de imunitate diplomatică. BIS a fost cofondată de Hjalmar Schacht, fost membru al NSDAP, președinte al Reichsbank și ministru al economiei în timpul lui Hitler. În ciuda poziției sale expuse în cel de-al Treilea Reich, Schacht a scăpat surprinzător de ușor la procesul de la Nürnberg și a fondat Banca germană de comerț exterior Schacht and Co. încă din 1953. Ulterior, a lucrat cu succes la nivel internațional ca și consultant financiar și a publicat cărți.

În anii 1960, a devenit membru al Societății pentru Jurnalism Liber, organizație de extremă dreapta. Încă din 1967, Schacht a ținut un discurs despre politica economică la conferința partidului naționalist Aktionsgemeinschaft Unabhängiger Deutscher (AUD), un punct de adunare pentru naționaliști, dintre care unii se distanțau de regimul nazist, și pentru ex-naziști, precum fostul Reichsleiter al Tineretului hitlerist Wolf Schenke. Schacht a murit la München în 1970. Fiica sa, Cordula Schacht, este în continuare executorul testamentar oficial al averii lui Joseph Goebbels. Iar AUD a fost ulterior absorbită de Verzi – ceea ce se potrivește cu trecutul fondatorului Verzilor, Baldur Springmann, decedat în 2003, membru NSDAP, SA, SS și ”nazist convins”, așa cum l-a numit Hamburger Abendblatt într-un articol din aprilie 2020.

Se pare că ideologiile extremiste au fost întotdeauna un element de bază al ”ADN-ului” verde-putere – indiferent de spectrul politic din care provin. Poate că acesta este motivul pentru care oficialii partidelor postmoderne nu au nicio remușcare în a pune în aplicare un nou model totalitar de guvernare și în a reedita revoluția culturală. Astfel s-ar explica de ce guvernul federal roșu-verde acționează ca un vasal ascultător al complexului financiar-digital, al hegemoniei NATO și al filantropiei globaliste și de ce ”cea mai bună Germanie din toate timpurile” degenerează în imaginea europeană a Chinei.

”Este posibil să se controleze și să se disciplineze societăți individuale pe o perioadă de timp, dar nu întreaga lume tot timpul” (Raport: Scenarii pentru viitorul tehnologiei și al dezvoltării internaționale, Fundația Rockefeller 2010, Lock Step, pagina 20).

11 septembrie 2001 a oferit justificarea pentru extinderea regimului de supraveghere. Criza financiară din 2008 a predat, în cele din urmă, statele naționale supraîndatorate, acum și mai îndatorate fără speranță, cartelului bancar supranațional. Pandemia amplificată în mod deliberat a oferit motive pentru a extinde războiul împotriva terorii într-o doctrină de biosecuritate și pentru a submina în cele din urmă autonomia individului.

Și fie războiul, fie prăbușirea financiară sau pandemia cibernetică preconizată de Forumul Economic Mondial (WEF) vor trebui să servească drept argumente pentru introducerea noii monede digitale. Renta de cetățean care creează dependență – ca un prevestitor al statului colectiv paternalist – este deja în curs de pregătire.

Și în SUA, de asemenea, se lucrează febril la ultimul instrument de opresiune administrativă, dolarul digital. Pe 15 noiembrie 2022, Centrul de Inovație al Băncii Rezervei Federale din New York a anunțat că va începe un test de 12 săptămâni pentru moneda digitală a băncii centrale – împreună cu cele mai importante bănci și instituții financiare din țară: Citi, HSBC, SWIFT, Mastercard, Wells Fargo și altele. Edward Snowden, informatorul NSA/CIA, a comentat succint pe Twitter: ”Începe”.

Probabil că este o coincidență faptul că falimentul spectaculos al platformei cripto FTX, o schemă Ponzi deghizată în companie de investiții și de DeFi (Decentralised Finance), care va eroda definitiv încrederea în piața cripto nereglementată, cade exact în această perioadă – și astfel pune într-o lumină mai bună proiectul de bani digitali deținut de stat care vinde promisiuni de securitate. Pentru că, având în vedere escrocheria FTX, care a început uimitor de punctual odată cu președinția lui Joe Biden, apelurile pentru o mai mare reglementare a pieței criptografice s-au intensificat imediat și în mod natural în Congresul SUA. Astfel, dolarul digital câștigă simpatia populației, deși aduce doar dezavantaje pentru cetățeanul de rând. Problemă – reacție – soluție. Dialectica hegeliană. Simplu și eficient din punct de vedere al ingineriei sociale.

Din păcate, monedele băncilor centrale sunt ca și Bitcoin: aproape nimeni nu s-a preocupat de detalii. Cele mai multe minți antiguvernamentale asociază CBDC (Central Bank Digital Currencies) cu ceva negativ, deoarece sunt emise și gestionate de băncile centrale – Bitcoin și alte criptomonede, pe de altă parte, sunt văzute ca fiind descentralizate, la modă și un instrument central al libertarianismului. Departe de asta.

Pentru că, în primul rând, Bitcoin și compania nu sunt nici anonime, nici sigure și nici nu reprezintă simbolul descentralizării, ci mai degrabă o PSYOP (operațiune psihologică); în al doilea rând, există zeci de forme diferite de monede ale băncilor centrale. Și nu toate duc direct la robia financiară la care este de așteptat în cele din urmă. De exemplu, compania americană Ripple, care a dezvoltat și lansat populara criptomonedă XRP, cooperează cu Banca Centrală Europeană pentru a promova euro digital. În același timp, dezvoltă un sistem „PayID” pentru toate platformele. Cu alte cuvinte, tehnocrație cu o imagine cool de start-up blockchain.

Pe de altă parte, există într-adevăr concepte CBDC care urmăresc abordări practice și permit plăți anonime de la egal la egal (peer-to-peer), adică transferul direct de valoare între doi participanți necomerciali pe piață. În plus, nu există un consens în sectorul bancar cu privire la oportunitatea introducerii sau nu a monedelor digitale ale băncii centrale – deoarece băncile comerciale și private se văd amenințate de schimbarea paradigmei monetare în activitatea lor de bază și se tem să nu dispară în insignifianță.

Așadar, pentru a putea evalua corect situația, trebuie să ne adâncim mai mult în această chestiune și să înțelegem diferența dintre ”CBDC cu ridicata” și ”CBDC cu amănuntul”. Precizia este elementară pentru discursul public pe această temă. Căci dacă cercurile critice se limitează să vorbească fără discernământ despre ”moneda malefică a băncii centrale care ne va înrobi pe toți”, acest lucru nu va fi în avantajul lor pe termen lung.

În cazul în care, ca prim pas, se introduce o monedă digitală mai puțin totalitară decât se preconizează, acest lucru îi va face să mintă în mod inutil pe admonestorii bine intenționați. Chiar dacă vor avea dreptate în cele din urmă: căci dacă omenirea nu se apără în mod pașnic, cursul actual va duce la un gulag digital.

În Australia, criticii măsurilor Corona au fost vizitați de poliția locală încă din octombrie 2021, când au promovat demonstrații antiguvernamentale pe Facebook – prin aceasta înțelegându-se simpla ”partajare” a evenimentelor de pe Facebook, nu un activism sălbatic. Ofițerii se prezentau la ușa din față la scurt timp după clicul fatidic cu o imprimare pe hârtie a postării în cauză și duceau mulți delincvenți la secție pentru interogatoriu.

În Canada, în februarie 2022, guvernul a înghețat conturile bancare sau a confiscat camioanele a mii de protestatari, în special șoferi de camion, care se opuneau pașnic măsurilor anti-COVID. Această linie roșie a invadării statului a fost acum depășită de noul guvern brazilian, unde persoanelor care au contestat în mod public legitimitatea înlăturării președintelui anterior, Jair Bolsonaro, li s-au înghețat conturile bancare.

Deocamdată, ei blochează ”doar” conturile de Twitter, Facebook sau YouTube, PayPal sau conturile bancare ale nonconformiștilor. Totuși, la un moment dat, aceste procese vor afecta fiecare cetățean. Chiar și acei naivi care se adună cu nerăbdare în jurul steagului pentru a se potrivi cu direcția vântului. Cel târziu, când nu va mai fi vorba doar de Corona, ci și de amprenta individuală de CO₂, vor realiza că libertatea nu este niciodată acordată, ci trebuie să lupte pentru ea.

Având în vedere circumstanțele prezentate aici, este mai mult decât alarmant faptul că șefii de stat și de guvern din cadrul G20 și-au anunțat recent intenția de a face din pașapoartele digitale de sănătate o condiție prealabilă pentru călătoriile internaționale în viitor. Un standard global uniform.

În Declarația de la Bali a Conferinței G20 din 15 și 16 noiembrie 2022, această încălcare a drepturilor fundamentale ale populației este comercializată în mod eufemistic sub nobilul obiectiv al ”mobilității globale sigure”. Ministrul indonezian al Sănătății, Budi Gunadi Sadikin, explică ce înseamnă mai exact aceste fraze de binefacere:

”Să introducem un certificat de sănătate digitală, recunoscut de OMS. Dacă au fost complet vaccinați sau testați, aceștia pot călători. (…) Vom propune acest lucru la următoarea Adunare Mondială a Sănătății de la Geneva ca o reformă a reglementărilor internaționale în domeniul sănătății.”

Nu este nevoie de prea multă imaginație pentru a realiza cât de repede un pașaport de sănătate standardizat la nivel mondial va deveni o aplicație convenabilă pentru smartphone, care va include și un act de identitate electronic și va fi conectat la conturile de socializare și la contul din banca centrală CBDC. Este nevoie de și mai puțină imaginație pentru a vedea gradul de influență directă pe care controlorii acestor aplicații integrate îl vor avea asupra vieții indivizilor și cât de nemilos își vor exercita acest control pentru a-și menține propria putere.

Astfel, imperceptibilul cod QR avansează pe nesimțite pentru a deveni un bilet spre totalitarism. Un bilet de intrare în ghetoul algoritmic al noii și curajoasei ordini mondiale de mâine.

Cât de grotesc este acest lucru ne-a arătat un eveniment din 16 noiembrie 2022, nelipsit de o anumită ironie. În ziua în cauză, un filmuleț video de la World Government Summit din acest an a făcut înconjurul internetului. Sau mai degrabă: reacția platformei video YouTube la fragmentul respectiv. În timp ce World Government Summit, care are loc în mod regulat în Dubai începând din 2013, este un eveniment real și are un site oficial și o intrare detaliată pe Wikipedia, YouTube a marcat cu o notă fără echivoc înregistrare oficială, nealterată, a discuției de grup pe tema ”Suntem pregătiți pentru o nouă ordine mondială?”, publicată pe canalul YouTube al summitului:

”Noua Ordine Mondială este o teorie a conspirației bazată pe un guvern mondial totalitar care apare în secret.”