Industria de război americană așteaptă cu nerăbdare o ”autorizație multianuală” în Ucraina

Un articol de Jeremy Scahill pentru theintercept.com, apărut pe 30 noiembrie 2022

GEN. MARK MILLEY, președintele Statului Major Întrunit, a oferit câteva observații cu subiect și predicat despre imensa suferință și decesele provocate de invazia Rusiei în Ucraina și a plasat responsabilitatea de a pune capăt războiului direct pe umerii Moscovei. ”Există un singur tip care poate opri acest lucru – iar numele lui este Vladimir Putin”, a spus Milley. ”El trebuie să o oprească”.

Dar apoi Milley a trecut peste ceea ce, cu siguranță, nu și-a imaginat niciodată că va fi un soi de capcană când a spus: ”Și trebuie să se așeze la masa negocierilor”.

Generalul a citat numărul de 20 de milioane de morți pe parcursul mai multor ani în timpul Primului Război Mondial – cauzat, a spus el, de eșecul de a negocia un sfârșit al războiului mult mai devreme – și a continuat sugerând că ar fi mai bine ca războiul din Ucraina să se încheie curând prin negocieri, decât să continue la nesfârșit.

”Trebuie să existe o recunoaștere reciprocă a faptului că victoria – în adevăratul sens al cuvântului – este probabil că nu se va putea obține prin mijloace militare și, prin urmare, trebuie să vă îndreptați către alte mijloace”, a declarat Milley în timpul evenimentului din 9 noiembrie, de la Economic Club of New York. Referindu-se la recentele eșecuri rusești în fața forțelor ucrainene și la iarna care se apropie, Milley a continuat: ”Când există o oportunitate de a negocia, când se poate obține pacea, profitați de ea. Profitați de moment”.

În mod clar, Milley nu a crezut că a spus ceva controversat. O zi mai târziu, el a făcut afirmații similare în timpul unui interviu la CNBC. ”Am văzut cum armata ucraineană s-a luptat cu armata rusă până la un impas”, a spus Milley. ”Nu se știe cu certitudine ce ne rezervă viitorul, dar credem că există aici unele posibilități pentru soluții diplomatice”.

Dar, pe măsură ce fragmente din remarcile lui Milley s-au răspândit, Casa Albă a început să primească apeluri furioase din partea oficialilor ucraineni care protestau față de comentariile lui Milley și întrebau dacă acestea indicau faptul că SUA ar putea deveni mai puțin determinate în sprijinul său pentru obiectivul declarat al Ucrainei de a expulza militar Rusia de pe teritoriul ocupat. Sau dacă Casa Albă are senzația că Ucraina nu ar putea câștiga războiul.

În timp ce administrația Biden se ”înghesuia” să ”curețe comentariile lui Milley” și să ”gestioneze sentimentele Ucrainei”, Milley și-a apărat evaluarea în cadrul unei conferințe de presă la Pentagon, alături de secretarul apărării Lloyd Austin. ”Probabilitatea unei victorii militare ucrainene, definită ca fiind alungarea rușilor din toată Ucraina – pentru a include ceea ce ei definesc sau ceea ce ei pretind a fi Crimeea – deci probabilitatea ca acest lucru să se întâmple în curând nu este mare, din punct de vedere militar”, a declarat Milley ca răspuns la întrebarea unui reporter, pe 16 noiembrie. ”Ar putea exista o soluție politică în care rușii se retrag. Este posibil”. El a adăugat: ” Se dorește să se negocieze de pe o poziție de forță. Rusia, în acest moment, este pe spate”.

Remarca i-a făcut pe unii șoimi ai Rusiei să devină cuprinși de apoplexie. Într-un eseu pentru The Atlantic, intitulat ”Cut the Baloney Realism: Războiul Rusiei în Ucraina nu trebuie să se încheie prin negocieri”, Eliot A. Cohen, fost consilier al secretarului de stat Condoleezza Rice, a afirmat că ”argumentul pentru diplomație acum este greșit”, scriind: ”Apelurile la negocieri, ca și dezvăluirile inepte din punct de vedere strategic despre temerile noastre de escaladare – inepte pentru că practic îi invită pe ruși să intre în mintea noastră și să ne zdruncine – sunt periculoase”. În schimb, a declarat Cohen, este ”timpul să trecem la muniție și să nu mai discutăm discuții”, sugerând că Ucrainei ar trebui să i se ofere drone americane de top și avioane de luptă avansate precum F-16, ca și ”o flotă de tancuri superioară celei rusești”.

Într-un articol pentru Wall Street Journal, fostul oficial al Pentagonului Seth Cropsey a sugerat că Milley ar trebui înlocuit. Comentariile sale privind Ucraina ar face parte dintr-un șir de atitudini care au dovedit slăbiciune față de China și ”aparent rezistând dorinței președintelui Trump de atunci de a lovi regimul [iranian] în ultimele luni ale mandatului său”. La fel ca Cohen, Cropsey – care a servit în timpul președinților Ronald Reagan, George H.W. Bush și George W. Bush – a pledat pentru creșterea livrărilor de arme către Ucraina. ”Interesele SUA ar fi mai bine servite dacă ar oferi Ucrainei sprijin pentru a recuceri mai multe teritorii de la Rusia și dacă ar declara victoria ucraineană drept scop al politicii americane”, a scris el. ”La un moment dat ar putea exista negocieri în care Rusia să câștige ceva. Cu toate acestea, discuțiile ar trebui să fie întreprinse numai atunci când Ucraina are o poziție superioară”.

Generalul-locotenent Ben Hodges, fost comandant al Armatei SUA din Europa, a declarat pentru Politico că el crede că Ucraina va expulza forțele rusești din țară până în vară. ”Oamenii ar trebui să se gândească la ideea că Ucraina va învinge Rusia pe câmpul de luptă, în mod tradițional. Au un impuls ireversibil”, a spus el. ”Acum este momentul să apăsăm pedala de accelerație”.

Recunoscând transporturile militare americane masive și fără precedent și alte tipuri de sprijin acordat Ucrainei, este de netăgăduit că președintele Joe Biden a pășit cu prudență, în momente cheie, în poziția sa față de Moscova. El și alți oficiali americani au declarat în mod constant că nu doresc să riște un conflict militar direct cu Rusia. Recent, președintele a primit unele laude din partea Kremlinului pentru „răspunsul măsurat și mai profesionist” la modul în care a gestionat incidentul cu racheta care a aterizat în Polonia, ucigând două persoane pe 15 noiembrie. În timp ce principalele organizații de presă au relatat că a fost vorba de un atac rusesc, Biden a îndemnat la prudență și a respins afirmațiile, care s-au dovedit a fi false. Casa Albă a oprit, de asemenea, mai multe transferuri de arme către Ucraina – în unele cazuri, pe motiv că utilizarea abuzivă a armelor împotriva Rusiei ar putea duce la o nouă escaladare. Uneori, Casa Albă a cerut asigurări din partea Ucrainei că nu va folosi arme americane cu rază lungă de acțiune ”pentru a ataca teritoriul rusesc”. De asemenea, Biden a întârziat luarea unei decizii cu privire la acordarea de drone Gray Eagle Ucrainei, în ciuda presiunilor tot mai mari din partea industriei, a unui grup bipartizan de legislatori și a Kievului.

Nimic din cele amintite nu indică faptul că Biden ar fi indecis în privința Rusiei – nu este. Dar administrația are propriile calcule privind modul în care dorește să se desfășoare acest război și se gândește frecvent la modul în care s-ar putea termina. Unele rapoarte de presă au descris ”un sentiment larg” în cadrul Pentagonului potrivit căruia iarna va oferi o oportunitate de a se ajunge la o înțelegere politică, în timp ce înalți oficiali din domeniul securității naționale, inclusiv consilierul pentru securitate națională Jake Sullivan și secretarul de stat Anthony Blinken, s-au opus împingerii Ucrainei către masa negocierilor. ”Un oficial a explicat că Departamentul de Stat se află de partea opusă față de Milley”, potrivit CNN. ”Această dinamică a dus la o situație unică în care șefii militari fac presiuni mai fervente pentru diplomație decât diplomații americani”. Comentariile publice ale lui Milley au oferit o privire asupra analizei informate a unei tabere puternice din cadrul administrației. ”Milley este mult mai dispus să spună pur și simplu ceea ce gândește”, a declarat un oficial american.

În ciuda unor momente de restrângere strategică din partea Casei Albe, Biden și practic întreaga putere politică consacrată din cadrul guvernului american este unită în proiectul de inundare a Ucrainei cu arme și alt sprijin militar. Trebuie remarcat faptul că Milley a fost un susținător major al înarmării masive a Ucrainei și a susținut continuarea acestui demers pe termen nelimitat. În prezent, Biden are în fața Congresului o solicitare de aproape 40 de miliarde de dolari pentru un nou ajutor către Ucraina, iar componenta militară a propunerii sale ar însemna, printr-o simplă mișcare de pix, mai mult decât dublarea tuturor cheltuielilor SUA de la începutul invaziei din februarie.

Există o legislație în curs de adoptare în Congres care indică faptul că guvernul american crede că războiul din Ucraina poate continua ani de zile. Pe 11 octombrie, Comisia pentru servicii armate a Senatului a prezentat proiectul său modificat al Legii de autorizare a apărării naționale în 2023. În acest proiect este inclusă o dispoziție care ar stabili un plan multianual ”de urgență” pentru atribuirea unor contracte masive de apărare către Lockheed Martin, Raytheon, BAE Systems și alte corporații de război cu scopul de a produce arme pentru Ucraina și a ”reface” stocurile americane, precum și pe cele ale ”aliaților și partenerilor străini”. Un amendament, promovat de senatorul democrat de New Hampshire Jeanne Shaheen și co-sponsorizat de senatorul republican de Texas John Cornyn, ar permite Pentagonului să acorde contracte necompetitive fără licitație producătorilor din industria de armament, în cadrul planului amintit.

Congresul este ”de acord cu acest lucru. Ne va acorda o autoritate multianuală și ne va acorda fonduri pentru a investi cu adevărat în baza industrială – și vorbesc de miliarde de dolari – în ideea de a finanța aceste linii de producție”, a declarat Bill LaPlante, responsabilul pentru achiziții de arme al Pentagonului, în declarații raportate de Defense News. O inițiativă fără precedent de la Războiul Rece încoace.

Printre armele care ar fi autorizate în prealabil pentru a fi achiziționate de Pentagon, conform legislației, se numără: 100.000 de sisteme de rachete ghidate cu lansare multiplă, 30.000 de rachete Hellfire, 36.000 de rachete comune aer-sol și 700 de sisteme de rachete de artilerie de mare mobilitate – toate produse de Lockheed Martin. Lista include, de asemenea, un flux impresionant de alte rachete, lansatoare și muniție.

Se spune adesea că în război nu există învingători. Dar acest lucru nu s-a adeverit pe teren. Cel puțin în războaiele moderne ale SUA. Din Vietnam până în Coreea și din Irak până în Afganistan, câștigătorul a fost întotdeauna același. Acest învingător a învins și în Războiul Rece și, cu siguranță, va reuși iarăși în acest nou război rece care se naște rapid. Câștigătorul este industria de război.

Faptul că un general american puternic sugerează că ar fi mai bine ca războiul să se încheie prin negocieri decât să se prelungească baia de sânge, cu civilii ucraineni plătind cel mai mare preț, nu reprezintă o știre cutremurătoare. Dar reacția la declarațiile lui Milley, combinată cu pregătirile tot mai intense pentru un război prelungit în care SUA este principalul dealer de arme, ar trebui să stimuleze o discuție despre ale cui interese sunt servite în acest moment.

Poate mai semnificativ decât comentariile lui Milley despre negocieri a fost evaluarea sa că o victorie pentru Ucraina este probabil imposibil de obținut la nivel pur militar. Deja, unii oficiali europeni avertizează că apetitul din țările lor pentru continuarea războiului din Ucraina este în scădere și ”dubla lovitură a întreruperii comerțului din cauza subvențiilor americane și a prețurilor ridicate la energie riscă să întoarcă opinia publică atât împotriva efortului de război, cât și a alianței transatlantice”. După cum a declarat un oficial de rang înalt al Uniunii Europene pentru Politico: ”Adevărul este că, dacă privim cu sobrietate, țara care profită cel mai mult de pe urma acestui război este SUA, pentru că vinde mai mult gaz și la prețuri mai mari. Și pentru că vinde mai multe arme.”

NDAA, aflată acum în fața Congresului, ne amintește de clarviziunea de care a dat dovadă președintele Dwight Eisenhower în discursul său de adio din ianuarie 1961. ”Această conjuncție a unei imense forțe militare și a unei mari industrii de armament este nouă în experiența americană”, a spus Eisenhower. ”Recunoaștem necesitatea imperioasă a acestei dezvoltări. Cu toate acestea, nu trebuie să nu înțelegem implicațiile sale grave”. Eisenhower a avertizat că ”trebuie să ne păzim împotriva dobândirii unei influențe nejustificate, fie că este căutată sau nu, de către complexul militar-industrial”.