Ar fi reușit Uniunea Sovietică să-i învingă pe naziști dacă ar fi existat social-media?

Vreun aspirant la un doctorat în istorie care caută un subiect de disertație interesant? Cred că asta ar putea fi o carte pe cinste. Lumea mediatică a celui de-al Doilea Război Mondial era încă formată din radio, ziare, reviste și filme realizate de curajoșii cameramani de pe front. Mijloacele de informare din acea perioadă puteau fi folosite pentru a răspândi propagandă și dezinformare. În categoria dezinformării, de exemplu, a existat armata fantomă a generalului Patton. Știrile publice despre ”armata” sa erau susținute de un volum mare de mesaje și trafic radio presupus clasificate pe care germanii le interceptau. Scopul acestei dezinformări specifice era de a-i convinge pe germani că Aliații intenționau să atace la Pas de Calais. Nu cred că influențarea opiniei publice a fost o prioritate.

Cred că problema critică este dacă un guvern și liderii săi militari acordă sau nu o mare importanță la ceea ce spun rețelele sociale și mass-media populare. În mod evident, Statele Unite, Regatul Unit și NATO depind foarte mult de social media pentru a face magie și a ajuta la înfrângerea Rusiei. De asemenea, cred că Putin și liderii săi militari nu dau doi bani pe social media. Ei au fost foarte slabi în a contracara campania mediatică occidentală. Poate că sunt pur și simplu inepți. Ar fi o posibilitate. Alternativ, este posibil ca pur și simplu să nu le pese, întrucât sunt concentrați pe război nu doar în Ucraina, ci și împotriva Occidentului, pentru a asigura viitorul Rusiei.

Dacă nu ați studiat istoria Războiului Civil American sau a războiului Uniunii Sovietice cu Germania nazistă, vă încurajez să citiți doi autori – capodopera în trei volume a lui Shelby Foote, The Civil War: A Narrative, și When Titan’s Clashed: How The Red Army Stopped Hitler, de David Glantz și Jonathan House. Relatarea convingătoare a lui Foote despre Războiul Civil te duce înapoi în timp și te plasează în mijlocul bătăliilor sângeroase și al intrigilor politice. Când citiți relatarea ultimului an și jumătate al Războiului Civil, cu generalul Ulysses S. Grant suferind înfrângeri și continuând totuși să își împingă trupele înainte într-un război de uzură care a secătuit voința și capacitatea Sudului de a continua să lupte, vreau să vă imaginați ce fel de presiune ar fi putut simți Grant dacă Twitter și Facebook ar fi existat.

Realitatea tactică de pe teren – nu doar cu trupele lui Grant din nordul Virginiei care înconjoară Richmond, ci și cu armata lui Sherman care jefuiește sudul prin Atlanta, apoi spre Savannah și apoi se întoarce spre nord – ne spune clar, în retrospectivă, că sudul a fost învins. Doar că le-a luat câteva luni pentru a realiza această realitate.

Lecții similare pot fi trase din eșecul inițial al sovieticilor de a ține în frâu hoardele naziste. Bătălia de la Stalingrad, în opinia mea, a fost punctul de cotitură suprem în războiul împotriva Germaniei. Deși mai erau de așteptat doi ani de luptă, zarurile au fost aruncate și mitul invincibilului Wehrmacht a fost distrus. Rușii au avut nevoie de alte două bătălii majore – Kursk și Bagration – pentru a clarifica inevitabilul.

După cum am menționat mai devreme, Occidentul este puternic investit în credința că victoria în războiul informațional se va traduce în succes pe câmpul de luptă pentru Ucraina. Cu toate acestea, am văzut cum a decurs ”succesul” războaielor informaționale ale SUA în Irak, Afganistan și Siria. Niște gropi de bani care au înghițit trilioane de dolari din bugetul contribuabililor americani fără niciun succes real pe teren, acolo unde contează.

Ambele războaie cataclismice – Războiul Civil și cel de-al Doilea Război Mondial – sunt relevante pentru măcelul care se desfășoară în Ucraina. Faptele sunt foarte simple:

Faptul unu – economia Ucrainei este în zdrențe și nu există nicio cale viabilă pentru a restabili ceea ce a fost la 24 februarie 2022.

Faptul doi – Ucraina este total dependentă de ajutorul occidental pentru a-și menține armata pe teren.

Faptul trei – Ucraina nu are o forță aeriană viabilă și nu poate oferi sprijin aerian apropiat trupelor sale din prima linie. Adică orice avans ucrainean pe teren depinde de unitățile limitate de blindate și artilerie încă intacte.

Faptul patru – Capacitatea Ucrainei de a produce electricitate și energie electrică este degradată în mod constant și nu există nicio soluție pe termen scurt pentru a menține lumina aprinsă.

Faptul cinci – Rusia nu și-a angajat în luptă forțele din prima linie și armamentul de înaltă tehnologie.

Faptul șase – Economia Rusiei este puternică în ciuda eforturilor occidentale de a o scinda.

Faptul șapte – Rusia este autosuficientă din punct de vedere economic. Nu are nevoie de exporturi străine pentru a-și susține baza industrială, dar lumea are nevoie de produse și minerale critice pe care doar Rusia le produce.

Faptul opt – Fabricile rusești funcționează 24 de ore din 24, 7 zile din 7, producând echipamente și tehnologii militare esențiale pentru a-și menține forțele în luptă.

Faptul nouă – Rusia poate mobiliza și antrena noi trupe pe propriul teritoriu, fără teama de un atac din partea Ucrainei. Ucraina nu poate.

Statele Unite și NATO se amăgesc. Ele exercită puterea precum fetele rele din liceu. Adică îl evită pe Putin și nu-l lasă să stea la masa lor de prânz. Rămân convinși că astfel îl vor zdrobi. Ceea ce nu au luat în calcul este faptul că Putin își construiește propria cantină și va mânca ce dorește și la o masă pe care o controlează. De fapt, multe dintre țările din Europa au nevoie de resurse esențiale din Rusia. Rămâne doar o chestiune de timp până când acestea vor încerca să obțină un loc la masa lui Putin.

Este adevărat că Rusia a renunțat, cel puțin pentru moment, la porțiunea din Kherson de la vest de râul Nipru. Dar controlează restul Khersonului de la est de râu. Dacă Ucraina vrea Crimeea, va trebui să traverseze Niprul și să lupte pentru a ajunge acolo. Ucraina nu are resursele militare pentru a face acest lucru; chiar și cu ajutorul Statelor Unite și al NATO.

Bine. Destul din partea mea. Ce părere aveți voi?
………………………
Un articol de Larry C. Johnson, veteran al CIA și al Biroului de combatere a terorismului din cadrul Departamentului de Stat. Este fondatorul și directorul BERG Associates, firmă înființată în 1998. Larry a asigurat timp de 24 de ani instruirea comunității de operațiuni speciale a armatei americane.