Închideți ochii și imaginați-vă două sigle: OMS și NATO. Găsiți asemănări? Ceva diferențe?
Ambele ”instituții” s-au oferit să ne apare sănătatea și viața. Un inamic abia perceptibil a devenit peste noapte criminal în serie. Un adevărat măcelar, capabil să ne termine cât ai zice pește.
Noroc că există remedii. Foarte scumpe, ce-i drept, dar guvernele noastre par a fi în măsură să răstoarne munții ca să ne salveze. Iar NOI suntem dispuși la mari sacrificii (da, nimic nu-i pe gratis!).
Ai fi deloc surprins să afli că pilonii de bază ai campaniei de terorizare a populației au rămas aceeași: mass-media, politicienii, experții. Zugrăviți în cele mai negre culori, ”virusul criminal” și ”rusul criminal” s-au ancorat în subconștientul colectiv și nu mai pot fi extrase din mințile oamenilor ignoranți. Supuși, zi de zi, campaniei de propagandă.
Dacă în pandemie marea gogoriță era ”fără două doze nu ai nicio șansă, ești ca și mort”, în război minciuna de bază este ”vin rușii peste noi”. Ea nu se bazează pe absolut nimic în afară de niște predicții ale Pentagonului, la fel de valabile ca prognozele meteo pe următorii 12 ani.
Putem spune fără a greși că, din moment ce principala temere se sprijină pe o mare minciună, atunci TOTUL este o mare farsă. La care au marșat zeci de state, sub bagheta magică a Casei Albe, în detrimentul intereselor evidente ale europenilor. Cel mai elocvent exemplu, plin de ipocrizie: guvernul de la Chișinău a ținut ultima ședință cu lumina stinsă, ”pentru a face economie la energia electrică”. Vorba unui cititor, măcar Titanicul s-a scufundat cu luminile aprinse.
Atunci când discuți cu Ciucă despre ultimele contracte de furnizare de armament și, la final, spui ”România este un aliat foarte valoros, iar NATO e pregătită să o apere” (Stoltenberg), devine clar că ai depășit cu mult limitele demagogiei.
În final, să nu uităm de energie. O afacere mult mai bănoasă decât cea cu tancuri și rachete. Și, evident, doar o consecință fericită (și firească!) a amenințării rusești care a picat, din senin, peste mult-încercata Europă.
Acum știm cum e să trăim în teroare fără să fi locuit, neaparat, în Fâșia Gaza, Liban sau Siria. Au avut grijă partenerii noștri strategici.
