Cum obținem pacea prin mai mult război – ghid practic

Gărzile naționale ucrainene exersează protejarea și recuperarea camarazilor răniți sub privirile instructorilor militari americani

Am ajuns s-o trăim și pe asta. Orice propuneri de începere a unor negocieri de pace sunt considerate mai periculoase, mai distructive decât războiul în sine. Oricine pronunță cuvântul PACE devine inamicul nr. 1 al alianței nord-atlantice. Devine persona non-grata în Uniunea Europeană.

Este o adevărată nebunie! Războiul trebuie să continue în forță până la învingerea Rusiei și căderea lui Putin. Chiar dacă nu există un singur general în tot Pentagonul capabil să explice cum anume se va produce victoria camarazilor Biden, Von der Leyen și Zelensky.

Toată strategia americană ar putea fi rezumată de Mircea Geoană în câteva cuvinte: ne batem cu rușii până-n pânzele albe, pentru că sunt incapabili să folosească armele nucleare. Și pentru că, din fericire, pe frontul din Ucraina mor doar cetățeni ucraineni. Plus câteva mii de aventurieri cunoscuți sub denumirea de mercenari.

Singura grijă a Deep State-ului american este să mențină echilibrul. Strategii de la Washington joacă tare, dar sunt nevoiți să meargă pe sârmă. Să dozeze armamentul și sprijinul logistic/uman astfel încât pierderile din tabăra rusă să nu genereze o ripostă nucleară. Atacul asupra conductelor NordStream și asupra podului Kerci (dacă excludem atentatul de la Moscova, pus pe seama Kievului) au fost două momente de cotitură. Două mișcări riscante ale aliaților NATO, calculate astfel încât să-i înfurie pe ruși până la un nivel situat doar o idee mai jos decât punctul de explozie.

Însă nimeni nu garantează că următoarele mutări ale Pentagonului, la fel de provocatoare, vor fi primite cu reținere de generalii lui Putin. Nimeni nu garantează că forțe armate ucrainene independente de Zelensky (însă infinit mai radicale) vor avea suficient creier încât să se abțină de la acte teroriste capabile să schimbe radical cursul războiului.

Există temeri întemeiate că vom ajunge la noi escaladări. Faptele vorbesc de la sine. În timp ce alte miliarde de dolari și noi arme sofisticate ajung la Kiev doar prin simpla semnătură a lui Joe Biden, în Europa jocul se face la nivelul Comisiei Europene. În afară de miliardele oferite ”benevol” de cele 27 de state membre, Ursula von der Leyen abuzează de funcția dumneaei pentru a deturna fonduri către Ucraina (o țară extra-comunitară), din bugetul de 5,7 miliarde de euro al Facilității Europene pentru Pace (EPF).

Mai mult, alți 15.000 de soldați ucraineni vor fi instruiți pe teritoriul UE pentru a manevra armamentul oferit, cu generozitate, de tovarășii de luptă din Europa. În mod hilar, în timp ce pompează astfel de ajutoare militare (fără a avea o bază legală), liderii UE ”denunță furnizarea de arme Rusiei de către Iran, în ciuda rezoluțiilor ONU”. Coincidență sau nu, în Iran tocmai se agită spiritele în stradă în vederea unei revoluții colorate, așteptată cu viu interes de filantropul Soros și administrația Biden.

Revenind la negocierile de pace, astăzi va fi audiat în parlament ministrul Apărării, Vasile Dîncu. Un apropiat al serviciilor, proaspăt medaliat de Zelensky pentru ”merite deosebite” în sprijinirea efortului de război. Ei bine, medalia și amiciția cu Hellvig vor conta prea puțin. Pe Dîncu l-a luat gura pe dinainte când a invocat, rațional, necesitatea unor negocieri de pace. Și asta în plin efort de alimentare a mașinăriei de tocat carne de tun.

Cum sugestiv spune un titlu din ziarul Adevărul, propunerile de pace sunt foarte ”periculoase”. Nu vă luați după putiniștii Elon Musk sau Donald Trump, puși pe lista neagră a ucrainenilor. Adevărații iubitori de pace sunt Joe Biden, Ursula von der Leyen și Olaf Scholz, deciși să tragă cu tunul zi și noapte, ani întregi, până va pica Putin.

Sau până vor cădea Europa și Statele Unite. Una din două.