Biologia va decide. Sfârșitul feminismului radical nu poate veni prea curând

Femeile nefericite, stridente, pline de metal, colorate neon, masculine și supraponderale conduc atacul ”feminist”.

Cel puțin, așa cred ele.

Dar este genul lor de ”emancipare” de fapt feminism sau erodează puterea unică pe care femeile o dețin în lume prin prioritizarea victimizării ca virtute și a vulgarității ca fiind de dorit?

Răspunsul ar putea să se afle în succesul adversarelor lor: femei tinere, atrăgătoare, conservatoare, bine crescute, bine educate, realizate, care muncesc și reușesc să își asume poziții de putere, păstrându-și în același timp tocurile înalte și fustele scurte. Politica americană, în special, a văzut multe exemple care ne-au decorat ecranele.

Sunt o generație de femei care nu se tem să treacă pe lângă un magnet și ar putea chiar să facă cu ochiul dacă un comerciant reușește să scoată un fluierat de lup din camionetă, la 6 dimineața. (Mai spuneți-mi o dată când afirmarea verbală a atractivității a devenit ofensatoare?).

Ele știu că îmbrățișarea feminității nu înseamnă renunțarea la putere.

Este o veste dezastruoasă pentru acele femei care au fost păcălite de rețelele de socializare și de grupurile de ”acțiune” din universități să își distrugă aspectul ca mijloc de rebeliune împotriva patriarhatului.

Ceea ce a început cu câteva costume cu umerii largi în anii ’90 a devenit o tendință în care femeile au îmbrăcat ținute masculine în încercarea de a imita bărbații. Tunsorile băiețești, machiajul urât în mod deliberat și moda androgină erau toate simptome ale unui curent care își găsea rostul pe un tărâm al egalității corporative. Cele mai multe femei s-au acomodat în noua lume fără mantaua de siguranță a unei false masculinități, dar categoriile mai slabe s-au agățat de ”identitatea” lor ca un substitut pentru merit.

Este trist, într-adevăr, să privești cum o generație de activiste de treizeci și ceva de ani îmbătrânește urât. Ceea ce părea ”edgy” când erau adolescenți este teribil de crunt în 2022. Furia lor tinerească se întinde într-un mod deloc măgulitor – ca un tatuaj care se deformează încet pe măsură ce purtătorul îmbătrânește – ceea ce duce la voci bizare pe rețelele de socializare.

Deși trebuie subliniat faptul că cel puțin daunele fizice pe care aceste femei și le-au făcut pot fi inversate cu câteva weekenduri de retragere la spa (în mare parte). Nu același lucru se poate spune despre cele care au aderat la moda chirurgicală. Nu va mai fi cale de întoarcere în cazul celor mai tinere convertite ale lui Woke.

Biologia are un mod ciudat de a corecta politicile sociale. În acest scop, ceea ce vedem că se naște, încet, dar inevitabil în Occident, este o revenire a valorilor conservatoare.

Indiferent de câtă propagandă se face, este mai probabil ca bărbații să fie influențați să se căsătorească cu o femeie tradițional frumoasă, competentă și stabilă din punct de vedere mental. Așa cum îi place lui Richard Dawkins să spună, genele noastre sunt egoiste. Genele bărbaților le spun că femeile cu un aspect plăcut sunt o opțiune mai bună pentru creșterea copiilor decât cineva care nu știe cine este și își petrece weekend-urile vociferând despre o apocalipsă inexistentă.

În adâncul sufletului, cei atinși de cultura Woke știu că femeile dezirabile au fost o constantă de-a lungul istoriei – un șablon încercat, testat și de succes pentru o civilizație înfloritoare. Frumusețea și pericolul sunt două premii pe care natura le recompensează în mod obișnuit. Problema este că, pentru a concura, este nevoie de autocontrol. În loc să depună acest efort, unele femei au creat o revoltă leneșă împotriva atractivității. Aceste surori revoluționare seamănă puțin cu ulițele din spatele străzilor în timpul căderii Romei, în timp ce participă la o cursă ideologică a înarmării pentru a vedea dacă există o limită a depravării umane.

Cinci minute pe o platformă de socializare precum TikTok vă vor determina că nu mai credeți că acest tip de ”feminism” progresist oferă vreun beneficiu umanității. Este puțin mai mult decât o beție narcisistă care nu servește nimănui, cu excepția, poate, a industriei psihiatrice. Care probabil își freacă mâinile de pe măsură ce apar tot mai mulți clienți ”pe viață”. Acesta nu este un comentariu menit să fie crud, ci o observație sinceră că ideologiile activiste extreme par să fabrice o criză de sănătate mintală – și sunt ocupate să tragă copiii în ea.

Adevărata egalitate (și adevăratul feminism) va fi măsurată prin ceea ce va crea următoarea generație de femei. Sunt ele sortite să adauge valoare în domeniile științei, literaturii, artei, politicii, matematicii și muzicii? Au ele aceeași dârzenie ca și omologii lor masculini? Absolut… Dar este puțin probabil ca vreunul dintre aceste domenii să fie îmbogățit de clasa activistă.

Să urmărești decăderea rapidă a societății, chiar dacă numai prin prisma femeilor, este fascinant.

Oricât de depravată, pierdută și jalnică devine narațiunea ”feminismului”, trebuie să ne amintim întotdeauna că ”viața găsește o cale”. Femeile sunt printre cele mai competitive creaturi de pe Pământ și unele au văzut o nișă – o fisură, să spunem – în haosul lui Woke.

Acum depinde de bărbați să decidă care parte a acestui război feminist vor să o vadă câștigătoare.

Alexandra Marshall este o scriitoare independentă din Australia