Un comentariu de Alex Krainer, jurnalist independent și scriitor din SUA

Ciocnirea celor două sisteme de guvernare, așa cum a formulat-o George Soros în discursul său la conferința Forumului Economic Mondial din mai, pare să fi ajuns la o fază de tranziție. Președintele rus Vladimir Putin s-a întors de la summitul de săptămâna trecută al conferinței Organizației de Cooperare de la Shanghai de la Samarkand cu un sentiment palpabil de încredere și determinare. Și se pare că a obținut asigurări de sprijin din partea tuturor liderilor cheie din timpul evenimentului, inclusiv a lui Xi Jinping din China, Narendra Modi din India, Recep Tayyip Erdogan din Turcia, Ebrahim Raisi din Iran și chiar a noului premier din Pakistan, Shehbaz Sharif.

Rusia este pregătită să schimbe vitezele

Acum, conducerea Rusiei este pregătită să schimbe vitezele în Ucraina. Deși anexarea regiunii Donbas nu făcea parte din obiectivele stabilite la începutul ”Operațiunii militare speciale” din februarie, acest lucru ar putea fi pe cale să se schimbe. Au fost anunțate referendumuri publice care vor avea loc între 23 și 27 septembrie în toate regiunile-cheie controlate de Rusia. Populația va vota dacă dorește să fie absorbită în federația rusă. Mișcarea va avea un impact masiv și va elimina orice restricții legale pe care conducerea rusă le-a respectat prin purtarea războiului pe un teritoriu străin. În curând, acesta ar putea deveni teritoriu rusesc și orice atac asupra Khersonului, Donețkului, Luganskului sau Zaporojie va fi considerat ca fiind un atac asupra Rusiei propriu-zise.

Legi pentru tine, reguli pentru mine

Perspectiva a declanșat o adevărată consternare la Washington, Londra și Bruxelles, unde liderii politici și militari vor respinge cu siguranță orice astfel de schimbări. Secretarul de stat american Antony Blinken nu a pierdut timpul să declare: ”Orice referendum simulat de Rusia în Ucraina ar fi ilegitim și ar reprezenta un afront la adresa principiilor suveranității și integrității teritoriale…”.

Totuși, unii ar putea să nu fie de acord. În iulie 2010, Curtea Internațională de Justiție a emis un ”aviz consultativ” cu privire la Kosovo (anterior parte a Serbiei), în care a stabilit câteva puncte importante de drept internațional. Și anume:

1. Declarațiile unilaterale de independență nu sunt ilegale în conformitate cu dreptul internațional.

2. Dreptul poporului la autodeterminare prevalează asupra integrității teritoriale.

Dar se aplică anumite restricții, astfel încât aceste principii nu se extind la cetățeni ca cei din Catalonia. Sau Crimeea. Sau orice popor din Ucraina, de altfel. Vedeți, există dreptul internațional și apoi există reguli. Noi folosim regulile pentru a determina ce legi respectăm și pe care le ignorăm. Așadar, regulile trebuie să înlocuiască în mod necesar legea. Eu așa cred.

Ordinea bazată pe reguli sau faliment

Lăsând gluma la o parte, imperiul occidental este acum angajat în mod deschis și explicit în această ”ordine globală bazată pe reguli”, iar Rusia a devenit în mod clar cea mai mare amenințare la adresa respectivei ordini. La Conferința Comitetului militar al NATO de la Tallinn (16-18 sept. 2022), de la sfârșitul săptămânii trecute, șeful forțelor de apărare din Estonia, Martin Herem, a ținut un discurs în care a afirmat următoarele: ”În mod colectiv, trebuie să negăm Rusiei posibilitatea de a schimba ordinea internațională de astăzi, bazată pe reguli”. Cu aceeași ocazie, președintele Comitetului, amiralul Rob Bauer, a anunțat ”cea mai mare revizuire a structurilor noastre militare din 1949 încoace”.

Veștile din Rusia sunt și mai amenințătoare. Ministrul rus al apărării, Serghei Șoigu, a declarat explicit că ”a venit momentul în care suntem în război cu NATO și cu Occidentul colectiv”. Aparent, Rusia se pregătește acum să mobilizeze încă 300.000 de rezerviști și știm că o astfel de forță nu este necesară doar în Ucraina. Un alt zvon din Rusia este că guvernatorul Băncii Centrale a Rusiei, Elvira Niabullina, și-a prezentat demisia președintelui Putin.

Se pare că ne aflăm în pragul unei escaladări majore, iar canalele de dezescaladare tac. Din motive încă neclare, o convorbire telefonică între Vladimir Putin și președintele francez Macron nici măcar nu a avut loc ieri (potrivit unor rapoarte, Vladimir Putin a fost cel care a vrut să vorbească cu Macron, dar Macron a refuzat apelul, în timp ce alte rapoarte au afirmat contrariul – Macron a încercat să intre în legătură, dar Putin a refuzat).

Excelenta aventură a lui Boris Johnson

Ar trebui să ne amintim că, în urmă cu doar câteva luni, Henry Kissinger a avertizat Occidentul colectiv să se retragă și să evite conflictul chiar și cu prețul cedării teritoriului Ucrainei, dar avertismentele sale au căzut în urechi surde. Asta se întâmpla la sfârșitul lunii mai. De fapt, în lunile aprilie și iulie 2022, o soluționare negociată a crizei ucrainene a fost discutată serios între Kiev și Moscova. Dar, în ambele ocazii, Boris Johnson a intervenit pentru a torpila negocierile și a zburat brusc la Kiev pentru a-l convinge pe președintele ucrainean Zelensky să pună capăt discuțiilor.

A fost același Boris Johnson care a anunțat conflictul iminent într-un discurs adresat demnitarilor din – unde altundeva – City of London în noiembrie 2021. Cu acea ocazie, el a lansat un avertisment către guvernele europene: ”Sperăm ca prietenii noștri [din Europa] să recunoască faptul că, în scurt timp, va trebui să aleagă între a alimenta tot mai multe hidrocarburi rusești în conducte noi și gigantice și a lua apărarea Ucrainei și a susține cauza păcii și a stabilității.”

Când istoria acestui conflict va fi scrisă în viitor, va trebui să răspundă cum a fost posibil ca un lider profund nepopular să exercite o influență atât de disproporționată asupra evenimentelor, atât de departe de granițele propriei națiuni, de ce a acționat așa cum a făcut-o și în numele cui a făcut-o. Cu siguranță acțiunile sale nu au fost în beneficiul nici al poporului britanic, nici al celui ucrainean.

Ce se întâmplă cu piețele?

Schimbările care vor urma vor duce probabil la multă agitație pe piețe. Ceea ce putem prezice este că vom asista la mișcări pe scară largă atât pe piețele financiare, cât și pe cele de mărfuri. În timp ce astfel de evenimente în sine sunt imprevizibile (momentul și amploarea lor), un lucru pe care îl știm cu siguranță este că ele tind să se desfășoare sub forma unor tendințe pe perioade de timp susținute – săptămâni, luni sau chiar ani. Cel mai bun și poate singurul mod fiabil de a le parcurge este urmărirea sistematică a tendințelor.