Newsweek: ”Aproape 90 la sută din populația lumii nu ne susține în privința Ucrainei”

Un articol de David H. Rundell și Michael Gfoeller apărut în publicația Newsweek

Sistemul nostru familiar de alianțe politice și economice globale se schimbă și nimic nu a făcut această schimbare mai clară decât reacțiile variate la invazia Rusiei în Ucraina. În timp ce Statele Unite și cei mai apropiați aliați ai săi din Europa și Asia au impus sancțiuni economice dure Moscovei, 87% din populația lumii a refuzat să ne urmeze. Sancțiunile economice i-au unit pe adversarii noștri într-o rezistență comună. Mai puțin previzibil, izbucnirea celui de-al doilea Război Rece, a determinat, de asemenea, țările care erau cândva partenere sau nealiniate să devină din ce în ce mai multialiniate.

Nicăieri această schimbare nu este mai evidentă decât pe piețele energetice, unde, spre deosebire de monede, guvernele nu pot pur și simplu să tipărească ceea ce au nevoie. Aici, rețeaua de sancțiuni devine o sită.

Arabia Saudită, de mult timp un partener american angajat, a stabilit o alianță strânsă cu Rusia în cadrul cartelului OPEC Plus. Saudiții au refuzat foarte public cererea unui președinte american de a crește producția de petrol. În schimb, au importat petrol rusesc pentru uz intern cu scopul de a exporta mai mult din producția proprie. Săptămâna trecută au redus chiar și producția și au precizat că ar putea face acest lucru din nou.

China vinde Europei gaz natural lichid (LNG) provenit din Siberia și importă în același timp petrol rusesc. Apoi rafinează și exportă petrolul.

Între timp, menținut solvabil de achizițiile chinezești de petrol, Iranul a devenit cel mai mare client pentru grâul rusesc.

Ministrul indian al petrolului a declarat în mod public că guvernul său nu are niciun conflict cu Moscova și că are ”datoria morală” de a menține prețurile energiei prin cumpărarea de petrol rusesc.

Alianțele care au fost create în parte pentru a contracara influența economică și politică a Occidentului se extind. Egiptul, Arabia Saudită și Turcia și-au anunțat interesul de a se alătura BRICS (Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud). Organizația de Cooperare de la Shanghai leagă în prezent China, Rusia, India și Pakistan, printre altele. Iranul intenționează să se alăture în această lună, în timp ce Bahrainul, Egiptul, Arabia Saudită și Qatar vor deveni probabil ”parteneri de dialog” sau membri candidați.

În plus, ambițioasa Inițiativă Belt and Road a Chinei leagă multe națiuni africane de Beijing cu cordoane de comerț și datorii. De asemenea, Rusia își întinde mâna sub forma ministrului de externe Serghei Lavrov, care s-a adresat recent celor 22 de omologi ai săi din Liga Arabă la Cairo, înainte de a face un turneu în mai multe țări africane.

Dacă acest lucru nu este suficient pentru a da de gândit Occidentului, Moscova este din nou în ofensivă în America Latină, consolidându-și relațiile militare cu Nicaragua, Venezuela și Cuba. Cele două puteri din această regiune, Brazilia și Mexic, au refuzat în mod clar să susțină sancțiunile occidentale împotriva Rusiei.

Statutul de monedă de rezervă al dolarului rămâne un pilon al ordinii economice globale, dar încrederea în această ordine a fost afectată. Sancțiunile economice au transformat în arme părți ale sectoarelor bancare și de asigurări internaționale, inclusiv sistemul de transfer de fonduri SWIFT. Au fost confiscate bunuri și au fost anulate contracte de mărfuri. Apelurile pentru de-dolarizare au devenit mai puternice. Când Rusia a cerut plăți pentru energie în ruble, yuani sau dirhami din Emiratele Arabe Unite, China și India s-au conformat.

Multe economii asiatice sunt acum afectate atât de creșterea prețului petrolului, cât și de deprecierea propriei monede față de dolar. Prin urmare, ele recurg din ce în ce mai mult la schimburi valutare bilaterale care le permit să facă schimburi comerciale între ele în propriile monede. În urmă cu 80 de ani, lira sterlină britanică și-a pierdut poziția preeminentă printre monedele lumii. Este exact ceea ce adversarii Americii încearcă să facă cu dolarul și, dacă saudiții vor înceta vreodată să mai fixeze prețul petrolului în dolari, este foarte posibil să reușească.

Globalizarea poate funcționa doar dacă majoritatea participanților consideră că aceasta le promovează interesele. Dacă restul consideră că Occidentul folosește în mod nedrept sistemul în propriul beneficiu, ordinea internațională bazată pe reguli se destramă și vor apărea alternative.

În prezent, presiunile inflaționiste și temerile legate de recesiune bântuie o mare parte a lumii. În timp ce Occidentul bogat își poate permite costul sancțiunilor, o mare parte din restul lumii nu poate. Europa concurează acum cu țări precum Bangladesh, Sri Lanka, Pakistan și Thailanda pentru transporturile de energie. În Africa de Nord și în Orientul Mijlociu, penuria de energie și de alimente a ridicat perspectiva unor tulburări politice similare Primăverii Arabe.

Aceste preocupări generează un sentiment anti-occidental considerabil în mare parte din Sudul global. În timp ce o Rusie înarmată nuclear nu își arată disponibilitatea de a pune capăt unui război pe care liderii săi nu își pot permite să îl piardă, Occidentul pierde rapid restul și subminează astfel însăși ordinea internațională bazată pe reguli pe care a încercat să o creeze. Soluția noastră cea mai promițătoare la această dilemă este probabil să fie un fel de compromis diplomatic.

David H. Rundell este autorul cărții Vision or Mirage, Saudi Arabia at the Crossroads (Viziune sau miraj, Arabia Saudită la răscruce) și fost șef de misiune la Ambasada americană din Arabia Saudită. Ambasadorul Michael Gfoeller este un fost consilier politic al Comandamentului Central al SUA.