În urmă cu câteva zile am primit o scrisoare de reziliere de la furnizorul meu de gaz pentru contractul anterior, în baza căruia plăteam rate lunare de 150 de euro. În același timp, s-a anunțat că, în baza noului contract, va trebui să plătesc rate lunare de aproape 700 de euro. Am fost aproape șocat, pentru că, cu puțin timp înainte, citisem că prețul gazului în UE a depășit pentru prima dată 3.300 euro/1.000 m3.

Majorarea prețului la gaze nu reprezintă în niciun caz sfârșitul drumului. Se pot aștepta cu siguranță și alte majorări în lunile (și anii?) următoare. Dacă acest lucru și viitoarele creșteri ale prețului la gaze nu s-au concretizat încă în rezilieri ale contractelor sau plăți eșalonate pentru mulți cetățeni, ci, în cel mai bun caz, îngreunează, ca o ceață întunecată, vederea în viitorul apropiat, atunci imaginați-vă că la următoarea dvs. călătorie la benzinărie litrul de benzină ar costa 18 euro sau mai mult. Atunci aveți o idee relativ concretă.

Nebunie de Realpolitik prin excelență

Atunci, cel târziu, veți realiza că, ce să vezi, convingerile ideologice iluzorii și dogmatismul ecologist nu vă țin de cald iarna, ci sunt o nebunie de realpolitik prin excelență. Unul din opt chiriași germani nu-și va mai putea permite costul locuinței, estimează Oficiul Federal de Statistică – iar chiriașii reprezintă peste 50% din populație, o armată de milioane! Mai mult de 40% din venitul disponibil al gospodăriilor este cheltuit pentru locuințe și costuri auxiliare – cine va putea suporta astfel de creșteri? Primele insolvențe amenință deja asociațiile și cooperativele de locuințe (în special în estul Germaniei). Organizația umbrelă a companiilor germane din domeniul imobiliar și al locuințelor (GdW) a solicitat cu insistență un ajutor de stat (garanții?), fără de care peste 38% dintre proprietari ar deveni insolvabili din cauza costurilor financiare inițiale pentru alimentarea cu energie.

Să cumpărăm hârtie igienică!?

Nu lipsesc exemplele, mici și mari: pentru un apartament de 60 mp în Saxonia- Anhalt, chiria ar fi de 300 de euro, dar costurile auxiliare sunt acum de 750 de euro din cauza energiei. Iar tendința este în creștere. În prima jumătate a anului 2022, conform informațiilor de la XING și Wirtschaftswoche, 52 de companii mari și-au cerut deja insolvența (+53%), dintre care 19 companii cu o cifră de afaceri de peste 20 de milioane de euro! Până la sfârșitul anului 2022, este posibil ca numărul marilor companii insolvabile să crească la 120, inclusiv multe companii bine-cunoscute, răspândite pe întreg teritoriul Germaniei. De exemplu cea mai mare companie siderurgică din UE, ARCELORMITTAL din nordul Germaniei, producătorul de hârtie Hakle din Renania de Nord-Westfalia, producătorul de îngrășăminte fosfatice Seraplant din Saxonia-Anhalt, fabrica de cutii de carton Baden Board din Baden-Württemberg, retailerul de încălțăminte Görtz (160 de filiale) din Hamburg, producătorul de piese strunjite Leipold din Wolfach, sau lanțul de brutării Goldjunge din Bavaria, care va trebui probabil să își închidă cele 26 de filiale. La fel ca micul brutar, afacerea familiei sale din a treia generație, care și-a publicat recent factura de gaz pe internet: plățile lunare vor crește de la 605,88 euro la 2.174.21 €. Tot ce poți face este să pui la copt rulouri mici, să închizi magazinul și să te duci la birou!

Întreprinderile mici și mijlocii sunt în panică, pentru că nu numai prețurile energiei explodează, ci și prețurile materiilor prime. Adică tot ceea ce este indirect legat de acestea – și nu toate pot fi transferate clientului în același timp sau în viitorul apropiat. Germania este amenințată de un exod economic și industrial de proporții fără precedent (Bloomberg) și de o dezindustrializare galopantă. Germania a devenit deja lanterna roșie în rândul țărilor G7 în ceea ce privește dezvoltarea economică. Pagubele colaterale psihologice pentru Germania ca locație de afaceri nici măcar nu au fost discutate.

Ce face pensionarul?

Unele companii încearcă să se salveze prin reducerea timpului de lucru, penuria de produse, închiderea temporară sau a unor sucursale. Dar ce face consumatorul simplu? Ce face o familie de patru persoane atunci când prețul gazului crește de la 378 de euro la 2.833 de euro (plus TVA), adică de șapte ori mai mult? Ce fac pensionarul, mama singură, angajatul cu contract pe termen scurt, cărora sfaturile guvernamentale (flaneluri, pulovere duble, încă două dușuri scurte, apoi vine Crăciunul) trebuie să îi sune în urechi ca unui condamnat la moarte prin spânzurare. Cel căruia i se mai strigă un ”Înveselește-te, nu va fi așa de rău”? Cum ar trebui să înțeleagă aceste victime ale unei politici guvernamentale incalificabile că, în timp ce rezervoarele noastre de gaz sunt pline doar în proporție de 85%, guvernul furnizează gaz Poloniei, dintre toate țările. Poloniei, care, în același timp (pentru a câta oară?), ne cere miliarde de dolari drept despăgubiri?

Închis din cauza bogăției?

Gazprom a câștigat de una singură prin prostia politicii de sancțiuni europene și mai ales germane. Numai în primele semestre comparate, profiturile în miliarde de euro au crescut de la 27,5 (2020) și 28 (2021) la un uriaș 41,63 (2022). Jumătate din sumă a ajuns la acționari sau a fost plătită sub formă de prime de fidelitate, după cum au relatat posturile de televiziune din Austria (AUF 1) și Germania (ARD- Tagesschau), din motive probabil foarte diferite. Dar Gazprom nu este nicidecum singurul profitor de criză și de război, după cum arată o comparație între trimestrele 2 din 2021 și 2022. Exxon: 4,7 – 17,9; Chevron: 3,1 – 11,6; Shell: 5,5 – 11,5; BP: 3,1 – 9,3; Total 3,5 – 5,7 (fiecare în miliarde de dolari). Această triplare – în medie – a profiturilor marilor companii petroliere/gaze este pur și simplu indecentă.

Acum, după ce Gazprom a declarat în mod clar că furnizarea de gaze prin Nordstream 1 (NS1) a fost sistată din cauza politicii de sancțiuni europene, piața europeană a gazelor naturale pierde încă 40% din volumul obișnuit. În același timp, prețul benzinei a crescut din nou în weekend – cu încă 35%.

Se face frig în Europa

Premierul francez Macron (o marionetă a lui Schwab) a avut imediat fantezii despre ”sfârșitul unei ere de abundență”, ministrul spaniol al apărării (!) Margarita Robles vede o ”iarnă foarte grea”, iar premierul belgian Alexander De Croo (tot o marionetă a lui Schwab) a amenințat chiar cu ”până la 10 ierni grele”. Ministrul rus de externe Lavrov este de acord cu afirmația, cu o nuanță clar amenințătoare: ”După această iarnă vine iarna următoare”.

Aproape ca în cele mai grele vremuri de război, tăierile/raționalizările de gaze sunt deja discutate cu o nervozitate crescândă pe piețele suprastimulate psihologic, un paradox care nu face decât să ofere noi avantaje economice pentru producători, în detrimentul consumatorilor. Germania se confruntă cu decizia ”căldură sau mâncare”. Orașele germane se pregătesc să amenajeze adăposturi de încălzire. Cele aproape 1.000 de ”Tafeln” (încă) menținute în Germania luptă pe toate fronturile: cozile de oameni flămânzi cresc, donațiile de alimente scad, iar voluntarii s-au săturat să se ocupe de politicile guvernamentale greșite și nu mai participă.

”Cea mai stupidă politică energetică din lume”

Aceasta nu a fost doar declarația deputatului AfD Peter Böhringer în timpul dezbaterilor privind bugetul, ci și verdictul condamnabil al respectatului cotidian american Wall Street Journal privind anii de proastă gestionare a energiei pe care Germania și i-a provocat singură, sau chiar i-a fost indusă. Vorbim despre cei mai buni prieteni ai noștri care ne-au condus în această dilemă energetică și de politică economică! Aceiași prieteni care, pe 25 ianuarie 2022, realizaseră deja raportul secret al RAND Corporation, intitulat ”Contracararea Germaniei în favoarea Statelor Unite și a lumii”. Cum ar putea contractele ieftine și pe termen lung cu Gazprom să nu fie reînnoite din motive politice lipsite de viziune, ci anulate. Iar apoi gazul să fie răscumpărat la prețul mult mai scump de pe piața spot sau – și mai rău – la mâna a doua? Acum câțiva ani, ne amintim scandalul legat de gazul de fracturare din SUA, care dăunează mediului și este exorbitant de scump. Iar acum este favorizat chiar și de Verzi, sub presiunea ”prietenilor” noștri. Bineînțeles, știm că un înlocuitor pentru gazul boicotat în mod nechibzuit nu va fi disponibil în următorii doi sau trei ani. Nici măcar nu știm de la cine, nu avem nici măcar navele de transport LNG, porturile, terminalele, logistica!

De ani de zile, toți cei care știu să adune doi cu doi au fost conștienți de faptul că decuplarea prețurilor la electricitate și la gaze ar fi trebuit să se facă de mult timp. Abia acum președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, cere bulversată o ”reformă urgentă a pieței europene a energiei electrice”, deoarece limitele acesteia devin acum (!?) evidente. Ha! Timp de mai bine de un an, Germania, dintre toate țările, a împiedicat discuția despre reformă. Iar acum, o reuniune de criză a UE din 9 septembrie ar trebui să rezolve problema. Toată lumea știa că, din motive de drept contractual, Qatarul nu poate lua niciun angajament obligatoriu pe termen scurt sau mediu și că actul de umilință al lui Habeck în fața șeicului qatarez era sortit eșecului de la bun început; minciuna așa-numitei noastre politici externe bazate pe valori nu a fost niciodată mai evidentă decât în cazul îngenuncherii profunde a ministrului economiei.

Companiile energetice de miliarde, care au speculat ele însele, stau acum cu mâinile goale în fața guvernului cu duzină, cerându-și partea lor din ”taxa pe gaz”, pe care ele însele au dictat-o în prealabil, în documentele guvernamentale. Printre acestea se numără compania energetică UNIPER, presupus deosebit de afectată, care la sfârșitul anului 2021 era încă clasificată de directorul său financiar Tiina Tuormela ca fiind ”sănătoasă din punct de vedere economic” – iar acum se plânge de cel puțin 11 miliarde de ”pierderi” care trebuie plătite de clienții germani! Numai pentru că proprietarul majoritar FORTUM, o companie energetică finlandeză solidă, cu o cifră de afaceri de aproape 113 miliarde de euro și deținută în proporție de peste 50% de statul finlandez, nu este dispus să renunțe la profituri și să suporte riscul antreprenorial pentru filiala sa. Dacă este necesar, prin intermediul unor împrumuturi de la UE. Dar noi știm asta: privatizați profiturile, socializați pierderile! Nu, chiar mai rău: ministrul nostru al Economiei sponsorizează direct giganți financiari precum Black Rock și Vanguard pe cheltuiala noastră, prin UNIPER. Cu o creștere de zece ori a prețurilor la gaz și electricitate în decurs de un an, Germania devine din ce în ce mai puțin competitivă pe o piață aprovizionată în proporție de 25% din importuri. Taxa pe gaz va duce Germania și mai adânc în haosul economic, așa cum au plănuit și dorit ”prietenii” noștri.

”Nimeni nu știa cum se împletește această piață a gazelor”

Acest citat original al ministrului Economiei, Robert Habeck, provine din discursul său adresat la Münster, pe 25.08.2022, în fața a 600 de antreprenori – și este de o sinceritate dezarmantă, de-a dreptul stupefiantă. Pur și simplu nu are nicio idee despre chestiunea care decide soarta și viitorul unei întregi națiuni. Serios NIMENI? Cu siguranță nu se aplică în cazul lui, omul cu principii și ambiții politice solide ca piatra. Care, încă din 2016, după alegerea în calitate de președinte, l-a amenințat public pe prim-ministrul rus Putin că prima sa acțiune în guvern (a lui Habeck) va fi, ”să nu construim Nordstream și să desființăm succesiv (relațiile comerciale cu) Rusia, pentru că suntem o țară consumatoare de energie”.

Ce scuză ieftină după fiascoul taxei pe benzină.

Un imens Minister al Economiei și Protecției Climei (BMWK) cu 2.187 de angajați – și toți prea proști pentru a căuta pe Google structurile unei duzini de companii de gaze? Toți cei care nu aveau nici o idee despre cifra de afaceri și participațiile lor? Ați auzit sau ați citit vreodată despre bazele de date ale agențiilor de rating Standard & Poor Corporation (S&P) sau Fitch & Moody’s?

Cu toate acestea, atunci când a fost anunțată taxa pe gaz, un ministru al Economiei vizibil neliniștit a arătat că, practic, habar n-avea ce citește de pe foaie: ”Taxa a fost verificată cu strictețe, astfel încât au fost evitate suprapunerile companiilor care ar putea avea relații de afaceri între ele” … ”Taxa este cea mai echitabilă modalitate posibilă de a distribui și de a suporta costurile acumulate în rândul populației” … ”Taxa este țintită și limitată în timp până la 1 aprilie 2024” … ”Alternativa ar fi colapsul pieței energetice germane”.

Aproape fiecare al treilea cuvânt este greșit. Nimic nu a fost verificat în mod corespunzător și cu siguranță nu în mod riguros; companiile energetice au fost cel puțin capabile să ajute la formularea reglementărilor pentru taxa pe gaz; costurile nu s-au acumulat întâmplător; nu se poate vorbi de justiție (socială) dacă unii păstrează bonusurile, iar pensionarul caută sticlele goale ca să căștige un ban; taxa nu este țintită și nici nu va fi respectat calendarul – și ar fi existat alternative.

Valurile de insolvențe

Și mai patetică a fost bâlbâiala sa în materie de politică economică (îmi pare rău, nu există o altă modalitate de a o descrie) în fața lui Maischberger, care l-a întrebat în mod special dacă se așteaptă acum la valuri de insolvențe: ”Nu, nu știu… anumite industrii pur și simplu nu mai produc pentru moment… cumpărarea este limitată… vânzările se opresc… nu sunt profitabile… nu sunt insolvabile, automat, dar s-ar putea să nu mai vândă”.

Bună, mai ești acolo? Să fie vorba de ”estetica literară” a marelui filosof, de nivelul de limbaj anterior al autorului de cărți pentru copii, sau doar de simpla lipsă unui bagaj de cunoaștere? Adică de lipsa de competență a ministrului Economiei, care iese la iveală? Nu produceți nimic, nu vindeți nimic, dar tot nu intrați în insolvență? În Imperiul Japonez, un astfel de ministru stătea în genunchi și cerea să i se permită să-și facă hara-kiri (notă: este o satiră, nu o însușire culturală și nici o invitație la sinucidere și, în opinia mea, nici o infracțiune penală). Cel puțin ar fi demisionat imediat.

Cel care are doar un ciocan vede doar cuie

De altfel, a demonstrat același model de acțiune și incompetență în chestiunea continuării funcționării centralelor nucleare germane. În loc să permită ca centralele Neckarwestheim (EnBW), Emsland (RWE) și Isar/2 (PreussenElektra) să funcționeze cel puțin până în 2024/25, având în vedere penuria de gaz autoprovocată și urmărită cu zel, Habeck, susținut cu nonșalanță de Bund für Umwelt und Naturschutz Deutschland (BUND e.V.), s-a încăpățânat să rămână pe linia sa verde. În mod sfidător și contrar tuturor sfaturilor, el va scoate din rețea ultimele trei centrale nucleare la sfârșitul anului și, ca alibi, va permite doar ca centralele nucleare Isar 2 și Neckarwestheim să funcționeze într-un fel de ”mod de așteptare”. Pentru a le putea reporni în caz de urgență extremă (probabil, de asemenea, doar pentru propria protecție politică), dacă va fi cazul. Dar acest lucru va dura cel puțin o săptămână – chiar și conform propriilor sale estimări – și, prin urmare, cu greu garantează flexibilitatea necesară în cazul unei pene de curent. O greșeală fatală, împotriva oricărei rațiuni, pentru a justifica doar dogmatismul de partid, spun criticii; el însuși vorbește de o decizie ”bazată pe fapte” în recomandarea sa.

Suport științific sau parte a propagandei?

În urmă cu un an, Claudia Kempfert, profesoară de energie foarte apreciată, de la Institutul German de Cercetare Economică (DIW), încă se gândea că nenorocitele centrale electrice pe cărbune ar putea fi închise pentru că în locul lor ar putea fi folosite centralele pe gaz. După aceea, ea a ținut o prelegere conform căreia, chiar dacă Rusia ar opri toate livrările de gaz (la acel moment, erau încă de 55%), tot nu ar exista o penurie de gaz în Germania (?!). În 2022, în cel mai recent interviu, Kempfert a pus din nou în perspectivă faptul că Rusia furnizează ”doar” 40% din gazul nostru și că procentul ar putea fi păstrat, deoarece ar putea fi economisit sau înlocuit cu livrări din alte țări. Poftim? Știința se prostituează aici într-un mod aproape nerușinat. Aceasta este în mod clar o mascaradă, o propagandă politică.

La urma urmei, ”doar 40%” înseamnă aproape jumătate! Ce țări ar putea furniza gaz de substituție și cât de curând, domnule profesor Kempfert? Qatar? Norvegia? Polonia? Ucraina? 2024, 2025? S-ar putea scrie o întreagă rubrică numai despre asta! În cazul în care gospodăriile private ar trebui să economisească 40%, ele ar putea obține o economie de gaze de maximum 6% prin reducerea temperaturii din încăperi cu 1 grad. Adică ar trebui să regleze camerele la aproximativ 13 grade Celsius. Cât timp ar rezista populația în timpul iernii? Pensionarii săraci vor trebui să meargă la primării, în timp ce pensionarii bogați vor fugi în Creta, Tunisia sau Cipru pe timpul iarnii? Ce face brutarul, măcelarul, industria sticlei, industria chimică? Stai jos, profesore Kempfert, ești prost.

Devine din ce în ce mai incontestabil faptul că nu președintele rus este cel care a provocat criza gazelor, ci propriul nostru guvern. În primul rând, ministrul Economiei, care, pe termen lung și din cea mai profundă convingere, a urmărit renunțarea la gaz. Care nu a putut împiedica Nord Stream 2, dar i-a împiedicat funcționarea din motive politico-ideologice. Nu a vrut să cumpere nimic de la Putin nici înainte de începerea acțiunii militare războinice a Rusiei, provocată de Occident prin încălcarea dreptului internațional. Adică înainte de 2022. Ministrul nostru federal de externe, Annalena Baerbock, care a vrut să-l ”ruineze pe Putin”, este și ea implicată în aceeași acțiune. Și președintele Comisiei Europene din Germania, dna von der Leyen.

Habeck, Baerbock & Co. împing Germania cu toată puterea în zid. Vă mai amintiți citatul lui Robert Habeck: ”Întotdeauna mi s-a părut că patriotismul e nașpa. Nu am știut niciodată ce să fac cu Germania și nici acum nu știu.” Domnule Habeck, mă voi abține să vă scriu aici ceea ce găsesc dezgustător.

Cererea noastră: deschideți Nord Stream 2 – cât mai curând posibil. Dați-vă înapoi. Pentru dumneavoastră nu demnitatea umană este sacrosanctă, ci profiturile marilor corporații. Faceți rău Germaniei.