Pentru Occident, ziua de bilanț vine la iarnă

În Daily Dose de săptămâna trecută am făcut o scurtă referire la un articol al profesorului britanic Helen Thompson, publicat în Financial Times (FT) pe 19 august. Dna Thompson predă economie politică la Universitatea din Cambridge și nu este străină de subiect. Ziarul neoliberal Financial Times este un organ al lumii afacerilor citit în întreaga lume. Din punct de vedere politic, FT urmează de obicei linia guvernului britanic și se află în spatele relațiilor deosebit de strânse dintre Londra și Washington. Lucru exprimat și în trecut în ceea ce privește Rusia și Ucraina, unde a adoptat o linie strict anti-rusească. În sensul că Ucraina trebuie să câștige. Și tocmai de aceea articolul profesorului Thompson din FT a atras atât de multă atenție peste tot.

Realismul sobru cu care profesoara Thompson analizează criza ucraineană, fără a se lăsa influențată de prejudecățile anti-rusești corecte din punct de vedere politic, este ceea ce face ca articolul ei să fie atât de interesant. Pentru că nu numai că vine în contradicție cu linia anterioară a Financial Times, dar și cu mantra repetată constant în Germania, potrivit căreia economia Rusiei este în scădere din cauza sancțiunilor occidentale.

Ca o presupusă dovadă, organele de propagandă publică ale guvernului german au calculat recent că prăbușirea produsului intern brut al Rusiei în prima jumătate a anului 2022 a fost de multe ori mai mare decât în Europa sau Germania.

Desigur, retragerea bruscă a sute de companii occidentale din Rusia și întreruperea lanțurilor de aprovizionare au avut un efect de șoc asupra economiei rusești. În martie 2022, previziunile inițiale estimau că PIB-ul va scădea cu până la minus 14% pentru anul în curs. Între timp, veștile proaste au fost corectate la minus 4%, deoarece inflația din Rusia a scăzut rapid, la fel ca și ratele ridicate ale dobânzii cheie ale Băncii Centrale ruse. Moneda este foarte stabilă, economia prelucrătoare și-a revenit în multe sectoare la nivelul de dinaintea începerii conflictului.

Optimismul domnește în economia Rusiei, au fost găsite noi surse de aprovizionare, magazinele, fabricile și furnizorii de servicii abandonați de companiile occidentale și-au găsit succesori care să ducă mai departe afacerile IKEA, hamburgerii McDonald’s, Coca Cola și sute de alte companii. Acești succesori provin fie din Rusia, fie din țări străine prietenoase, precum China, Turcia sau India. Recent, de exemplu, o companie indiană de produse alimentare a preluat un lanț de supermarketuri din Rusia ”pentru un penny și o liră”, loc lăsat liber după ce o companie occidentală se retrăsese, în pierdere, din cauza sancțiunilor occidentale.

Bucuria războinicilor economici occidentali în legătură cu prăbușirea producției de automobile rusești în primele luni de aplicare a sancțiunilor a fost, de asemenea, de scurtă durată. Pentru că rușii au reușit să înlocuiască microcipurile, până atunci furnizate de companiile auto occidentale cooperante, cu livrări din China. În urmă cu câteva săptămâni, producția de automobile din Rusia a revenit la ”nivelul de dinaintea războiului economic”. În același timp, retragerea producătorilor de automobile din Occident a ajutat mașinile mici și mijlocii, bune și ieftine, din China, să pătrundă pe piața rusă.

Organele de propagandă publică ale guvernului german nu raportează toate acestea, pentru că nu ar face decât să lumineze o altă latură a sancțiunilor sinucigașe, de o prostie fără margini. Pentru că sancțiunile occidentale nu sunt deloc eficiente. Ele au provocat doar un șoc pe termen scurt. Tot ceea ce Rusia a pierdut de la Occident fie nu are nevoie, fie poate obține în altă parte. Populația rusă poate trăi destul de bine fără brânză franțuzească, șuncă de Parma din Italia sau produse cosmetice și articole de lux de la Dior. Iar rușii pot face ei înșiși produse tehnice, piese de schimb etc. – chiar dacă la costuri mai mari – sau le pot importa la prețuri mici din China. De asemenea, tehnologia occidentală poate fi comandată la scurt timp din țări terțe prietenoase, cum ar fi India și Asia Centrală. Această tranziție necesită o perioadă de tranziție, dar, în general, Rusia a reușit până acum cu brio.

În schimb, livrările rusești de petrol, gaze, cărbune, îngrășăminte și nenumărate alte materiale și semifabricate nu pot fi satisfăcute de Occident din alte surse. Nici pe termen scurt, nici pe termen mediu. Și chiar dacă astfel de surse ar fi disponibile, logistica nu ar fi suficientă pentru a transporta cantitățile necesare în Europa. În articolul său din FT, profesoara Thompson amintește adevărurile neplăcute pentru guvernul german și megafoanele sale mediatice. Plus recunoașterea faptului că Occidentul, în special Europa, este pe cale să piardă războiul economic împotriva Rusiei.

Articolul ne dă o idee despre gândurile incorecte din punct de vedere politic (și eretice) care se discută în culisele din eșaloanele superioare ale lumii afacerilor. Aceasta ar putea sugera o schimbare de opinie în ceea ce privește restabilirea unor relații normale cu Rusia. Având în vedere importanța sa, am tradus integral articolul Thomson intitulat ”A winter energy reckoning looms for the West” (Iarna, Occidentul va trebui să facă socotelile cu energia) și l-am comentat în diferite locuri.

Urmează traducerea:

”În întreaga lume, politicienii sunt din ce în ce mai disperați să limiteze consecințele explozive ale crizei energetice. În unele părți din Asia, Orientul Mijlociu și Africa, deja înglodate în numeroase dificultăți economice și politice, criza se dovedește a fi catastrofală.”

”Cei care importă gaze naturale lichefiate trebuie acum să concureze cu întârziații europeni de pe piața GNL care caută o alternativă la gazul rusesc prin conducte. La începutul verii, Pakistanul nu a reușit să închidă nici măcar o singură licitație pentru GNL. În țările sărace, o mare parte din resursele guvernamentale se alocă pentru subvenționarea consumului de energie. La prețurile actuale, unii nu pot: la începutul lunii august, Sri Lankan Electricity Board a impus o creștere de 264% pentru cei mai săraci consumatori de energie din țară.”

”În Europa, guvernele doresc să reducă presiunea asupra gospodăriilor și a întreprinderilor mici și mijlocii mari consumatoare de energie, în timp ce creșterea prețurilor, campania de economisire a energiei și temerile legate de iarna care se apropie sunt de așteptat să reducă cererea. Din punct de vedere fiscal, înseamnă că guvernul finanțează reducerea costurilor tot mai mari ale energiei prin subvenționarea corporațiilor de distribuție a energiei – ca în Franța – sau prin transferarea de bani către cetățeni – ca în Marea Britanie – cu scopul de a plăti aceste facturi.”

”Ceea ce nu este disponibil nicăieri este o soluție rapidă pentru a crește oferta de energie. Criza nu este o consecință neintenționată a pandemiei sau a războiului brutal al Rusiei împotriva Ucrainei. Ea are rădăcini mult mai adânci, în două probleme structurale.”

Comentarii:

O propoziție cheie din articolul profesorului Thompson se află în ultimul paragraf și spune:

Ceea ce nu este disponibil nicăieri este un mijloc rapid de a crește rezervele fizice de energie.”  Fraza este elementară pentru a înțelege actuala criză energetică. În Germania, Habecks și Scholze din guvernul federal fie nu au înțeles încă această legătură, fie o ignoră pentru că urmăresc o agendă complet diferită. Jurământul lor ”de a evita răul pentru poporul german” nu este, evident, pe respectiva agendă.

În criza actuală, guvernul federal încearcă într-adevăr să dea o mână de ajutor populației și companiilor de distribuție cu bani proaspăt tipăriți pentru a acoperi costurile mai mari ale energiei. Dar asta nu sporește oferta de surse de energie. Guvernul german a făcut anunțuri grandioase cu privire la alternativele la energia din Rusia și a vorbit și mai mult despre ele. Însă, până acum, totul s-a dovedit a fi un act aerian. Nici măcar îngenuncherea umilitoarea a lui Habeck în fața șeicului din Qatar nu a ajutat. În termeni concreți, oferta totală de energie, care s-a redus drastic, nu a crescut și nici nu va crește prea mult, dacă nu chiar deloc, în viitorul apropiat.

Politica improvizată a guvernului german de a folosi din ce în ce mai mulți bani pentru a compensa costurile mai mari ale energiei are, bineînțeles, un impact masiv asupra bugetelor naționale, nu numai în Germania. Iar ea provoacă o criză tot mai gravă, în special în sudul lumii, întrucât țările în curs de dezvoltare, cum ar fi Pakistanul, de exemplu, nu pot ține pasul cu europenii care au apărut recent pe piață în competiția pentru licitațiile de GNL. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că Sudul global dă vina pe politicile europenilor și ale Occidentului în ansamblu. Și, bineînțeles, politica europeană de subvenționare a energiei duce la o nouă creștere a inflației, care probabil că în curând va ajunge la niveluri de două cifre și în Germania.

Să trecem acum la profesoara Thompson și la cele două probleme structurale menționate ca fiind rădăcinile profunde ale crizei actuale:

”În primul rând, oricât de neplăcută ar fi această realitate din punct de vedere climatic și ecologic, creșterea economiei globale necesită în continuare producția de combustibili fosili.”

Comentarii:

Este exact ceea ce a spus și arhicunoscutul răufăcător al Occidentului, Vladimir Putin, la o conferință la Kremlin, în urmă cu câteva săptămâni.

(Continuă Thompson:)

”Fără mai multe investiții și explorări, este puțin probabil să existe o ofertă suficientă pe termen mediu pentru a satisface cererea (de energie). Actuala criză a gazului își are originea în creșterea bruscă a consumului de gaz indusă de China în 2021, cererea crescând atât de rapid încât gazul a fost disponibil doar pentru a fi cumpărat de europeni și asiatici la prețuri foarte mari. Între timp, creșterea prețului petrolului din acest an s-a atenuat doar atunci când datele economice (pe termen scurt) au devenit nefavorabile Chineia. Dar, potrivit Agenției Internaționale pentru Energie, este foarte posibil ca producția mondială de petrol să fie insuficientă pentru a satisface cererea, încă de anul viitor.”

Comentarii:

Cu toate acestea, guvernul chinez ia în prezent măsuri masive de relansare pentru a stimula creșterea economică, ceea ce va exercita din nou o presiune ascendentă asupra prețurilor petrolului. China cumpără petrol din Rusia, iar președintele Xi Jinping a vizitat Arabia Saudită pentru a finaliza un mega acord între China și Arabia Saudită, ce vizează ”mai mult petrol”. China poate absorbi cu ușurință toate exporturile de petrol ale Rusiei și are în continuare nevoie de petrol de la saudiți.

(Continuă Thompson:)

”Economia globală s-a descurcat în mare parte a celui de-al doilea deceniu datorită boom-ului petrolului de șist, care a mai mult decât dublat producția americană între 2010 și 2019. Fără ea, lumea ar fi fost prinsă într-o criză petrolieră permanentă din 2005, deoarece producția de țiței convențional – petrol extras fără fracturare hidraulică sau din nisipuri bituminoase – a stagnat.”

”Petrolul de șist american nu poate continua să se extindă în același ritm. Deși cea mai mare formațiune de petrol de șist din SUA – bazinul Permian din vestul Texasului și sud-estul statului New Mexico – este de așteptat să atingă o producție record luna viitoare, producția totală a SUA este încă cu peste 1 milion de barili pe zi sub nivelurile din 2019. Chiar și în bazinul Permian, producția zilnică pe sondă este în scădere.”

„Mai multe foraje offshore, cum ar fi cele deschise în Golful Mexic și Alaska prin noua (lege americană) Inflation Reduction Act, necesită prețuri mai mari sau investitori dispuși să vină cu capital – indiferent de perspectivele de profit. Cele mai bune perspective geologice pentru o schimbare de joc – similar cu ceea ce s-a întâmplat în SUA în al doilea deceniu – sunt în uriașa formațiune de Bașenov din Siberia de Vest, cu petrol de șist. Dar sancțiunile occidentale înseamnă că perspectiva ca firmele petroliere occidentale să ajute Rusia din punct de vedere tehnologic reprezintă o fundătură geopolitică.”

Comentarii:

Ceea ce profesorul Thompson nu menționează aici este faptul că rușii sunt destul de familiarizați cu tehnologia petrolului de șist. Același lucru valabil și pentru chinezi. Dar atât China, cât și Rusia, nu au încă experiența și know-how-ul Statelor Unite. Însă știu cum funcționează. Este destul de sigur că, la un moment dat, dacă va fi necesar, va fi exploatată formațiunea de șisturi bituminoase Bashenov din Siberia. Se poate prezice, de asemenea, cu certitudine, că nu se va întâmpla cu participarea SUA sau în beneficiul Europei, ci împreună cu China și, eventual, cu India. Occidentul s-a autoexclus. După cum se poate observa, cererea chineză de petrol și gaze este insațiabilă, chiar și în condițiile unei creșteri economice limitate. Iar odată ce economia chineză și cea indiană își vor reveni, cererea de surse de energie va continua să crească, iar prețurile vor crește și mai mult.

(Continuă Thompson:)

”În al doilea rând, sunt puține lucruri care pot fi făcute pentru a accelera imediat tranziția de la combustibilii fosili (la energia regenerabilă). Microreactoarele nucleare planificate de Marea Britanie nu vor fi finalizate până în anii 2030. Funcționarea rețelelor de energie electrică pe baza sarcinilor de bază solare și eoliene necesită progrese tehnologice în domeniul stocării. Este imposibil să planificăm cu încredere ce progrese se vor face anul viitor, darămite peste zece ani. Dar tocmai pentru că o tranziție energetică este esențială pentru a reduce consumul de combustibili fosili, sunt esențiale investițiile de mare anvergură.”

„Singura cale de urmat este realismul pe termen scurt, care recunoaște că nu există cale de întoarcere la energia ieftină, combinat cu o ambiție radicală pe termen lung. De asemenea, este esențială o înțelegere a realităților geopolitice. SUA rămâne de departe puterea dominantă în lume. Puterea sa navală garantează apele deschise pentru comerțul internațional. Piețele globale de credit depind de dolar. Dar Washingtonul nu are puterea de a dirija relațiile energetice ale Chinei și Indiei cu Rusia. Iarna care se apropie aduce un bilanț. Guvernele occidentale trebuie fie să creeze mizerie economică la o scară care ar pune la încercare structura politicii democratice din orice țară, fie să se confrunte cu faptul că aprovizionarea cu energie limitează mijloacele prin care Ucraina poate fi apărată.”

Articolul se încheie cu acest remarcabil ultim paragraf. Clauziv, dar clar, profesorul Thompson arată că nu există ”nicio cale de întoarcere la energia ieftină” dacă aceasta este, de asemenea, ”legată de ambiții radicale, pe termen lung”, cum ar fi Marea Resetare sau alte găselnițe ale creierului verde. Pentru a reveni la o energie accesibilă și fiabilă, profesorul Thompson îndeamnă guvernele occidentale să încheie acum un acord cu Rusia.

În același timp, profesorul Thompson subliniază inutilitatea încercărilor occidentale de a reduce exporturile de energie ale Rusiei, în condițiile în care restul lumii are nevoie disperată de ele. Occidentul trebuie să accepte faptul că nu poate dicta fluxurile de energie. De asemenea, SUA, împreună cu UE, NATO și restul G7, nu pot dicta Indiei, Chinei și multor alte țări de pe glob de la cine pot cumpăra petrol și în ce condiții pot face acest lucru. Nici nu-și pot impune voința asupra rușilor. Și pentru a duce nebunia la extrem, Occidentul urmărește această politică, în timp ce are nevoie urgentă de mai mult gaz și petrol și își dă seama că nu poate înlocui petrolul și gazele rusești pe termen scurt sau mediu.

Interesant este faptul că Sadad Al-Husseini, fostul vicepreședinte al gigantului petrolier saudit ”Aramco”, a subliniat, de asemenea, într-un interviu acordat recent canalului de știri american CNBC, că nu există suficientă capacitate în întreaga lume pentru a înlocui livrările de gaz rusesc către Uniunea Europeană. Rusia, pe de altă parte, are multe piețe cărora le poate vinde energia sa. În mod literal, Al-Husseini a spus:

SUA nu au capacitatea de GNL pentru a înlocui exporturile rusești către Europa. (…) Această situație este o lume nouă și nu una foarte bună pentru energie. (…) UE va avea nevoie de ani de zile pentru a găsi resurse care să înlocuiască aprovizionarea rusă.”

Este o altă confirmare a analizei profesorului Thompson, conform căreia Occidentul își poate rezolva problema energetică pe termen lung doar prin eforturi susținute și prin dezvoltarea de noi tehnologii, cum ar fi experimentarea unor instalații de stocare intermediară a energiei (suficient de mari pentru energia eoliană și solară sau chiar a hidrogenului). Adevărul este că, pe termen scurt și chiar mediu, nu există alternativă pentru guvernele occidentale – în special în Europa – decât dacă doresc să-și expună societățile la o presiune insuportabilă în iarna care urmează, cu un potențial considerabil de tulburări sociale și consecințe politice de mare anvergură în cazul guvernelor aflate la putere.

Implicit, profesoara Thompson a precizat în articolul din FT că, dacă actualele politici de sancțiuni occidentale sunt menținute, guvernele din Europa nu numai că se vor confrunta în această iarnă cu o destabilizare internă, dar își vor înrăutăți și mai mult relațiile cu Sudul Global. Dacă vor să evite probleme interne și internaționale, ar trebui să găsească o modalitate de a discuta din nou cu rușii, potrivit lui Thompson. Dar fără o soluție de compromis în privința Ucrainei și fără o acceptare de către Occident a cererilor rusești de securitate egală, înțelegerea nu este posibilă. Ar fi necesar ca elitele încăpățânate ideologic care conduc în prezent în Occident să-și înfrunte propriile umbre. Ceea ce ar însemna sfârșitul lor politic.

Nu am încredere în niciuna dintre elitele occidentale aflate la putere, în special în Verzii germani, care să aibă măreția personală de a-și recunoaște propriile greșeli și de a face un pas înapoi. De a deschide calea unei normalizări cu Rusia pentru binele populației. În ideea atingerii obiectivului lor de ”resetare ecologică”, sunt dispuși să sacrifice prosperitatea modestă a populației, să lase oamenii să moară de foame și să înghețe (ceea ce reduce emisiile de CO2) și, în ciuda inflației ridicate, să ceară o taxă suplimentară pe carne. Asta va reduce numărul de vaci care produc gaz metan – pentru a numi doar o parte din nebunia ecologistă.

Ministrul Baerbock, total detașată, a anunțat alaltăieri, 31 august, la Forum 2000[i], că pentru ea Ucraina este pe primul loc, indiferent de ceea ce doresc alegătorii germani și indiferent cât de grea va fi viața populației în timpul iernii. La propriu, ea a spus:

”Când fac promisiunea către poporul ucrainean – ”Vom fi alături de voi atât timp cât veți avea nevoie de noi” – vreau să o respect. Nu contează ce vor alegătorii mei germani”, a spus ea. Apoi a adăugat: ”Ne confruntăm acum cu iarna care ne provoacă în calitate de politicieni democratici. Oamenii vor ieși în stradă și se vor plânge că nu-și pot plăti facturile la energie. Iar eu voi spune, da, știu, vă vom sprijini cu măsuri sociale. Dar cu siguranță nu vreau să spun: ”Bine, atunci vom opri sancțiunile împotriva Rusiei”. Suntem în spatele Ucrainei, iar asta înseamnă că sancțiunile vor rămâne, chiar și în timpul iernii, chiar dacă va fi foarte greu pentru noi, politicienii.”

Este o recunoaștere extraordinară a faptului că guvernul semaforizat de la Berlin este hotărât să prelungească războiul din Ucraina, de care Occidentul abuzează ca de un berbec împotriva Rusiei, cu orice preț, cât mai mult timp posibil, indiferent cât de mult suferă poporul german. Pentru Baerbock, promisiunea ei față de ucraineni valorează mai mult decât jurământul solemn de a preveni ”răul” pentru poporul german. Pe care pretinde că îl reprezintă în lume. De fapt, bunăstarea poporului german valorează cât un mic dejun de câine pentru Baerbock.

În cuvintele profesorului Thompson, Verzii sunt gata să ”pună la încercare structura politicii democratice din țara noastră”. Trebuie să ne asigurăm cu toții că, așa cum spunea Baerbock, va ”deveni foarte greu pentru politicieni”.

Surse:

[i] https://twitter.com/i/status/1565067553671626760

Cum puteți sprijini proiectul Patrioților

Platforma Opozitia.net depinde exclusiv de donațiile Patrioților. Ea va exista cât timp VOI veți considera că are sens să existe. Fiecare donație, cât de mică, ne aduce mai aproape de Libertatea de altădată. Ne ajută să avem o voce din ce în ce mai puternică. Ne ajută să rezistăm în fața ofensivei nemaintâlnite din partea Globaliștilor fără niciun Dumnezeu.

Donează prin

Donează prin Transfer Bancar:

Conturi ING BANK
RO70INGB0000999906930786 (RON)
RO65INGB0000999911989038 (EUR - SWIFT INGBROBU)

Donează prin Revolut

Tel: 0791.287.318 --- @adrian6j60

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    Link-uri utile

    Ne gasesti pe

    © opozitia.net | All rights reserved.
    CONECTARE
    Bine ați venit! Autentificați-vă in contul dvs