Înapoi la școală, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat


Un punct de vedere de Willy Meyer, jurnalist independent din Germania

Timp de doi ani și jumătate, școala, elevii și profesorii au fost supuși unui set rigid de măsuri. Acum, după vacanță, totul ar trebui să fie mai bine.

Pe măsură ce se apropie începerea anului școlar, un ministru al educației după altul anunță că școlile vor fi de acum înainte ”fără măsuri” anti-pandemie. Cu toate acestea, în timp ce mulți directori de școli sunt fericiți că au renunțat la amestecul de reglementări legate de Corona și își pot îndrepta atenția către noile planuri educaționale care urmează să fie puse în aplicare – ca în Hamburg (1), de exemplu – nu puțini sunt educatorii cu anumite neliniști. La urma urmei, mulți dintre ei au privit întotdeauna școala ca pe un teren propice pentru viruși și bacterii.

Imaginea în cadrul corpului studențesc este la fel de amestecată: chiar și înainte de vacanța mare, cei mai tineri în special au renunțat, rezonabil, la teste și măști. Cei mai în vârstă, pe de altă parte, nu de puține ori s-au arătat îngrijorați de revenirea bruscă a neștiinței în interacțiunea zilnică. Au preferat să păstreze distanța, s-au testat voluntar și au crezut că își exprimă solidaritatea continuând să poarte măști la școală.

Totul este din nou în regulă?

Iar acum se spune că ”totul” este din nou ”normal”. Factorii de decizie și conducătorii sistemului de învățământ vor să se prefacă: nu s-a întâmplat nimic! Aceștia vor să revină la agenda presupus cunoscută. Să se acomodeze cu ceea ce au trăit în ultimii doi ani și jumătate? Nici o șansă.

Oh, au existat cursuri de sprijin și de recuperare în timpul vacanței pentru acei elevi care nu au putut ține pasul cu colegii lor în timpul diferitelor lockdown-uri. Standardele pentru examenele finale și evaluările au fost revizuite pentru ca nimeni să nu fie dezavantajat; unele examene scrise au fost chiar abandonate cu totul. I-pads și alte tablete au fost oferite cu generozitate și pe scară largă corpului studențesc. Toți elevii și părinții au fost ținuți la curent cu un flux nesfârșit de anunțuri oficiale și școlare.

Sunt atât de multe lucruri de recuperat în acest moment. Și este cu atât mai urgent cu cât marea majoritate a instituțiilor de învățământ pretind să se concentreze asupra tânărului ca întreg, să îl perceapă și să îl sprijine cu inima și mitea, astfel încât să devină un cetățean matur, care trăiește și gândește în mod autodeterminat.

Efecte grave

Marea majoritate a tinerilor au fost profund tulburați, adesea chiar traumatizați, de măsurile din trecutul recent. Trebuiau să învețe că simpla lor prezență îi putea pune în pericol pe ceilalți; că erau percepuți mai presus de toate ca niște răspânditori de viruși care puteau nu numai să provoace moartea bunicilor, ci și să-i îmbolnăvească pe profesori și pe colegii lor. Așa că s-au antrenat de bunăvoie să se spele corect pe mâini, să aștepte în fața toaletelor deschise doar pentru o singură persoană, să-și poarte masca ferm în timp ce stăteau jos, să-și introducă adânc în nas bețișoarele pregătite farmacologic, până la durere.

În curtea școlii, ei se mișcau ascultători în zona marcată. Își luau masa afară, ghemuiți pe jos, dacă li se permitea să mănânce la școală. Au învățat să stea nemișcați în fața monitoarelor ore întregi, acasă. Au învățat că interacțiunea nu poate avea loc decât în spațiul digital. Au experimentat că li s-a interzis să se întâlnească cu prietenii și familia, că toate activitățile de petrecere a timpului liber în afara casei au fost anulate. Că, de fiecare dată, ”cei testați pozitiv” au fost nevoiți să se izoleze și mai mult timp, timp de săptămâni întregi. Și că mulți adulți din jurul lor i-au folosit, de asemenea, ca pe o descărcare a propriei lor frustrări.

Pentru mulți dintre acești tineri, lunga povara era de nesuportat. Tulburările de comportament, bolile psihice, sinuciderile au crescut în rândul tinerilor într-un ritm alarmant (2).

Iar asta se datorează faptului că marea majoritate a copiilor și tinerilor sunt preocupați în primul rând de comportamentul lor. Se străduie să se comporte corect. Să respecte regulile. Pentru a fi solidari. Să nu facă scandal – cu atât mai mult cu cât păreau a fi expuși unei amenințări periculoase, dar invizibile. Pentru că toți erau de acord cu asta: părinții lor vorbeau despre asta în permanență, presa nu relata altceva, mai ales școala le amintea în fiecare clipă de starea terifiantă care se abătuse asupra lumii lor.

Și dintr-o dată totul este din nou în regulă?

Cum trebuie să se simtă acum studenții a căror reușită academică a depins și încă depinde de atitudinea corectă față de Stat? De exemplu, la biologie au trebuit să prezinte lucrări despre ”eficacitatea garantată” a injecțiilor de ARNm, la studii sociale au trebuit să explice de ce sănătatea și libertatea de alegere a individului sunt secundare față de sănătatea tuturor, iar la informatică au fost învățați că avatarurile trăiesc mai durabil și mai curat decât operatorii lor.

Pentru majoritatea, toate acestea păreau de la sine înțelese. Chiar și faptul că unii dintre colegii lor de clasă au fost excluși din excursii, uneori chiar și din simpla prezență în clasă, pentru că nu le plăceau sau nu puteau respecta măsurile în vigoare acolo. Măsuri uneori impuse de autorități, de conducerea școlii sau chiar doar de profesorul respectiv, așa cum confirmă certificatul lor medical.

Ce efect are asupra unei comunități de elevi faptul că unul sau chiar mai mulți dintre membrii săi sunt considerați leproși și tratați în consecință? Când profesorii reacționează isteric pentru că un elev nu are masca bine pusă pe nas sau când caseta de test anunță un rezultat pozitiv? Ce învață și ce asimilează tinerii într-un astfel de sistem pe care îl numim sistemul nostru de educație?

Urgența ofertelor de ajutor

Este necesară o reevaluare. Mulți tineri nu se simt bine. Ei au trebuit să trăiască o traumă colectivă și să învețe să se subordoneze unei stări arbitrare de măsuri. Ei au suferit răni psihologice, poartă în suflet frică și neîncredere și au devenit martori, dacă nu complici, la stigmatizarea zilnică a altora. Ei, copiii și tinerii, sunt cele mai mari, cele mai lipsite de apărare și cele mai durabile victime ale acestei psihoze în masă căreia i-au căzut pradă în special societățile occidentale (3). Inițiativa Kindeswohl a scris o scrisoare în acest sens (4).

Ar fi cea mai urgentă, cea mai înaltă sarcină a tuturor celor care lucrează în sistemul educațional să fie alături de tineri acum. Să le recunoască nesiguranța profundă și să analizeze împreună cu ei ceea ce li s-a întâmplat recent. Sloganul de astăzi nu ar trebui să fie ”tabula rasa”, ci ”totul pe masă”.

Pentru a face acest lucru, însă, ”sistemul” ar trebui mai întâi să se uite la propriul nas și să se ocupe de ceea ce a declanșat și aplicat. Dacă reevaluarea așa-numitelor ”măsuri Corona” ale guvernului federal poate fi un indicator în acest sens, nu este de bun augur (5). De asemenea, trebuie să ne întrebăm ce personal ar putea fi disponibil pentru o astfel de reevaluare și chiar pentru un sprijin terapeutic. Marea majoritate a cadrelor didactice este mai degrabă exclusă, deoarece profesorii ar trebui să se ocupe mai întâi de propriul comportament.

Unde ar trebui să ducă asta?

Așadar, nu arată bine pentru generația noastră viitoare și, prin urmare, pentru noi toți. Desigur, tinerii ar putea fi ajutați dacă ar exista suficiente persoane capabile să ajute. Tinerii, în naivitatea lor lipsită de prejudecăți, doresc întotdeauna binele, sunt plini de idealism și ar avea și energia necesară pentru a ajuta. Dacă ar fi vorba de toleranța față de genul fluid, de schimbările climatice, de antirasism sau de orice alte probleme de pe agenda ”woke”. Dar este oare acțiunea ”pandemică corectă” o parte din ”Curriculumul secret” (6) pe care nici măcar mulți profesori nu reușesc să o înțeleagă? Copiii noștri trebuie să fie făcuți docili, astfel încât să poată urma toate măsurile fără să crâcnească în fața viitoarelor provocări sociale?

Școala are în primul rând o misiune sistemică. Nu degeaba se spune: Non scolae, sed vitae discimus (7). Și acest tip de învățare pe tot parcursul vieții, formulată într-un mod ceva mai modern, este încă în plină expansiune, deoarece se presupune că școala trebuie să transmită atitudini (8) mult mai mult decât cunoștințe. În orice caz, elevii noștri sunt acum bine pregătiți pentru următoarea pandemie.

Surse și note:

(1) https://www.hamburg.de/bsb/bildungsplaene-entwuerfe-2022/

(2) Raportul medicului BARMER 2021 sau https://www.faz.net/aktuell/gesellschaft/warum-die-suizidrate-bei-jugendlichen-angestiegen-ist-17723466.html

(3) https://alethonews.com/2021/05/14/and-how-are-the-children/

(4) www.initiative-kindeswohl.de (Scrisoare deschisă)

(5) https://www.nachdenkseiten.de/?p=84640

(6) https://www.progress-online.at/artikel/der-geheime-lehrplan

(7): Germană: Nicht für die Schule, sondern für das Leben lernen wir.

(8) https://unesdoc.unesco.org/ark:/48223/pf0000372241

Cum puteți sprijini proiectul Patrioților

Platforma Opozitia.net depinde exclusiv de donațiile Patrioților. Ea va exista cât timp VOI veți considera că are sens să existe. Fiecare donație, cât de mică, ne aduce mai aproape de Libertatea de altădată. Ne ajută să avem o voce din ce în ce mai puternică. Ne ajută să rezistăm în fața ofensivei nemaintâlnite din partea Globaliștilor fără niciun Dumnezeu.

Donează prin

Donează prin Transfer Bancar:

Conturi ING BANK
RO70INGB0000999906930786 (RON)
RO65INGB0000999911989038 (EUR - SWIFT INGBROBU)

Donează prin Revolut

Tel: 0791.287.318 --- @adrian6j60

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    Link-uri utile

    Ne gasesti pe

    © opozitia.net | All rights reserved.
    CONECTARE
    Bine ați venit! Autentificați-vă in contul dvs