Ucraina: presupuneri greșite, concluzii greșite și mulți soldați morți

Un comentariu apărut în presa alternativă din Statele Unite (moonofalabama.org)

Pe măsură ce războiul din Ucraina trece de jumătate de an, o mulțime de mijloace de informare în masă își produc concluziile despre începutul războiului. Dar, atunci când sunt analizate în detaliu, constați că sunt mai mult scrieri superficiale despre ceea ce oamenii presupun că au fost planurile Rusiei la începutul războiului. Și cum se potrivesc acestea cu presupusa realitate.

Washington Post are un lung articol ”exclusiv” cu titlul:

Bătălia pentru Kiev: vitejia ucraineană și gafele rusești s-au combinat pentru a salva capitala

Mai întâi descrie începutul războiului și apoi face o presupunere falsă:

Întrebarea cu care toată lumea s-a confruntat în acel moment, a declarat [ministrul ucrainean de interne Denis] Monastyrsky, a fost: ”Cât de departe poate merge inamicul cu acel pumn enorm?”.

Dacă rușii ar putea să pună mâna pe sediul puterii în Ucraina sau cel puțin să determine guvernul să fugă panicat, apărarea țării s-ar destrăma rapid. Moscova ar putea instala un guvern marionetă.

Acesta era planul Kremlinului.

Nu știu de ce autorii cred că știu care a fost planul Kremlinului. Sunt sigur că cel descris nu este ceea ce Rusia intenționa să urmărească.

Un articol din Newsweek face afirmații similare:

Cum a gafat Putin în războiul din Ucraina și a pus în pericol puterea militară a Rusiei

Apărătorii ucraineni au fost, într-adevăr, feroce și determinați, în timp ce trupele rusești au trebuit să se confrunte cu lideri slabi pe câmpul de luptă, arme inferioare și un lanț de aprovizionare nefuncțional. De asemenea, Putin a interpretat greșit situația mondială și a ordonat personal o invazie dezastruoasă, căutând să răstoarne guvernul de la Kiev. A dirijat un efort ratat de a cuceri Donbasul, epuizând forțele armate rusești în acest proces.

…

”Putin, la fel ca orice alt dictator pe care l-am cunoscut în epoca modernă, crede că știe mai bine, mai mult decât propria armată și mai mult decât orice expert”, spune pentru Newsweek un oficial de rang înalt din cadrul serviciilor de informații care se ocupă de Rusia (și care a cerut anonimatul pentru a vorbi deschis).

…

Invazia din februarie a fost concepută pentru a-l răsturna pe Volodymyr Zelensky și a prelua controlul întregii țări, iar Rusia a desfășurat zeci de mii de trupe în Belarus, în nordul Ucrainei, amenințând Kievul.

Având în vedere superioritatea numerică copleșitoare a Rusiei, Putin se aștepta ca guvernul de la Kiev să cadă în doar 72 de ore.

Nu există nicio dovadă că vreuna dintre aceste afirmații este adevărată.

La începutul anului, Rusia s-a confruntat cu o problemă. În imaginea de ansamblu, trebuia să împiedice admiterea Ucrainei în NATO. Negocierile cu SUA nu reușiseră să obțină acest lucru. În situația imediată, Rusia trebuia, de asemenea, să împiedice un atac iminent al Ucrainei asupra republicilor din Donbas.

Existau mai multe modalități potențiale de a realiza acest lucru, fiecare dintre ele venind cu termene și prețuri diferite.

La începutul războiului, Putin a făcut o singură remarcă la adresa comandamentului militar ucrainean de a renunța, de a face concesiile necesare și de a înlătura guvernul civil în cazul în care acesta nu ar fi fost de acord cu respectivele concesii. Dar în primele zile de război a devenit imediat clar că generalii ucraineni nu au vrut sau nu au îndrăznit să facă accepte propunerea. Lovitura de stat militară ar fi fost cea mai ieftină și mai rapidă soluție atât pentru Rusia, cât și pentru Ucraina.

O a doua opțiune a fost de a face presiuni asupra guvernului ucrainean pentru ca acesta să accepte condițiile impuse de Rusia în ideea de a se pune capăt războiului. Să retragă armata ucraineană din Donbas, să accepte Crimeea ca parte a Rusiei și să respingă orice plan de asociere la NATO.

Mutarea forțelor rusești în jurul Kievului a fost concepută pentru a obține acceptul lui Zelensky. Aproape că a atins acest obiectiv în timpul discuțiilor de la sfârșitul lunii martie, din Turcia. De îndată ce Ucraina a părut să accepte condițiile Kremlinului și un potențial summit, Rusia a ordonat trupelor sale să se retragă din oraș.

Pe 29 martie, France24 și-a rezumat colecția de reportaje zilnice astfel:

Ucraina a propus adoptarea statutului de neutralitate și o perioadă de consultare de 15 ani cu privire la viitorul Crimeii ocupate de Rusia, atâta timp cât se va conveni o încetare completă a focului cu forțele ruse, au declarat marți negociatorii, la încheierea discuțiilor de pace de la Istanbul. În ciuda promisiunilor Rusiei de a reduce ”radical” operațiunile militare în apropierea Kievului și a Cernigovului, oficialii occidentali au îndemnat la prudență.

Speranța Kremlinului pentru un sfârșit rapid al conflictului s-a topit câteva zile mai târziu, când Zelenski a respins brusc toate concesiile făcute de negociatorii săi la Istanbul.

Gestul a urmat unei convorbiri telefonice între premierul britanic Boris Johnson și Zelensky, pe 2 aprilie și vizitei lui Johnson la Kiev, pe 9 aprilie.

Un reportaj din Pravda ucraineană descrie ce s-a întâmplat:

După sosirea premierului britanic Boris Johnson la Kiev, o posibilă întâlnire între președintele ucrainean Vladimir Zelenski și președintele rus Vladimir Putin a devenit mai puțin probabilă.

…

[S-au întâmplat două lucruri, după care un membru al delegației ucrainene, Mihail Podolyak, a trebuit să recunoască în mod deschis că întâlnirea dintre președinți era ”tardivă”.

Primul este expunerea atrocităților, violurilor, crimelor, masacrelor, jafurilor, bombardamentelor fără discernământ, sutelor și miilor de alte crime de război comise de trupele rusești în teritoriile ucrainene ocupate temporar…

Al doilea obstacol în calea acordurilor cu rușii a sosit la Kiev pe 9 aprilie.

Detalii: Potrivit unor surse din UP apropiate lui Zelenski, premierul britanic Boris Johnson, care și-a făcut apariția în capitală aproape fără avertisment, a adus două mesaje simple.

Primul: Putin este un criminal de război, deci trebuie stors, și nu negociat cu el.

Și, în al doilea rând, dacă Ucraina este pregătită să semneze cu el orice acord de garanții, atunci acestea nu vor exista.

Poziția lui Johnson spunea că Occidentul colectiv, care în februarie îi oferea lui Zelensky să se predea și să fugă, a simțit acum că Putin nu este de fapt deloc atât de omnipotent pe cât își imagina și că există o șansă de a-l strânge de gât.

La trei zile după ce Johnson a plecat în Marea Britanie, Putin a ieșit public și a declarat că discuțiile cu Ucraina ”au ajuns într-un impas”.

”Vestul”, prin mesagerul lui Joe Biden, Boris Johnson, i-a spus lui Zelensky – mai întâi într-o convorbire telefonică și apoi în persoană – că va fi pe cont propriu dacă va semna un acord de încetare a focului care să facă vreo concesie Rusiei.

Inițiativa Rusiei de a obține concesii rapide și motivul său de a menține trupele în jurul Kievului au eșuat pentru că ”vestul” nu a fost de acord. Vestul dorea un război lung care să tragă Rusia în jos.

Zelensky a acceptat presiunea ”occidentală” pentru un război ”până la ultimul ucrainean” și a încheiat negocierile făcând noi cereri pe care Rusia nu le-ar fi putut accepta niciodată.

De atunci, Rusia și-a retras trupele din apropierea marilor orașe Kiev, Cernihiv, Sumy și Karkiv. Și asta pentru a îndepărta trupele ucrainene de civilii din orașe și a le expune la loviturile masive de artilerie pe care rușii le folosesc de-a lungul liniilor de front.

Acolo, trupele ucrainene sunt ”demilitarizate” și ”denazificate”, exact așa cum a ordonat Putin.

Oricine spune că Rusia este ”prea lentă” și ”nu face progrese” de-a lungul liniei frontului înțelege greșit situația. Rusia trage în mod deliberat forțele ucrainene spre linia frontului rural pentru a le distruge acolo fără a crea victime civile masive:

Armata rusă și-a încetinit în mod deliberat înaintarea în operațiunea militară specială din Ucraina pentru a reduce numărul victimelor civile, a declarat ministrul rus al apărării, Serghei Șoigu, la o reuniune a șefilor apărării din statele membre ale Organizației de Cooperare de la Shanghai (OCS).

”Respectăm cu strictețe dreptul umanitar în timpul operațiunii speciale. Atacurile sunt efectuate cu arme de înaltă precizie asupra facilităților de infrastructură militară ale forțelor armate ucrainene, inclusiv puncte de comandă, aerodromuri, depozite, zone fortificate și situri ale industriei de apărare. În același timp, se depun toate eforturile pentru a preveni victimele civile. Aceasta încetinește cu siguranță avansarea, dar o facem în mod conștient”, a subliniat Shoigu.

Dacă următorul document este cu adevărat original, această abordare pare să fie destul de reușită.

Până la 1 iulie, potrivit documentului, pierderile armatei ucrainene au fost următoarele:

76.640 de morți

42.704 de răniți sau răniți de obuze

 7.244 de persoane capturate

 2.816 dispăruți

 1.610 victime din afara luptei (sinucideri?)

Cifrele totale mi se par realiste. Numărul de morți este mai mare decât estimarea mea, dar numărul de răniți pare să fie scăzut în raport cu cel al morților.

Este posibil să existe mai multe motive. Evacuarea soldaților răniți de pe poziții aflate sub focul artileriei este extrem de dificilă, iar serviciul medical militar ucrainean nu este tocmai modernizat. Nu există elicoptere de evacuare și nici vehicule de transport medical pe șenile care să poată scoate răniții.

Mulți răniți vor rata astfel ”ora de aur” și vor muri pur și simplu înainte de a putea fi aduși la o îngrijire medicală eficientă. De asemenea, putem presupune că personalul ucrainean îi numără doar pe cei grav răniți și că persoanele bandajate și trimise înapoi pe linia frontului nu sunt probabil incluse aici.

1 iulie a fost în cea de-a 17-a săptămână de război și numărul total de morți probabili de pe lista de mai sus este de 81.066. Asta înseamnă o rată medie de ucidere de 4.767 pe săptămână sau 681 de soldați ucraineni pe zi. Întrucât primele săptămâni de război nu au fost foarte sângeroase, numărul actual de morți pe zi este probabil mai mare.

Au trecut nouă săptămâni de la data de referință a raportului de mai sus. Probabil că s-au adăugat încă 42.000 de morți pe listă.

Aceste cifre sunt în concordanță cu lista zilnică a armatei ruse care raportează câteva sute de victime ucrainene pe zi din pricina atacurilor aeriene și a artileriei bine țintite.

Un articol recent al New York Times despre costurile războiului oferă, de asemenea, câteva cifre:

Generalul Valeriy Zaluzhnyi, comandantul suprem al forțelor armate ucrainene, a declarat luni că aproximativ 9.000 de ucraineni au fost uciși pe front.
…

[Luna aceasta, oficialii Pentagonului au estimat că între 70.000 și 80.000 de ruși au fost uciși sau răniți; ei au estimat la 20.000 numărul de morți.

Aceste cifre sunt pur și simplu de necrezut.

Iată, din același articol, de ce:

Analiștii estimează că Rusia trage în jur de 10.000 de obuze de artilerie pe zi, în scădere de la un vârf de până la 20.000 în timpul campaniei de cucerire a orașului Luhansk, și că Ucraina trage câteva mii de lovituri de artilerie pe lună.

Între 10 și 20 de mii de obze pe zi (!) înseamnă aproximativ 450.000 de obuze pe lună trase de partea rusă. Contraatacul ucrainean s-a redus la ”câteva mii de focuri de artilerie pe lună”. Asta înseamnă un raport de 100 la 1.

Cum naiba ar trebui să rezulte doar 9.000 de ucraineni uciși și 80.000 de victime rusești? Pur și simplu nu se poate.

Înaintarea deliberat de lentă pe care o descrie Shoigu realizează obiectivul de război de a ”demilitariza” Ucraina, în timp ce armata rusă suferă un minim de pierderi.

Majoritatea ofițerilor mai tineri și experimentați, căpitani și maiori și sergenții seniori care au constituit coloana vertebrală a armatei ucrainene, vor fi murit până acum. Împreună cu pierderile materiale și pierderile umane suferite de armata ucraineană, ultima va deveni din ce în ce mai puțin capabilă de orice manevră sau rezistență organizată.

Tot ceea ce a rămas este carne de tun ucraineană pe care artileria rusă o devorează cu o ferocitate enormă.

Este trist că s-a ajuns în această situație.