Ce s-a vrut cu articolul din NY Times despre CIA în Ucraina

Când citiți în New York Times sau Washington Post un așa-zis raport bombă care dezgroapă mizeria despre o operațiune americană strict secretă, trebuie să înțelegeți că dezvăluirea nu a fost rezultatul vreunui reporter curajos care a luat inițiativa și a venit cu o idee ingenioasă pentru o poveste. Astfel de povești se bazează pe scurgeri de informații oficiale și au întotdeauna un motiv ascuns. Nu este vorba atât de informarea unui public ignorant cu privire la realitate, ci mai degrabă de propagandă sau de semnalarea unei schimbări în politica americană.

The New York Times a publicat astăzi (26 iunie) un astfel de articol sub titlul: ”O rețea de comando coordonează fluxul de arme în Ucraina, spun oficialii”. Ooohhh! Rețele de comando. Sună sexy și sinistru:

În timp ce trupele rusești avansează cu o campanie zdrobitoare pentru a cuceri estul Ucrainei, capacitatea națiunii de a rezista atacului depinde mai mult ca niciodată de ajutorul Statelor Unite și al aliaților săi – inclusiv de o rețea invizibilă de comandouri și spioni care se grăbesc să furnizeze arme, informații și pregătire, potrivit oficialilor americani și europeni.

O mare parte din această muncă se desfășoară în afara Ucrainei, în bazele din Germania, Franța și Marea Britanie, de exemplu. Dar, chiar dacă administrația Biden a declarat că nu va desfășura trupe americane în Ucraina, unii membri ai C.I.A. au continuat să opereze în secret în țară, mai ales în capitala Kiev, dirijând o mare parte din cantitatea uriașă de informații pe care Statele Unite o împărtășesc cu forțele ucrainene, potrivit unor actuali și foști oficiali.

În același timp, câteva zeci de comandouri din alte țări NATO, inclusiv Marea Britanie, Franța, Canada și Lituania, au lucrat, de asemenea, în interiorul Ucrainei. Statele Unite și-au retras propriii 150 de instructori militari înainte de începerea războiului în februarie, dar comandourile acestor aliați fie au rămas, fie au intrat și au ieșit din țară de atunci, antrenând și consilierea trupelor ucrainene și oferind un canal pe teren pentru arme și alte ajutoare, au declarat trei oficiali americani.

Vreau să mă asigur că ați înțeles primul ”punct de discuție” cheie – C.I.A. se află încă în Ucraina și lucrează atât cu armata ucraineană, cât și cu serviciile de informații ucrainene ”direcționând cantități mari de informații”. Acest lucru distruge în totalitate orice afirmație conform căreia comunitatea de informații a Statelor Unite nu știe care este adevăratul statut și capacitatea operațională a armatei ucrainene. Din moment ce le transmiteți informații ucrainenilor, sunteți, de asemenea, în măsură să aflați cum folosesc respectivele informații.

Permiteți-mi să vă dau un exemplu. Să presupunem că buburuza CIA de la Kiev află că rușii concentrează 5 grupuri tactice de batalioane la nord-est de Mariupol. Domnul CIA transmite aceste informații, cu coordonate geografice precise, omologului său ucrainean. Ne-am aștepta ca ucrainenii să lanseze un fel de atac cu avioane cu aripă fixă, rachete, artilerie sau unități blindate asupra acestei forțe rusești. În cazul real al Mariupolului, Ucraina nu a reușit să oprească ofensiva rusă și orașul a fost capturat, împreună cu 2.500 de membri ai Batalionului AZOV.

În acel moment, domnul CIA trebuie să raporteze la cartierul general din McLean, Virginia, de ce Ucraina nu a acționat în urma informațiilor. A fost din cauză că informațiile erau greșite? A fost pentru că Ucraina a ignorat informațiile? Sau întrucât Ucraina nu avea resurse operaționale capabile să acționeze pe baza acelor informații? Indiferent de răspuns, informațiile care se întorc la sediul central al CIA ar trebui să le ofere analiștilor unele dovezi pentru a trage concluzii cu privire la lipsa de acțiune a ucrainenilor.

Următorul subiect de discuție critic din articolul din NY Times se referă la vestea că forțele speciale și forțele de operațiuni speciale ale SUA nu ar fi operat în Ucraina. Am lăsat această muncă murdară și periculoasă comandourilor din Marea Britanie, Franța, Canada și Lituania.

Dar cele de mai sus sunt doar niște elemente de fațadă pentru a distrage atenția de la adevărata știre din articolul din NY Times. Ea se află în ultimele cinci paragrafe ale articolului:

Cea mai acută problemă de pregătire a armatei ucrainene în acest moment este că își pierde forțele cele mai experimentate și bine antrenate, potrivit unor foști oficiali americani care au lucrat cu ucrainenii.

Fostul oficial al administrației Trump a declarat că Comandamentul pentru Operațiuni Speciale avea grupuri mici de operatori americani ce lucrau pe teren cu oficialii ucraineni înainte de război. Echipele americane erau uneori numite Jedburgh, o referire la un efort din al Doilea Război Mondial de a antrena partizani în spatele liniilor inamice, a spus oficialul.

Echipele moderne de operațiuni speciale se concentrau în principal pe instruirea în tacticile unităților mici, dar lucrau, de asemenea, în domeniul comunicațiilor, al medicinei de pe câmpul de luptă, al recunoașterii și al altor abilități solicitate de forțele ucrainene. Aceste eforturi, a spus oficialul, s-au încheiat înainte de invazia rusă, dar ar fi fost utile dacă ar fi continuat în timpul războiului.

A avea instructori americani pe teren acum ar putea să nu merite riscurile, au declarat alți foști oficiali, mai ales dacă ar determina o escaladare din partea președintelui rus Vladimir V. Putin.

”Ar merita oare îmbunătățirea pregătirii să merite posibilul preț care va trebui să fie plătit?” a spus dl Wise. ”Un răspuns este probabil că nu”.

Ați înțeles? Cea mai acută problemă este că cele mai bune trupe ucrainene sunt nimicite, rănite sau capturate. Nu au mai rămas trupe de primă mână pe care să le antreneze. O, Doamne. Avem o problemă, iar Statele Unite nu au de gând să pună niciuna dintre trupele noastre în pericol. Aceasta pare a fi, deocamdată, politica administrației Biden. A pune ”echipe moderne de operațiuni speciale” pe teren pentru a-i antrena pe ucraineni este, conform articolului din NY Times, un risc prea mare și implică un preț care nu merită rezultatul.

Un articol de Larry C. Johnson, veteran al CIA și al Biroului de combatere a terorismului din cadrul Departamentului de Stat. Este fondatorul și directorul BERG Associates, firmă înființată în 1998. Larry a asigurat timp de 24 de ani instruirea comunității de operațiuni speciale a armatei americane. A fost defăimat atât de democrați, cât și de republicani, ceea ce înseamnă că trebuie să fi făcut lucruri bune.