Prostia ”verde” și puterea limitată a SUA

Annalena Baerbock, ministrul german de Externe, doar unul dintre pionii filantropului Soros

Un comentariu de Rob Kenius, jurnalist independent din Germania

De unde vin entuziasmul pentru război, lăcomia pentru arme și apelul la sancțiuni discutabile împotriva Rusiei?

Nu poate fi vorba doar de războiul psihologic inteligent și de mesajul mediatic din ultimii treizeci de ani. Nu este vorba nici de un revanșism adânc înrădăcinat împotriva Rusiei, care a pecetluit înfrângerea Germaniei în cel de-al Doilea Război Mondial odată cu cucerirea Berlinului.

Dacă ar fi fost așa, oamenii foarte tineri și înverșunați nu s-ar fi aflat în fruntea celor care vor să umilească și să slăbească permanent Rusia cu folosirea insistentă a unor false argumente morale, cu arme și mulți bani. În fruntea acestui tineret agresiv se află fosta candidată la funcția de cancelar Annalena Baerbock, care se pare că poate fi sigură de un sprijin larg din partea Verzilor. Ce se ascunde în spatele isteriei generalizate?

Nu poate fi vorba doar de prostie și de manipulare prin intermediul televiziunii. Este prea evident că ultimele războaie majore ale SUA au fost mult mai puțin justificate și mult mai brutal executate decât invazia rusă în Ucraina. Motivele americanilor pentru război au constat în minciuni transparente. Tacticile atacatorilor au fost bombardamente masive, cu cruțarea propriilor soldați, cu distrugerea țintită a infrastructurii și fără a ține cont de populația civilă.

Toată lumea știe asta, dar ce contează? Atunci când evaluează războiul din Ucraina, ei nu își ascultă propria rațiune, ci urmează orbește narațiunile și interesele SUA. Scopul lor declarat, din timpuri imemoriale, a fost acela de a amenința sistematic, de a înconjura, de a defăima moral și de a slăbi singura țară care ar putea contesta dominația mondială a SUA, și anume Rusia.

Din punctul de vedere al unei puteri care dorește să domine lumea, toate cele amintite reprezintă o strategie coerentă și logică.

Să vedem de ce această opinie este împărtășită de o mare majoritate a politicienilor germani, dar și de jumătate din populație. De ce ne citește cancelarul Scholz o declarație guvernamentală în care sunt prezentate toate cererile SUA ca Germania să se înarmeze și să dea vina doar pe Rusia? O declarație a guvernului de la Berlin ce pare să fi fost scrisă de Washington.

Cea mai plauzibilă explicație pentru partizanatul unilateral și agresivitatea nu doar verbală, care nu se limitează la Germania, ci s-a răspândit și în alte țări ale UE, este următoarea: unii văd SUA ca fiind cea mai puternică țară din lume și vor să fie de partea ei în toate situațiile, indiferent dacă se ajunge la un război mondial sau nu. La fel ca majoritatea oamenilor, le place să ia partea celui presupus a fi mai puternic.

Rezultatul este un conformism neîndoielnic cu cei mai puternici. Acest raționament funcționează întotdeauna cu ușurință și este extrem de confortabil. De asemenea, a funcționat bine și în timpul celor doisprezece ani de guvernare nazistă în Germania. După așa-zisa preluare a puterii, Hitler a avut în spate poporul german, chiar și în campania sinucigașă împotriva Rusiei, încheiată cu sinuciderea Fuhrerului.

Dar o întrebare este permisă: Cât de puternice sunt cu adevărat SUA? Pe ce se bazează această putere? Ce înseamnă puterea în mod concret?

Puterea SUA are doar doi piloni: armata uriașă și suma aproape infinită de bani disponibilă. Ambii piloni ai puterii sunt legați în mod fundamental. Alte componente ale puterii, în sens mai larg, economic și cultural, s-au micșorat sau au dispărut.

Economia SUA este dominată de armamentul său supradimensionat. Banii, inteligența și expertiza sunt concentrate în acest domeniu. Chiar și industria aeronautică civilă și-a pierdut supremația.

În primii treizeci de ani de după război, un puternic impuls spre libertate, prosperitate și bucurie de a trăi a venit din SUA, lucru pentru care mulți oameni din țările din blocul estic ne invidiau. Cu greu se mai poate vorbi despre asta.

Internetul, cândva o mare speranță pentru democrație și pace, este complet dominat de câteva caracatițe gigantice care nici măcar nu plătesc taxe. Amazon și așa-numitele social media nu consolidează SUA, ci ignoră responsabilitatea socială și cultura. Decăderea spirituală din SUA a fost prezentată lumii în fiecare zi sub Donald Trump prin intermediul răspândacului de zvonuri Twitter.

Reale și amenințătoare sunt doar puterea militară, cu sute de baze militare și omniprezența trilionară a dolarilor care fac în milisecunde turul globului și cumpără tot ceea ce banii pot cumpăra.

Există o legătură profundă între acești doi factori de putere, banii și armata, în SUA. Deși a fost explicată anterior, aș dori să recapitulez, întrucât este esențială și deloc ușor de observat. În același timp, devine clar că sistemul financiar se sprijină pe picioare de lut și se poate prăbuși în orice moment din cauza construcției sale absurde.

Din moment ce președintele american Nixon a anunțat oficial, în 1971, desprinderea dolarului de aur și din moment ce dolarul american va fi moneda de rezervă în întreaga lume, iată de ce banii au devenit în lumea financiară de astăzi o cantitate pur abstractă. Un număr asupra căruia toată lumea a căzut de acord asupra valorii sale ca monedă. Valoarea banilor este acum garantată doar de faptul că toți îi acceptă.

Acești dolari au fost numiți bani fiduciari. Un termen mai potrivit ar fi bani abstracți, care înseamnă bani lipsiți de conținut material. Banii sunt un număr, iar în legătură cu o monedă, acest număr determină o valoare exactă în cadrul monedei.

Valoarea banilor abstracți este garantată nu de cei care îi cheltuiesc, ci de cei care îi acceptă. Adică de noi toți. Aspectul este foarte important de știut, pentru că cei care introduc bani pe piață pretind că garantează valoarea lor. Dar nimeni nu poate cere unei bănci comerciale, unei bănci centrale sau unui stat ca pentru un milion de dolari să vă dea treizeci de kilograme de aur, sau pentru un milion de euro treizeci de mașini noi.

Întrucât banii abstracți sunt doar un număr, ei au dobândit o proprietate naturală pentru numere: nu au o limită în partea de sus. Acest fapt nu este menționat de obicei, dar ne ajută să înțelegem de ce cifrele care semnifică bani devin din ce în ce mai mari.

Dar de unde provin miliardele și trilioanele?

Băncile, inclusiv băncile private, pot crea bani după bunul plac și îi pot plasa în lume fără nicio contravaloare materială. Ca urmare, masa monetară crește necontrolat până la infinit, în special în SUA. Desigur, pentru că acolo sistemul financiar existent se află la el acasă. Dar, la un moment dat, dolarul nu mai valorează nimic din cauza cantității uriașe.

Ar trebui menționat din nou modul în care se generează bani prin creditare: băncile au voie să acorde credite fără a avea ele însele banii respectivi. Sună a fraudă, dar este practicat peste tot și tolerat de guverne. Reprezintă un drept feudal pe care băncile și l-au însușit pur și simplu de-a lungul secolelor. Un termen potrivit pentru acest sistem este ”feudalism financiar”, o relicvă din vremurile pre-democratice.

Astfel, legătura dintre puterea financiară și puterea militară în SUA poate fi înțeleasă folosind exemplul actual.

Președintele Joe Biden a estimat un buget de înarmare de 813 miliarde de dolari americani. Astfel, bugetul național al SUA are un deficit de 800 de miliarde, acoperit de banca centrală privată FED. Ea acordă guvernului un împrumut de 800 de miliarde. Cu toate acestea, după cum arată practica din trecut, respectivul împrumut nu este niciodată rambursat.

Astfel, consorțiul bancar FED finanțează armata americană cu bani fiduciari abstracți și, în același timp, crește oferta de dolari cu această sumă. Garantul valorii acestei rezerve de bani nou create este beneficiarul banilor, adică armata americană.

Sistemul monetar fără limite de timp în cadrul feudalismului financiar, în care cantitatea de bani și datoria continuă să crească necontrolat, este unul dintre cei doi piloni aflați la baza puterii SUA. Pilonii, care ajung la infinit cu o viteză din ce în ce mai mare, se pot prăbuși în orice moment. Lumea financiară este de mult timp conștientă de fenomen și, prin urmare, caută de urgență oportunități de investiții în lumea reală. Ceea ce înseamnă să cumpere acțiuni și bunuri imobiliare cât mai mult posibil. Când sistemul financiar se prăbușește și dolarul nu mai valorează nimic, cineva a acumulat proprietăți materiale în întreaga lume.

Un efect secundar al creșterii masei monetare este, în mod logic, inflația, care a ajuns acum în lumea consumatorilor.

Armata a fost folosită timp de decenii pentru a susține puterea financiară. În vizorul armatei americane se află acele țări care nu vor să se deschidă puterii financiare nelimitate. Adică nu vor să își deschidă resursele naturale, sau mai precis zăcămintele, pentru banii abstracți; nu vor să privatizeze comorile țărilor lor. Astfel de țări se află pe primul loc: Iran, Venezuela și Rusia. Irakul și Libia s-au numărat, de asemenea, printre ele și au fost deja bombardate și lichidate.

Puterea financiară a SUA este susținută de armată, dar puterea armatei este, de asemenea, limitată. În aceste circumstanțe, un președinte american nu-și poate conduce proprii soldați la război pretinzând că luptă pentru oportunitățile de investiții ale marilor proprietari de bani (ale căror averi cresc din ce în ce mai repede). Prin urmare, armata americană nu mai aruncă în luptă soldați vulnerabili, ci din ce în ce mai mult doar bombe și drone fără pilot. Care, la rândul lor, costă foarte mulți bani. Ei sunt mândri de faptul că sute de mii de irakieni au murit în războiul din Irak, dar numai câteva zeci de americani.

Puterea militară a SUA este, de asemenea, limitată. Ea eșuează în principal din cauza condițiilor din propria țară. Oamenii sunt nemulțumiți pentru că nu beneficiază nici de creșterea masei monetare, nici de puterea militară. Este o evoluție care a avut loc întotdeauna în statele care au prea mult armament.

O cale de ieșire din dilema Washingtonului, care nu-și poate motiva propria populație să meargă la război, este reprezentată de conflicte prin procură puse în scenă cu iscusință. Și, pe parcurs, de înarmarea statelor vasale în cadrul NATO. În 2022, Germania va fi fost atât de înverșunată și de proastă încât s-a grăbit să se implice în acest proiect cu urale și cu 100 de miliarde de noi datorii.