De ce Rusia ezită să rupă pisica-n două

Există, după cum bine știm, o serie de organizații globaliste aflate mai mult sau mai puțin sub tutela Washington-ului. Printre cele mai importante se numără: Organizația Națiunilor Unite (ONU), Organizația Mondială a Comerțului (OMC), Organizația Mondială a Sănătății (OMS), Grupul G20.

După invazia din 24 februarie și urmările acesteia a devenit evident că relațiile ruso-americane s-au rupt brutal. Și că interesele celor două super-puteri militare sunt divergente. Interesele Rusiei, cel puțin, nu ar trebui să mai aibă legătură (dacă au avut vreodată!) cu directivele Forumului Mondial de la Davos.

”Nu mai avem nicio relație cu Statele Unite, acum”, a scris Medvedev pe Telegram.

În condiții de război aproape total SUA-Rusia, cu pierderi infinit mai mari de partea Kremlinului, în mod firesc se pune întrebarea ce mai caută Moscova în cadrul unor organizații globaliste dirijate de Washington. Au rușii vreun avantaj? Pare a fi o atitudine masochistă, irațională, în totală contradicție cu evoluția conflictului. Și care le dă apă la moară comentatorilor dispuși să vadă o înțelegere subterană, aparent absurdă, între globaliștii de la Davos și regimul Putin.

Aspectul pus pe tapet de conservatorii din întreaga lume a fost sesizat și la Moscova, cu destulă întârziere. Președintele Dumei, Piotr Tolstoi, stră-strănepot al celebrului romancier, a declarat că Rusia ar trebui să revizuiască acordurile care ”nu aduc beneficii, ci dăunează direct” țării. ”Rusia s-a retras din Consiliul Europei, următorul pas este să se retragă din OMC și OMS, care au neglijat toate obligațiile în legătură cu țara noastră”, a declarat Tolstoi, pe 15 mai 2022.

Însă cu o lună înainte, Moscova dădea de înțeles că ar prefera să rămână în cadrul OMC. ”Guvernul oferă contraargumente în sprijinul apartenenței noastre”, a precizat misiunea Rusiei la OMC pentru revista POLITICO, ca răspuns la o întrebare despre proiectul de lege redactat în martie 2022.

În același timp, directorul regional al OMS pentru Europa, Hans Kluge, susținea (tot în mai 2022) că a întrebat Ministerul rus de Externe despre posibila lor retragere din organizația controlată de Bill Gates. I s-a transmis că ”poziția Rusiei este opusă”. Ministerul i-a spus lui Kluge că Rusia intenționează să continue cooperarea cu OMS și că ”nu a trimis nicio propunere parlamentului rus de retragere din OMS”.

Așadar, o poziție ambiguă. Mai ales că nici până în prezent Duma de Stat nu a reușit să discute (și să voteze) propunerea legitimă a guvernului Mishustin de retragere din OMC și OMS.

De asemenea, Rusia se agață în continuare de apartenența la G20 (cele mai importante 19 state industrializate şi emergente, plus Uniunea Europeană), deși chiar SUA și UE au solicitat excluderea Rusiei din cadrul întrunirilor Grupului. Să fi fost doar un gest formal, pentru a salva aparențele?

Cum Rusia, împreună cu China, India, Brazilia și celelalte state care orbitează în jurul BRICS au construit o alternativă de cooperare economică și politică, se pune întrebarea de ce Moscova ține cu dinții de apartenența la G20. De ce nu vedem o ruptură clară între cele două blocuri care par a fi deja delimitate, de facto.

Ca să nu mai vorbim de Organizația Națiunilor Unite, port-drapelul globaliștilor. O instituție (a păcii?!) care și-a dovedit, în atâtea rânduri, nu doar inutilitatea în ce privește stoparea unor conflicte ce violau dreptul internațional, dar chiar a contribuit la legitimarea respectivelor războaie.

Ar trebui să aflăm, totuși. Măcar în ultimul ceas. Este Rusia o alternativă la globaliștii lui Schwab sau joacă într-o piesă morbidă și de prost gust, menită să ducă la marea resetară promisă de ”elite”?

Închei cu ceeea ce am postat pe Facebook în urmă cu două luni. Cu precizarea că nu au intervenit, între timp, elemente lămuritoare. Dimpotrivă, misterul s-a adâncit:

Probabil analiștii au dreptate când spun că Rusia a pregătit războiul cu mult timp în urmă. La fel cum au făcut-o Ucraina și Statele Unite (împreună cu aliații din NATO). Așa că se ridică o serie de întrebări legitime:

 1) De ce ”măcelarul” Putin nu a pregătit terenul absolut deloc? De ce nu a organizat zilnic conferințe de presă (măcar pe ultima sută de metri) în care să arate, cu probe, genocidul asupra cetățenilor ruși din Donbas? Explicația că nu i-ar fi păsat (și nu-i pasă) de opinia publică din Occident nu ține. Dovadă reacțiile rapide la ”masacrul din Bucha”.

2) De ce Putin nu divulgă informații despre afacerile lui Hunter Biden în Ucraina și în Rusia? Donald Trump l-a îndemnat să vorbească despre șpaga de 3,5 milioane de euro pe care soția primarului Moscovei i-ar fi dat-o lui Hunter. Până acum, nimic!

3) De ce Putin tace în legătură cu abuzurile din timpul pandemiei? Există vreo legătură între biolaboratoarele din Ucraina (coordonate de specialiști din SUA și Germania) sau cele din China și apariția coronavirusului la finele anului 2019?

4) De ce propaganda de la Kremlin este exclusiv reactivă și nu proactivă? De ce rușii doar se mulțumesc să nege acuzațiile occidentului și evită să arunce pe masă informații compromițătoare despre inamic? (cu excepția biolaboratoarelor din Ucraina)

5) Îmi vine greu să cred că FSB nu știa (și nu știe!) despre corupția de la vârful UE. Că a aflat din presă despre comisioanele încasate de Ursula în afacerea Pfizer (și nu numai). Și atunci, de ce Kremlinul a tăcut? De ce s-a mulțumit doar să preia ancheta unui jurnalist de provincie din România?

6) Dacă Moscova tace în legătură cu marea corupție din Occident, ce poate înțelege un simplu cetățean, fără simpatii vădite față de ruși sau americani?

7) Va persista ”conjurația tăcerii” până la finele războiului și chiar ulterior? Cu ce preț pentru imaginea lui Putin de principal dușman al globalismului de tip Schwab?