Două evenimente din ultimele zile – decizia Lituaniei de a împiedica tranzitul proviziilor rusești pentru Kalinigrad și atacul cu rachete ucrainene asupra unei platforme petroliere rusești din Marea Neagră – ar putea fi punctul de cotitură pentru Rusia în trecerea la o strategie de război, în loc să continue cu Operațiunea militară specială. Permiteți-mi să vă explic.
Operațiunea militară specială, pe lângă obiectivele declarate de demilitarizare și denazificare a Ucrainei, a constat în reguli de angajare restrânse. Rusia nu a distrus toate infrastructurile și rețelele de comunicații. Internetul a rămas operațional în cea mai mare parte a Ucrainei. Turnurile de telefonie mobilă și rețelele electrice nu au fost vizate și distruse. Luminile au rămas aprinse în orașe și localități, inclusiv în Lviv și Kiev. Depozitele civile de combustibil și rafinăriile de petrol au rămas în mare parte neatinse.
Clădirile guvernamentale ucrainene, inclusiv Ministerul Apărării, nu au fost reduse la ruine. Ele sunt încă în picioare, iar activitatea zilnică continuă. Rețeaua de transport civil funcționează în continuare. Unele călătorii pe calea ferată au fost întrerupte pentru a opri deplasarea de provizii militare NATO în partea de est a Ucrainei, dar trenurile continuă să circule, deși sunt bestii alimentate cu motorină.
În pofida propagandei occidentale potrivit căreia „orcii” ruși violează, jefuiesc și ucid fără milă civili, adevărul este altul. Rusia nu a vizat zone pur civile (spre deosebire de Ucraina, care bombardează orașul Donețk, unde nu există activitate militară rusă) și a presat Ucraina să deschidă rute de evacuare sigure pentru civilii prinși într-o zonă de luptă. Ucraina a blocat multe dintre aceste eforturi de salvare.
Trăsătura definitorie a Operațiunii speciale este dimensiunea forței militare ruse desfășurate în Ucraina – doar 250.000 de soldați, conform estimărilor, care se confruntă cu o armată ucraineană și o forță de apărare teritorială de 600.000 de oameni. Înțelepciunea convențională printre strategii militari este că o armată care atacă ar trebui să aibă un avantaj de 3 la 1 dacă speră să reușească:
Regula 3-1 în lupta terestră este un aforism militar cu rădăcini în cercetarea operațională care afirmă că o forță de atac ar trebui să aibă un avantaj de 3 la 1 față de o forță de apărare pentru a reuși. Motivul este acela de a ține cont de pierderile ce pot apărea la asaltul unei poziții fortificate. O forță de atac mai mică își asumă adesea un risc mult mai mare prin faptul că nu are suficienți soldați pentru a crea și exploata o breșă; de asemenea, alegerea terenului, acoperirea, nivelul de pregătire, blocarea zonei, distanța până la reaprovizionare, distanța până la întăriri și avantajul terenului propriu (moralul) este de obicei de partea apărătorului.
Rusia a dat peste cap înțelepciunea convențională. În ciuda faptului că a fost depășită numeric (aproape trei la unu) de Ucraina, care ducea o bătălie defensivă din poziții fortificate, Rusia a obținut rapid supremația aeriană și a paralizat capacitatea Ucrainei de a oferi sprijin aerian apropiat unităților asediate. Avioanele cu aripi fixe și rotative nu au jucat un rol ofensiv semnificativ în operațiunile ucrainene.
De asemenea, Rusia s-a bazat pe milițiile din republicile Luhansk și Donețk și le-a lăsat să ducă greul bătăliei în recucerirea teritoriilor deținute de armata ucraineană. Se pare că Rusia a jucat rolul de comandant de sprijin, în timp ce forțele militare din Luhansk și Donețk au fost comandanții sprijiniți. Cu alte cuvinte, Rusia a furnizat artilerie, blindate, sprijin aerian și rachete pentru a sprijini operațiunile militare ale republicilor din Donbas. De asemenea, Rusia a furnizat întăriri de trupe, la nevoie. În ciuda afirmațiilor occidentale potrivit cărora Rusia a suferit pierderi catastrofale, nu există nicio dovadă pe rețelele sociale din Rusia care să susțină această afirmație. Vladimir Putin nu are puterea de a împiedica părinții și soții îndurerați să își plângă fiii pierduți pe câmpul de luptă.
Carnagiul prin care trec forțele ucrainene pe teren va păli în comparație dacă Rusia va decide să își scoată mănușile și să ducă un război la scară largă împotriva Ucrainei. Nu veți mai vedea ședințe foto cu politicieni și celebrități occidentale plimbându-se pe străzile din Kiev. Rusia are o varietate de opțiuni – poate distruge rețeaua electrică a Ucrainei sau poate închide centrala nucleară Zaporizhzhia – cea mai mare centrală din Europa. Rusia ar putea, de asemenea, să taie accesul Ucrainei la petrol și să distrugă rafinăriile. Iar Rusia poate începe să vizeze infrastructura guvernamentală a Ucrainei.
Sper că nu se va ajunge la așa ceva, dar Vladimir Putin a spus clar că aceasta este o luptă existențială pentru Rusia. Iar Occidentul, prin cuvintele și acțiunile sale, i-a întărit convingerea. Un jurnalist german s-a trezit în fața pericolului:
Televiziunea germană admite ceea ce a devenit din ce în ce mai evident: Occidentul neagă faptul că Rusia a câștigat aproape în totalitate conflictul militar cu Ucraina.
”Mă tem că avem acum cu o situație în care trebuie să ne confruntăm cu un adevăr incomod”, a declarat săptămâna trecută jurnalistul Wolfram Weimer. ”Și anume că Rusia a câștigat acest război”.
https://twitter.com/VanessaBeeley/status/1538140883425583104/video/1
”Acum, cancelarul nostru lucrează cu acest șablon lingvistic: «Rusia nu trebuie să câștige acest război. Ucraina trebuie să câștige», a continuat Weimer.
”Mă întreb încotro se îndreaptă acest lucru din punct de vedere politic, pentru că, de fapt, Rusia a cucerit practic Donbasul în doar câteva zile. Câștigurile de suprafață sunt uriașe, sunt cam la fel de mari ca Olanda și Belgia la un loc. Legătura terestră cu Crimeea este acolo. Cum ar putea Rusia să piardă acest război acum?”.
Weimer a continuat spunând că Ucraina ”nu are puterea” de a lupta militar împotriva Rusiei, în ciuda faptului că a primit miliarde de dolari în arme și asistență din partea Occidentului, și că Rusia ”câștigă și jocul internațional al sancțiunilor”.
Trăim vremuri istorice. Lumea creată în urma celui de-al Doilea Război Mondial s-a stins pe 24 februarie 2022. Statele Unite nu mai sunt în măsură să dicteze rezultatul în Ucraina și în Europa. Această putere îi aparține acum lui Vladimir Putin.
Un articol de Larry C. Johnson, veteran al CIA și al Biroului de combatere a terorismului din cadrul Departamentului de Stat. Este fondatorul și directorul BERG Associates, firmă înființată în 1998. Larry a asigurat timp de 24 de ani instruirea comunității de operațiuni speciale a armatei americane. A fost defăimat atât de democrați, cât și de republicani, ceea ce înseamnă că trebuie să fi făcut lucruri bune.
Platforma Opozitia.net depinde exclusiv de donațiile Patrioților. Ea va exista cât timp VOI veți considera că are sens să existe. Fiecare donație, cât de mică, ne aduce mai aproape de Libertatea de altădată. Ne ajută să avem o voce din ce în ce mai puternică. Ne ajută să rezistăm în fața ofensivei nemaintâlnite din partea Globaliștilor fără niciun Dumnezeu.
Conturi ING BANK
RO70INGB0000999906930786 (RON)
RO65INGB0000999911989038 (EUR - SWIFT INGBROBU)
Tel: 0791.287.318 --- @adrian6j60
Vlad Tepes spune:
E timpul ca Rusia sa stearga de pe fata pamintului statul nazisto-criminal, ucraina !!!
Teo Dor spune:
De acord cu tine dacă te referi la Statul (nazistoid) ucrainian și nu la poporul ucrainian! Mai imperioasă ar fi insă ,,evaporarea” altor două State: Perfidul Albion și Hamerika! Cât timp aceste două State Masonice există Planeta se aseamănă unui râu ințesat cu crocodili in care noi, pământenii vrem-nu vrem ne ,,scăldăm”!!!