Statul bananier România, poligon de încercare pentru noile tehnologii nucleare americane

Notă: Acest articol a fost publicat de Agenția Mediafax pe 3 noiembrie 2021. Ulterior, a ”dispărut” subit, într-o noapte foarte agitată, împreună cu alte 300 de comentarii și analize.

În premieră mondială, România va deveni în scurt timp, grație parteneriatului strategic româno-american, terenul de testare al unor noi tehnologii nucleare ”verzi”. Doar în urmă cu un an, în septembrie 2020, firma privată NuScale Power a obținut aprobarea Comisiei de Reglementare Nucleară din SUA pentru construirea și implementarea tehnologiei SMR (reactoare modulare mici). 

Așa cum se întâmplă în mod obișnuit, marile puteri testează noile tehnologii (a se citi medicamente, vaccinuri, arme ș.a.m.d.) în țări de mâna a treia, tocmai din pricina riscurilor extrem de mari. Un eventual accident ar echivala cu un adevărat dezastru, atât pentru populație, cât și pentru mediul înconjurător. Nimeni nu poate ști cât de bine va funcționa noua tehnologie nucleară, decât abia după câțiva ani de la implementare. De remarcat că Uniunea Europeană încă nu a aprobat-o, însă ce mai contează? Ne împiedicăm noi de un mic amănunt? 

Nu avem vaccinuri și medicamente chinezești sau rusești, nu au primit OK-ul de la Bruxelles, în schimb vom beneficia din plin de mici reactoare nucleare amplasate lângă cine știe ce mari orașe. Americanii le vor parașuta în România în următorii ani, ca să vadă dacă explodează sau nu la turație maximă. Dacă funcționează sau nu. De ce președintele Biden nu a implementat noua tehologie pe teritoriul american rămâne, deocamdată, un mare mister. În niciun caz de dragul României, ca să fie clar. 

Din nefericire, riscurile sunt enorme. De neasumat pentru orice țară, nu doar România. Dovadă că americanii au exportat proiectul-pilot cât mai departe de granițele SUA. Iar președintele Iohannis, printr-un gest de slugărnicie vecină cu inconștiența, nu a suflat nicio vorbă despre potențialele pericole. Atât comunicatul Casei Albe, cât și intervenția președintelui Iohannis, au scos în evidență doar preconizatele avantaje ale cooperării. ”Acordul comercial va include o uzină NuScale cu 12 module, care va crea inițial peste 6.000 de locuri de muncă în SUA și România, cu potențialul de a ajunge la 30.000 de locuri de muncă în SUA și România pe măsură ce proiectul crește”, se arată în comunicatul Casei Albe. Cu alte cuvinte, o adevărată fericire a picat, din senin, pe capul nostru. 

Bineînțeles, implementarea tehnologiei SMR ”va avea o contribuție importantă la un sector energetic fără carbon și un viitor cu zero emisii”, se mai arată în comunicatul respectiv. Așadar, din nou vedem la orizont celebrul Green Deal. Adică tot ceea ce ne dorim cu ardoare, potrivit politicienilor de la Bruxelles și Washington. 

De remarcat că oficialii Casei Albe au reacționat printr-un comunicat bombastic, menit să scoată în evidență aspectele pozitive ale investiției. În septembrie anul trecut, Comisia de Reglementare Nucleară a aprobat implementarea noii tehologii, însă firma NuScale a demarat o amplă acțiune de lobby încă din 2019, cot la cot cu Departamentul de Stat, pentru a convinge autoritățile din România să accepte proiectul. Adică să accepte pe teritoriul ei adevărate bombe nucleare (vreo 12 module, inițial), cu riscurile de rigoare. 

E greu de spus dacă un astfel de proiect va avea nevoie de aprobarea parlamentului sau doar de semnătura lui Klaus Iohannis. Cert este că statul român s-a arătat dispus să-l implementeze, la propunerea firmei NuScale. Compania Nuclearelectrica a semnat în 2019 (cu un an înainte ca tehnologia să fie aprobată în SUA!) un ”memorandum de înțelegere” cu NuScale Power, iar ulterior a primit și un mic cadou de bun venit: un grant nerambursabil de 1,27 milioane de dolari pentru găsirea locației de amplasare a celor 12 mici reactoare nucleare modulare. „Semnarea de astăzi (marți, 2 noiembrie 2021 – n. r.) a grantului acordat Nuclearelectrica de către Agenţia Americană pentru Comerţ şi Dezvoltare (USTDA) reprezintă un pas foarte important în consolidarea cooperării bilaterale în domeniul energiei şi, chiar mai important, în dezvoltarea economică a României pe viitor„, a punctat ex-ambasadorul Adrian Zuckerman, fără să sufle o vorbă despre riscurile de securitate.

Deocamdată Nuclearelectrica nu ne-a spus spus dacă proiectul va fi amplasat undeva lângă Suceava, pe lângă București sau în zona Timișoarei. Cert este că nu va fi la Cernavodă. 

Interesul american major în implementarea noii tehnologiei reiese clar din faptul că Departamentul American al Energiei (DOE) a investit nu mai puțin de 450 milioane de dolari în compania NuScale Power, în scopul ”dezvoltării accelerate a proiectului”, potrivit unei fișe informative publicată de Ambasada SUA la București. 

Dacă Virgil Popescu, actualul ministru al Energiei, s-a arătat entuziasmat de posibilitatea ca țara noastră să găzduiească cele 12 mini-reactoare (de parcă ar fi vorba de 12 vedete Playboy), în 2019 fostul ministru Răzvan Nicolescu s-a opus ferm ca România să devină poligon de încercare pentru noi tehnologii nucleare civile. ”(…) Nu voi susține niciodată ca în țara noastră să se instaleze tehnologii nucleare ce se află încă în fază de testare/dezvoltare, în cazul în care se va pune vreodată o astfel de problemă. Nu există nimic mai important decât securitatea copiilor noștri. Cred că după ce se construiesc câteva reactoare de acest fel în țara producătoare și funcționează o perioadă, ne putem gândi și noi, serios, la așa ceva”, declara ministrul Nicolescu, la vremea respectivă. 

O poziție de bun-simț, logică, fermă. În interesul României. Doar că ministrul Nicolescu, întâmplător sau nu, ulterior a plecat rapid din guvern. 

Americanii ar fi putut implementa proiectul într-un deșert din statul Arizona, eventual, dar au preferat să vină tocmai în România, la mii de kilometri distanță. Asta vorbește de la sine despre riscurile enorme de securitate. Joe Biden și Departamentul de Stat nu vor aduce în România cele 12 mini-reactoare nucleare de dragul parteneriatului startegic, de dragul românilor, ci cu un scop mult mai pragmatic. Da, știu, sună foarte cinic. 

Dacă va fi un succes, profiturile pentru NuScale și implicit Statele Unite vor fi enorme în contextul noilor proiecte Green Deal și a crizei energetice. Însă dacă va fi un eșec, nu este deloc exclus ca în România să asistăm la o adevărată catastrofă de tip Cernobîl. Nimeni nu ne garantează că totul va decurge perfect.  

Sigur că România și-a asumat statutul de ”camarad” și ”prieten de nădejde” odată cu semnarea parteneriatului strategic. Însă doar faptul că am contribuit esențial în conflictele din Orientul Mijlociu, în războaiele din Irak și Afganistan, ar fi trebuit să constituie argumente suficiente pentru ca președintele Joe Biden, Departamentul de Stat (în fine, Statele Unite), să ne trateze cu mult mai multă considerație. 

Da, putem accepta că am devenit al 51-lea stat american în zona Europei, însă nu putem accepta tratamentul lipsit de orice urmă de respect. Nu suntem o țară bananieră, numai bună de testat medicamente, vaccinuri experimentale (și aici nu mă refer la cele anti-Covid!) sau cine știe ce alte produse inovatoare, dar cu potențial distrugător la adresa populației și a mediului.  

Cât despre atitudinea președintelui Klaus Iohannis, nimic nou. Probabil încă speră la o funcție înaltă la Bruxelles sau în cadrul NATO. Să-i urăm mult succes. 

p.s. De teama repercusiunilor via Ambasada americană, mass-media din România a tratat subiectul fie pe un ton neutru, fie laudativ. Deși tentația de a-l lovi pe Iohannis în moalele capului a fost foarte, foarte puternică.