Austria în NATO

Securitatea este posibilă, doar cu participarea tuturor!

Presa NATO răspândește jubilația: Suedia și Finlanda vor fi în curând membre NATO! Vecinii lor sunt atât de aproape de Rusia, încât îi vor arăta lui Ivan unde sunt granițele sale. Dar bucuria nu este prematură? Este lumea cu adevărat în siguranță doar pentru că Rusia este înconjurată de baze NATO?

Rampă pentru tancuri în Austria

Oricine se uită mai atent trebuie să ridice problema Austriei; pentru că Führerul știa deja că numai ”fortăreața alpină” poate garanta o securitate reală pentru lume. Iar Führerul știa despre ce vorbește – la urma urmei, era austriac. Doar pentru că Fortăreața Austria nu a fost suficient de dezvoltată, Armata Roșie a reușit să îi alunge pe naziști în 1945. Ceea ce până în ziua de azi este prezentat de propaganda rusă drept ”eliberare” a dus în cele din urmă la decenii de dictatură defacto a SPÖ, versiunea austriacă a social-democrației. La urma urmei, cancelarul SPÖ, Bruno Kreisky, a fost cel care aproape a trădat Occidentul când a numit Austria un ”constructor de poduri între Est și Vest”, în timp ce țara ar fi trebuit să fie o rampă de lansare a tancurilor.

Protejarea flancului NATO din Caraibe

Este foarte bine ca Finlanda și Suedia să devină membre NATO acum. Dar cum rămâne cu Groenlanda? Trupele americane se află deja la Baza Aeriană Thule, dar nu ar trebui să existe aici și o apartenență oficială la NATO, astfel încât articolul 5 al alianței să poată fi invocat în orice moment? Apoi, mai există și flancul NATO din Caraibe: Aruba, Curaçao și insula Sint Maarten pot fi comandate doar prin intermediul traseului ocolitor al apartenenței olandeze la NATO. Nu cumva rușii, pe vremea când încă se numeau Uniunea Sovietică, au fost aproape să amplaseze rachete în Cuba doar pentru că SUA aveau rachete cu rază medie de acțiune cu vârf nuclear amplasate în Turcia? Moscova este răzbunătoare. De aceea, Caraibe are nevoie de o protecție reală din partea NATO.

Franța s-a retras în 1966

Ce-i drept, Franța este acum din nou membru cu drepturi depline al NATO, după ce s-a retras din structura militară a Alianței în 1966. Dar Franța trebuie să fie considerată un actor ezitant, instabil. Și tocmai acest actor este cel care are Polinezia Franceză (Pacific), Teritoriile australe și antarctice franceze (Oceanul Indian) și Noua Caledonie (Pacific). Desigur, SUA continuă să își modernizeze bazele din insula Guam din Pacific și din Australia. Dar este suficient pentru a-i ține pe chinezi sub control? Și cum rămâne cu Noua Caledonie? Arhipelagul Noua Caledonie se află la 1.500 de kilometri est de Australia, în Pacificul de Sud. Australia este un aliat clasic al SUA, un partener care ar putea fi amenințat de ruși dacă aceștia ar staționa o flotă de bombardiere pe insula principală Grand Terre. Prin urmare, aderarea la NATO devine o necesitate.

Statutul de membru NATO pentru ruși

În anii ’90, în timpul epocii Elțîn, securitatea atât de necesară ar fi putut fi obținută mult mai ieftin: rușii au depus atunci o cerere de aderare la NATO. Dar șefii inteligenți ai NATO știau că rușii nu sunt de încredere. Chiar dacă țara a fost mult timp capitalistă, rușii ar fi găsit cu siguranță o modalitate de a prelua controlul. În plus, concurența militară profitabilă ar fi fost greu de justificat. Și ar trebui să dea faliment companii de armament precum Lockheed Martin sau Rheinmetall?

Mai mult NATO înseamnă mai multă securitate!

Mai mult NATO înseamnă mai multă securitate. Această teză a fost demonstrată în mod convingător în țări precum Irak sau Siria. Ucraina experimentează în prezent testul practic al dorințelor corporațiilor internaționale de armament. Chiar și Verzii, altădată pacifiști, au avut experiențe cu NATO: atunci Fischer din Iugoslavia, astăzi obuzierul Baerbock – cu toții știu că lumea își va reveni datorită NATO. Bineînțeles, numai după un război adevărat. Nuclear, dacă este necesar.