Cum încearcă Ucraina să forțeze embargoul asupra energiei din Rusia

În afară de linia roșie trasată de Moscova în Ucraina cu privire la extinderea NATO, nu putem minimaliza rolul afacerii cu gaze naturale în conflictul Est-Vest.

Pe scurt, Statele Unite au urmărit să acapareze (parțial sau total) piața de energie controlată de Rusia. Și asta în contextul în care Ucraina începea să fie ocolotită ca țară de tranzit, cu miliarde de euro pierderi anuale.  

Construite pe sub Marea Nordului și Marea Neagră, NordStream 1+2 (110 miliarde metri cubi anual) și Turkstream (31,5 miliarde metri cubi anual) ar fi reușit să aducă gazul necesar în Europa (155 miliarde metri cubi anual) fără ”contribuția” Ucrainei (vezi foto). Doar prin buna cooperare dintre Rusia, Germania și Turcia.

NordStream 2 a picat teoretic de câțiva ani (din mandatul lui Trump), așa că circa 30 de miliarde de metri cubi anual încă tranzitează Ucraina spre Europa. Cu beneficii pentru Kiev, bineînțeles. Restul de 30 de miliarde ajung în Germania prin Belarus și Polonia, via conducta Yamal.

Lucrurile s-au ”așezat” odată cu izbucnirea războiului. Statele Unite au preluat deja plăcuta sarcină de a aproviziona Europa cu gaz și petrol din alte surse decât Rusia. Însă lucrurile nu pot fi tranșate peste noapte.

Nu există alternative viabile deocamdată, decât cel mult pentru petrolul rusesc, cu costurile de rigoare. Iar Ungaria se opune.  

Negocierile sunt în toi. Embargoul anunțat de Ursula von der Leyen (și contestat de Viktor Orban) nu poate fi pus în practică fără votul Ungariei. De aici și supărarea funcționarilor de la Bruxelles. La presiunile Casei Albe, liderii UE s-au grăbit să propună schimbarea tratatelor comunitare în sensul dispariției dreptului de veto. Cu alte cuvinte, introducerea dictaturii ”pe față”, fără ocolișuri.

Regimul Zelensky se află în miezul problemei, în calitate de principal partener al lui Joe Biden. Așa că folosește toate mijloacele aflate la dispoziție pentru a spori presiunea asupra țărilor europene încă reticente la embargoul total: Ungaria, Germania, Austria, printre cele mai importante.

Cea mai recentă decizie a Ucrainei, potrivit Agenției DPA, este să blocheze (începând de astăzi) tranzitul gazelor ruseşti către Europa Occidentală în regiunea Lugansk. Motivație puerilă sună cam așa: ”Ocuparea teritoriului estic de către forţele ruse face imposibilă supravegherea fluxurilor”.

Asta înseamnă că Europa va primi cu circa 10 miliarde de metri cubi anual mai puține gaze de la ruși, prin Ucraina. Iar presiunea asupra mediului economic va crește direct proporțional, până la găsirea unor alternative.  

Să ne amintim că pe 27 septembrie 2021 Ungaria a semnat un contract de furnizare cu gigantul rus Gazprom, pe o perioadă de 15 ani, prin intermediul gazoductului TurkStream. Prin urmare, gazul ocolește acum Ucraina, fără ca Kievul să primească taxe de tranzit de 1,5 miliarde de dolari anual. La vremea respectivă, Kievul a sesizat Comisia Europeană, rugând-o să evalueze dacă acest contract respectă sau nu legislația europeană în domeniul energiei. Ministerul de Externe al Ucrainei a catalogat gestul lui Orban ca fiind o ”decizie pur politică, nerezonabilă din punct de vedere economic”, care a fost luată ”în detrimentul intereselor naționale ale Ucrainei și al relațiilor ucraineano-ungare”.

”Nu poți încălzi casele cu declarații politice”, i-a răspuns ministrul ungar de Externe, Peter Szijjarto.

Dacă acum, pe timpul verii, jocul de-a închiderea robinetului încă nu are cine știe ce efecte (decât dacă, prin absurd, s-ar închide și NordStream 1), la iarnă situația se va schimba radical. Iar viteza cu care Statele Unite încearcă să compenseze lipsa gazului rusesc se dovedește a fi mult prea mică în raport cu presiunea exercitată asupra Europei, de a renunța ”imediat, ieri dacă se poate” la energia furnizată de Rusia.

Războiul costă foarte mult. Și nu poate fi continuat fără resursele obținute din vânzarea de armament, petrol și gaze.