WSJ | Statele Unite ar trebui să arate că pot câștiga un război nuclear

Articolul a fost publicat de ziarul The Wall Street Journal pe 27 aprilie. Autorul Seth Cropsey este fondatorul și președintele Institutului Yorktown. A fost ofițer de marină și subsecretar adjunct al Marinei americane.

Rusia a efectuat pe 20 aprilie primul său test cu Sarmat, o rachetă balistică intercontinentală care transportă o încărcătură nucleară grea. Vladimir Putin și consilierii săi au lansat avertismente nucleare pe tot parcursul războiului din Ucraina, amenințând SUA și Organizația Tratatului Atlanticului de Nord cu un atac, dacă își intensifică implicarea. Recent, Moscova a amenințat Suedia și Finlanda cu un atac preventiv dacă se vor alătura NATO.

Realitatea este că, dacă SUA nu se pregătesc să câștige un război nuclear, riscă să piardă unul. Robert C. O’Brien, un fost consilier pentru securitate națională de la Casa Albă, a propus o serie de răspunsuri convenționale necesare, dar nu suficiente pentru a descuraja escaladarea nucleară rusă. Dezvoltarea unei strategii americane coerente necesită înțelegerea motivelor pentru care Rusia amenință să folosească arme nucleare. Totodată, trebuie să înțelegem cum anume SUA își pot recalibra logica strategică în vederea unui conflict nuclear.

Războiul Rusiei se desfășoară pe două niveluri. La nivel militar, câmpurile de luptă au fost limitate la teritoriul ucrainean și, în puține cazuri, la teritoriul rusesc. Dar conflictul este, de asemenea, un război împotriva NATO, având în vedere poziția Ucrainei ca solicitant, sprijinul militar al NATO și disponibilitatea alianței de a impune un embargo asupra produselor rusești și de a interzice energia rusească.

Domnul Putin a avut două obiective când a intrat în război. În primul rând, el a sperat să distrugă Ucraina ca stat independent. Rusia plănuia să pătrundă în Kiev în câteva ore, să instaleze un guvern de tip marionetă și, câteva luni mai târziu, să organizeze referendumuri în întreaga țară care să ofere Kremlinului controlul direct asupra estului și sudului acesteia. Belarusul lui Aleksandr Lukașenko și, probabil, despoții din Asia Centrală, ar fi urmat să se alinieze. Prin urmare, Putin ar reconstitui un imperiu care se întinde până la granița cu Polonia.

Ucrainenii au zădărnicit acest plan. Multe depind de următoarele câteva săptămâni, când Rusia pune în scenă o ofensivă majoră în est, menită să distrugă capacitatea de luptă imediată a armatei ucrainene, să smulgă provinciile estice și să consolideze un coridor terestru către Crimeea. Dar există o posibilitate serioasă ca Ucraina să câștige următoarea rundă de lupte. Rusia nu are rezerve în afară de forțele sale mobilizate; unitățile militare au un moral în scădere; iar formațiunile retrase din jurul Kievului sunt antrenate pentru a desfășura operațiuni blindate, mecanizate și de infanterie, fiind slab adaptate pentru luptă. Între timp, ucrainenii primesc arme mai grele din Occident și au început o contraofensivă în jurul Harkovului, care, dacă va avea succes, va zădărnici atacul Rusiei.

Dacă situația militară a Rusiei devine dezastruoasă, domnul Putin are un dublu stimulent pentru a folosi arme nucleare. Acest lucru este în concordanță cu doctrina militară rusă declarată public. Un atac nuclear ar pune Ucraina în fața aceleiași alegeri cu care s-a confruntat Japonia în 1945: să se predea sau să fie anihilată. Este posibil ca Ucraina să nu cedeze. Imaginile obsedante de la Bucha, Irpin și din alte părți demonstrează adevăratele intenții ale Rusiei. O victorie rusă ar duce la ucideri în masă, deportări, violuri și alte atrocități. Alegerea ucrainenilor nu va fi între moarte și supraviețuire, ci mai degrabă între rezistență armată și exterminare neînarmată.

Utilizarea armelor nucleare ar necesita un răspuns din partea NATO. Dar un răspuns nuclear ar putea declanșa represalii, antrenând Rusia și NATO pe spirala escaladării, spre o confruntare nucleară mai amplă.

Poate că un răspuns convențional la un atac nuclear rusesc ar fi suficient. Ce s-ar întâmpla dacă SUA și aliații săi ar distruge unitățile militare rusești desfășurate în Marea Neagră, Siria și Libia; ar tăia toate conductele de petrol către Rusia și și și-ar folosi influența economică pentru a amenința China (și alte state care fac afaceri cu Rusia) cu un embargo?

Fiecare dintre acești pași este necesar. Dar scopul Rusiei, prin lovitura nucleară, este de a scoate NATO din război. Kremlinul crede că fermitatea sa o depășește pe cea a SUA. Un răspuns american convențional ar confirma acest lucru – și ar crea stimulente pentru o utilizare nucleară suplimentară a Rusiei.

Kremlinul resuscitează marea artă a războiului nuclear. Aceste arme au un scop militar. Ele au, de asemenea, un scop politic. Statele Unite ar trebui să-și reformuleze gândirea în același mod.

Nu înseamnă că SUA ar trebui să folosească arme nucleare – din nou. Un răspuns nuclear ar face mai probabil un război nuclear global. Dar America și aliații săi pot lua măsuri împotriva arsenalului nuclear al Rusiei care să submineze poziția lui Putin la un nivel de escaladare mai ridicat. Navele de suprafață ale marinei americane, de exemplu, ar putea fi reechipate cu arme nucleare, așa cum au fost în timpul Războiului Rece.

Cel mai important, dacă Rusia ar folosi o armă nucleară, SUA ar putea utiliza puterea sa navală pentru a vâna și distruge un submarin rusesc cu rachete balistice cu propulsie nucleară – coloana vertebrală a capacității rusești de atac secundar. La sfârșitul Războiului Rece, marina americană a amenințat că va face exact acest lucru, exercitând presiuni asupra bastioanelor nucleare ale Uniunii Sovietice – zonele litorale protejate, din care submarinele sovietice încercau să opereze în siguranță. Într-o serie de exerciții navale în timpul administrației Reagan, SUA și aliații săi au simulat asaltul asupra bastioanelor din Marea Okhotsk și Marea Barents, în timp ce submarinele americane au supravegheat și au urmărit navele sovietice din ambele zone. Dovezile de după Războiul Rece arată că presiunea navală americană a avut un impact major asupra elaborării politicii sovietice: în ciuda priorității acordate de Moscova înarmării față de toate celelalte nevoi ale statului, SUA a demonstrat că ar fi în continuare capabilă să lupte și să câștige un război nuclear.

Capacitatea de a câștiga este cheia. Înarmând navele de suprafață cu arme nucleare tactice, precum și atacând un submarin cu rachete nucleare și reducând astfel capacitatea rusă de atac secundar, SUA subminează capacitatea Rusiei de a lupta într-un război nuclear. Sovieticii se temeau profund de un atac preventiv din partea NATO. Această teamă s-a transformat, sub regimul domnului Putin, într-o fixație asupra ”revoluțiilor de culoare”, revolte pro-democratice din fostele republici sovietice. Punerea în pericol a capacității rusești de a folosi al doilea atac ar crește tangibil miza militară. Domnul Putin nu ar mai putea să-și dezlănțuie arsenalul nuclear cu ușurință. În schimb, el ar trebui să ia în calcul posibilitatea ca NATO să decapiteze Kremlinul – da, suferind pierderi în acest proces, dar tot decapitându-l.

Un război nuclear nu ar trebui să fie purtat niciodată. Dar Kremlinul pare dispus să lupte într-unul. Cel puțin unul limitat. Dacă SUA demonstrează că nu este dispusă să facă același lucru, șansa ca Kremlinul să folosească arme nucleare devine periculos de reală.