Strategia CSAT și rolul determinant al medicilor în exacerbarea efectelor pandemiei Covid-19

Notă: Acest articol a fost publicat de Agenția Mediafax pe 20 august 2020. Ulterior, a ”dispărut” subit, într-o noapte foarte agitată de noiembrie 2021, împreună cu alte 300 de comentarii și analize.

Dacă la fotbal și politică ne pricepem cu toții, inclusiv la situația din Belarus, atunci când vorbim despre sănătatea publică lucrurile devin al naibii de complicate.

Atât de complicate încât însuși Consiliul Suprem de Apărare a Țării a analizat problema în cadrul Strategiei Naționale pentru perioada 2020-2024, pusă pe tapet cu prilejul ședinței din 27 mai a.c. Adică în plină pandemie.  ”Siguranţa cetăţeanului este un element cheie al abordării, statul având datoria de a identifica strategii sectoriale eficiente de protejare a sa. Pe cale de consecință, gestionarea securităţii presupune şi participarea societăţii civile”, spune comunicatul CSAT într-un limbaj de lemn specific Academiei Naționale de Informații.

Prin ”participarea societății civile” s-ar putea înțelege că noi, civilii, punem mâna pe arme, dezinfectați și combinezoane pentru a lupta cu dușmanii țării – în cazul de față inconștienții care ne infectează zi de zi cu Covid-19. Militarii din CSAT, inclusiv directorii SRI și SIE, știu foarte bine cum se traduce sintagma. Colaboratorii civili din țară și de peste hotare au obligația patriotică, sine-qua-non, de a pune umărul în războiul cu pandemia. De a face tot ce le stă în puteri pentru a contribui la rezolvarea acestei grave probleme de securitate națională.

Să ne amintim că doar cu cinci zile înainte de declararea stării de urgență șeful CSAT, Klaus Iohannis, încă se gândea la alegeri anticipate. Lua în derâdere ”știrile alarmiste” despre noul coronavirus și îndemna jurnaliștii la multă reținere în promovarea Apocalipsei. Apoi cineva l-a tras de mânecă. C-o fi fost vorba despre femeia de serviciu, bucătarul-șef sau unul dintre generalii de serviciu pe unitate, asta are mult prea puțină importanță. Respectivul i-a arătat tabloul complet, pe care președintele statului nu-l vedea fix din pricina anticipatelor.

Pentru că Iohannis are competențe doar în probleme de fizică (contra cost), tenis, ciclism sau schi, înalții ofițeri responsabili cu probleme de securitate națională au convocat repede Grupul de Reflecţie Strategică sub îndrumarea căruia a început să funcționeze, cu motoarele turate la maxim, mult mai cunoscutul Grup de Comunicare Strategică dirijat de Raed Arafat. Este încă neclar câți dintre membrii GCS sunt militari și câți civili. Dar după cum se exprimă liber ministrul Nelu Tătaru civilii par a fi mai degrabă ultraminoritari (și oricum fără putere de decizie).

Înspăimântarea populației prin exacerbarea efectelor pandemiei a fost principalul obiectiv în cadrul războiului informațional declanșat sub coordonarea generalilor-Covid. Armata a ieșit pe marile bulevarde. Toate resursele SRI și SIE s-au concentrat pentru atingerea scopului. Spre exemplu agenții SRI au primit interdicția de a părăsi localitatea de domiciliu și au intrat în alertă de gradul 4. Colaboratorii benevoli sau plătiți ai serviciului s-au trezit peste noapte cu instrucțiuni clare de combatere a ”dușmanului”. Teroristul numărul 1 al planetei nu doar că umbla liber pe străzi, dar mai era și ajutat de populația debusolată, încă insuficient terifiată de știrile cu camione pline de morți.

Mass-media ”civilă” a intrat în horă fără să crâcnească. Dacă unele instituții de presă (foarte puține, ce-i drept) au mimat echidistanța, celelalte și-au trântit sigla SRI direct pe frontispiciu. Au îmbrățișat strategia CSAT de luptă anti-Covid cu viteza luminii. Au executat ordinul fără să-și pună întrebări și standarde minime de etică profesională. Linșajele mediatice s-au ținut lanț, începând cu Garcea de la Vacanța Mare și terminând (sau nu?) cu regizorul Cristi Puiu. Dușmanii poporului, vânduți puterilor străine, adevărate amenințări la securitatea națională (wow!), au fost bătuți cu pietre în piața publică. 

Sigur că influența mass-media asupra populației ar fi rămas nesemnificativă fără cei doi piloni de bază: 1. Așa-zișii specialiști ai sistemului sanitar și 2. Jurnalul funebru de la ora 13, cu morți, răniți și dispăruți.

Și aici revenim la rolul decisiv al medicilor ca să vedem cum s-au poziționat aceștia. Unii dintre ei încă stau la cutie. Află de la televizor despre evoluția pandemiei. Își încasează liniștiți lefurile de mii de euro și se feresc să comenteze pro sau contra. Alții ne îndeamnă să privim cu mari rezerve circul pus în scenă de politicieni și mass-media. Drept urmare se trezesc puși la zid, executați fără drept de apel de mass-media obedientă. Cazul profesorului Vasile Astărăstoae este de notorietate. În fine, o altă categorie de medici s-a înhămat trup și suflet la campania guvernamentală de panicare a cetățenilor. La strategia dictată de CSAT.

Ultimii fac parte, în general, din ramura militarizată a sistemului medical. Colaboratori civili ai SRI și SIE. Sistemul i-a cooptat după metoda știută a vechiului regim, sub umbrela unor misiuni cu iz patrioc, reciproc avantajoase. Lucru absolut normal într-o democrație. Dacă medicii nu dețin informații sensibile, extrem de valoroase, atunci cine? Iar dacă SRI și SIE nu te pot ajuta să urci mai repede în carieră, să arzi niște etape, să scapi repede de dosarul de malpraxis, să primești Ordinul Național Serviciul Credincios într-un cadru restrâns, cu șampanie Moët – atunci cine?

În ultimii ani mulți dintre medicii colaboratori au emigrat. Unii au trecut de la SRI la SIE. Au schimbat ofițerul de legătură și s-au trezit peste noapte avansați. Altă diurnă, alte avantaje.

Cei mai aprigi promotori ai strategiei CSAT fac parte din categoria menționată. Sub pretextul grijii deosebite pentru sănătatea cetățenilor aceștia postează pe Facebook studii clinice, fotografii cu bolnavi pe jumătate morți, acordă interviuri pe un ton apocaliptic, îi somează pe colegii de breaslă să ia atitudine și nu se sfiesc să intervină în orice polemică: ”Ascultați-i pe specialiști, ei știu ce vorbesc!”, ”Medicii ăia nu sunt epidemiologi. Iar dacă sunt, nu au studiat suficient”, ”Terminați cu prostiile, nu fiți criminali!”, ”Românii sunt indisciplinați, noi nu ne comparăm cu alții”, ”Vă așteptăm la ATI, eventual fără mască” ș.a.m.d.

Îi recunoști ușor și după cât de frecvent apar în mass-media în calitate de eroi. Ăsta-i rolul lor, foarte bine determinat. Îl joacă uneori credibil, alteori extrem de prost. Iar când le spui despre alți specialiști, inclusiv epidemiologi mai puțin dedicați strategiei CSAT, prima reacție este să-i desconsidere, să-i descalifice fie din punct de vedere profesional, fie uman.

Fiecare dintre noi am avut experiențe cu sistemul sanitar. Unele de-a dreptul dramatice. Realitatea este că medicii nu sunt nici mai buni, nici mai răi decât societatea din care provin. Avem profesioniști (din ce în ce mai puțini, pare-se), dar și hahalere, indivizi care trăiesc un sentiment de satisfacție profundă atunci când îți spun, foarte direct și cu un aer superior, ”Marș acasă, băi! Ești mort! Așa-ți trebuie dacă n-ai fost atent!”, deși diagnosticul fatal e departe de a fi confirmat.

Iar când vezi atâtea opinii (și studii) care se bat cap în cap, inevitabil îți pui întrebarea: de ce i-aș credita pe unii, și nu pe ceilalți? De ce suntem obligați să urmăm orbește sfaturile imunologului american Anthony Fauci sau ale specialiștilor OMS, și nu pe cele ale profesorului Karin Mölling din Germania, ori ale medicului Yoram Lass, fost Director General în cadrul Ministerului Sănătății din Israel. Sau a altor specialiști complet ignorați de mass-media.

Un profesor la Universitatea de Medicină și Farmacie îmi mărturisea că mulți dintre viitorii medici seamănă mai degrabă cu absolvenții de la Spiru Haret care trec pe la facultate doar la înscriere și la festivitatea de absolvire, ca să-și ridice diploma. Să sperăm că nu vom fi obligați să le urmăm sfaturile pas cu pas atunci când ne vor lovi următoarele pandemii.

p.s. 1. Jurnalul funebru de la ora 13, cu morți, răniți și dispăruți continuă să bage spaima în populație. La fel încercările medicilor colaboratori SRI-SIE de a arăta că suntem în fața unui dezastru. Mai are rost să ne întrebăm de ce populația crede că ni se pregătește dictatura sanitară?
p.s. 2 Despre ce s-ar ascunde în spatele strategiei CSAT de luptă cu pandemia am punctat într-un material mai vechi, ”Cine, cum și de ce a transformat Covid-19 dintr-un virus relativ periculos în sfârșitul lumii”. Îl găsiți în arhiva Mediafax. Ceea ce surprinde este neputința oamenilor din sistem de a dezvălui întreaga mascaradă. Frica le-a intrat până în măduva oaselor.