Acest eseu (publicat de The Wall Street Journal pe 28 aprilie) este adaptat după noua carte a lui Bill Gates, ”How to Prevent the Next Pandemic” – Editura Knopf, care va apărea în librării pe 3 mai.
În sezonul 3 al serialului TV ”24” – un serial care mi-a plăcut foarte mult – un terorist eliberează în mod intenționat un agent patogen în Los Angeles. Vestea ajunge practic la toate entitățile guvernamentale în cel mai scurt timp. Hotelul în care a avut loc eliberarea este imediat izolat. Un geniu al modelării computerizate își dă seama nu numai cum se va răspândi boala, ci și cât de repede se va răspândi vestea despre boală și (partea cea mai bună) cât de rău va fi traficul, pe măsură ce oamenii vor fugi din oraș. Îmi amintesc că mă uitam la aceste episoade și mă gândeam: ”Uau, acel guvern știa cum să se pregătească”. A fost un show TV grozav și, bineînțeles, am putea cu toții să dormim mai bine noaptea dacă lucrurile ar funcționa cu adevărat în acest fel.
Dar nu este așa. Deși există multe organizații care muncesc din greu pentru a răspunde la un focar major, eforturile lor depind în mare măsură de voluntari. Echipele de răspuns regionale și naționale sunt lipsite de personal și subfinanțate și niciuna dintre ele nu are un mandat din partea comunității internaționale pentru a lucra la nivel global. Singura organizație care are oarecum acest mandat, Organizația Mondială a Sănătății (OMS), are foarte puține fonduri și aproape niciun membru al personalului dedicat pandemiilor, bazându-se în schimb pe Rețeaua globală de alertă și răspuns la epidemii (GOARN), formată în mare parte din voluntari. Nu există nicio organizație cu dimensiunea, domeniul de aplicare, resursele și responsabilitatea pentru a detecta și a răspunde la focare și pentru a le împiedica să devină pandemii.
Să luăm în considerare succesiunea de evenimente implicate într-un răspuns eficient la un focar. Persoanele bolnave trebuie să meargă la o clinică, iar lucrătorii din domeniul sănătății de acolo trebuie să le pună un diagnostic corect. Aceste cazuri trebuie să fie raportate în susul lanțului, iar un analist trebuie să observe un grup neobișnuit de cazuri cu simptome suspecte sau rezultate similare ale testelor. Un microbiolog trebuie să obțină mostre de agent patogen și să determine dacă este ceva ce am mai văzut înainte. Un genetician poate avea nevoie să îi cartografieze genomul. Epidemiologii trebuie să înțeleagă cât de transmisibilă și de gravă este boala. Liderii comunității trebuie să obțină și să împărtășească informații exacte. S-ar putea să fie nevoie de instituirea și aplicarea carantinei. Oamenii de știință trebuie să se apuce de teste de diagnosticare, tratamente și vaccinuri. Și, la fel cum pompierii fac exerciții atunci când nu sting un incendiu, toate aceste grupuri trebuie să fi exersat, testând sistemul pentru a găsi punctele slabe și a le remedia.
Câteva elemente din ceea ce ați dori într-un sistem de monitorizare și răspuns există. Am întâlnit oameni care și-au dedicat viața acestei activități, iar mulți și-au pus viața în pericol. Dar Covid nu s-a întâmplat pentru că au fost prea puțini oameni inteligenți și plini de compasiune care au încercat să o prevină. Covid s-a întâmplat pentru că lumea nu a creat un mediu în care oamenii inteligenți și plini de compasiune să își poată valorifica la maximum abilitățile, ca parte a unui sistem puternic și bine pregătit.
Avem nevoie de o organizație globală bine finanțată, cu suficienți experți cu normă întreagă în toate domeniile necesare, cu credibilitatea și autoritatea care decurg din calitatea de instituție publică și cu o misiune clară de a se concentra pe prevenirea pandemiilor. Eu o numesc GERM – echipa GERM – Global Epidemic Response and Mobilization-team, iar sarcina oamenilor săi ar trebui să fie aceea de a se trezi în fiecare zi punându-și aceleași întrebări: ”Este lumea pregătită pentru următoarea epidemie? Ce putem face pentru a fi mai bine pregătiți?”. Aceștia ar trebui să fie plătiți full-time, să fie antrenați în mod regulat și să fie pregătiți să organizeze un răspuns coordonat la următoarea amenințare de pandemie. Echipa GERM ar trebui să aibă capacitatea de a declara o pandemie și de a colabora cu guvernele naționale și cu Banca Mondială pentru a strânge foarte repede bani pentru răspuns.
Conform estimărilor mele, GERM ar avea nevoie de aproximativ 3.000 de angajați cu normă întreagă. Competențele lor ar trebui să acopere toată gama: epidemiologie, genetică, dezvoltarea de medicamente și vaccinuri, sisteme de date, diplomație, reacție rapidă, logistică, modelare computerizată și comunicații. GERM ar trebui să fie gestionat de OMS, singurul grup care îi poate conferi o credibilitate globală, și ar trebui să aibă o forță de muncă diversă, cu un personal descentralizat care să lucreze în multe locuri din întreaga lume. Pentru a obține cel mai bun personal posibil, GERM ar trebui să aibă un sistem special de personal diferit de cel al majorității agențiilor ONU. Cea mai mare parte a echipei ar urma să lucreze în cadrul institutelor naționale de sănătate publică din fiecare țară, deși o parte ar sta în birourile regionale ale OMS și la sediul central din Geneva.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) de la Geneva ar putea găzdui personalul pentru o echipă de răspuns la pandemie.
Atunci când se profilează o potențială pandemie, lumea are nevoie de o analiză expertă a primelor informații care pot confirma amenințarea. Cercetătorii de date de la GERM ar urma să construiască un sistem de monitorizare a rapoartelor privind grupurile de cazuri suspecte. Epidemiologii săi ar monitoriza rapoartele de la guvernele naționale și ar colabora cu colegii de la OMS pentru a identifica orice lucru care pare a fi un focar. Experții săi în dezvoltarea de produse ar consilia guvernele și companiile cu privire la medicamentele și vaccinurile cu cea mai mare prioritate. Cei de la GERM, care înțeleg modelarea computerizată, ar coordona activitatea modelatorilor din întreaga lume. Iar echipa ar prelua conducerea creării și coordonării răspunsurilor comune, cum ar fi modul și momentul în care să se pună în aplicare închiderea frontierelor și să se recomande utilizarea măștilor.
Diplomația va face parte, în mod inevitabil, din această activitate. La urma urmei, liderii naționali și locali sunt cei care înțeleg condițiile unice din țara lor, vorbesc fiecare limbă locală, cunosc actorii cheie și la care publicul se uită pentru a găsi un lider. Persoanele din GERM vor trebui să lucreze îndeaproape cu aceștia, lăsând să se înțeleagă clar că sarcina lor este de a sprijini, nu de a suplini, expertiza locală. Dacă GERM devine – sau chiar pare a fi – ceva impus din exterior, unele țări vor respinge recomandările sale.
Pentru țările care au nevoie de sprijin suplimentar, GERM ar trebui să finanțeze sau să împrumute experți în sănătate publică care să participe la această rețea globală de prevenire a pandemiilor. Aceștia s-ar antrena și ar face exerciții împreună pentru a-și menține abilitățile și ar fi gata să răspundă la nivel local sau global atunci când este nevoie de ei. Țările cu nevoi mai mari și cu un risc ridicat de izbucnire a unor epidemii ar aduce mai mulți membri ai echipei GERM din rețea și i-ar găzdui pentru a construi o expertiză locală în domeniul bolilor infecțioase. Indiferent de locul în care sunt repartizați, acești GERMeri ar avea o identitate dublă: Ei ar face parte din sistemul național de detectare și răspuns și, de asemenea, ar face parte din răspunsul rapid al GERM.
În cele din urmă, echipa GERM ar trebui să fie responsabilă de testarea sistemului mondial de monitorizare și răspuns pentru a găsi punctele slabe. Ei ar elabora o listă de verificare în vederea pregătirii pentru pandemie, similară cu cele pe care piloții de avion le urmează înainte de fiecare decolare și pe care mulți chirurgi le parcurg acum în timpul unei operații. Și, la fel cum militarii fac exerciții complexe în care simulează diferite condiții și văd cât de bine răspund, echipa GERM ar organiza exerciții de răspuns la epidemii. Nu jocuri de război, ci jocuri cu germeni.
Am estimat costul de funcționare a echipei GERM la aproximativ 1 miliard de dolari pe an, pentru a acoperi salariile a 3.000 de persoane, plus echipamentul, călătoriile și alte cheltuieli. Pentru a pune această cifră în perspectivă, 1 miliard de dolari pe an reprezintă mai puțin de 0,1% din cheltuielile anuale ale lumii pentru apărare. Având în vedere că ar fi o poliță de asigurare împotriva unei tragedii care ar putea costa lumea mii de miliarde de dolari, așa cum a fost Covid și, de asemenea, ar ajuta la reducerea poverii umane și financiare cauzate de alte boli, un miliard de dolari pe an ar fi un chilipir. Nu vă gândiți la aceste cheltuieli ca la o acțiune de caritate sau chiar ca la o asistență tradițională pentru dezvoltare. La fel ca și cheltuielile pentru apărare, ar face parte din responsabilitatea fiecărei națiuni de a asigura siguranța și securitatea cetățenilor săi.
Platforma Opozitia.net depinde exclusiv de donațiile Patrioților. Ea va exista cât timp VOI veți considera că are sens să existe. Fiecare donație, cât de mică, ne aduce mai aproape de Libertatea de altădată. Ne ajută să avem o voce din ce în ce mai puternică. Ne ajută să rezistăm în fața ofensivei nemaintâlnite din partea Globaliștilor fără niciun Dumnezeu.
Conturi ING BANK
RO70INGB0000999906930786 (RON)
RO65INGB0000999911989038 (EUR - SWIFT INGBROBU)
Tel: 0791.287.318 --- @adrian6j60