E bine să știm ce vor globaliștii. Cum gândesc. Cum încearcă să-i motiveze pe susținătorii lor.
De ceva timp, Viktor Orban reprezintă o excepție în Europa. O dată cu izbucnirea războiului, Ungaria și Polonia (oile negre ale UE) s-au despărțit. Au luat-o pe cărări diametral opuse. Așa că alegerile parlamentare de astăzi, din Ungaria, sunt extrem de importante. Orban a rămas, practic, unicul inamic al globaliștilor lui Schwab în Europa.
Am tradus un editorial semnat de Ruth Ben-Ghiat, apărut pe 30 martie în pagina de opinii a postului CNN. Citiți-l din perspectiva lui Klaus Schwab. E interesant.
(CNN) „Lituania ne reprezintă. Letonia ne reprezintă”. Într-un discurs video ținut joi în fața liderilor Uniunii Europene, președintele ucrainean Volodymyr Zelensky a enumerat țările care și-au arătat solidaritatea cu poporul său.
Apoi a ajuns în Ungaria, iar tonul său s-a schimbat. „Ungaria… Vreau să mă opresc aici și să fiu sincer. O dată pentru totdeauna. Trebuie să vă decideți singuri cu cine sunteți. Ascultă, Viktor, știi ce se întâmplă în Mariupol?”.
Comentariul lui Zelensky a făcut referire la actul de jonglerie pe care premierul ungar Viktor Orbán, care se confruntă duminică cu alegeri parlamentare, l-a făcut de când a început războiul Rusiei împotriva Ucrainei, în urmă cu puțin peste o lună.
Războiul Rusiei împotriva Ucrainei a ajuns să simbolizeze conflictul global dintre autocrație și democrație, iar viitoarele alegeri din Ungaria, care vor avea loc peste doar câteva zile, pun în scenă această luptă. Nu este clar dacă prietenia de un deceniu a populistului de dreapta Orbán cu președintele rus Vladimir Putin îi va dăuna la urne.
Urmând o linie delicată în relațiile sale cu Putin, cu statele membre ale UE și cu alegătorii, Orbán a încercat să prezinte neutralitatea ca fiind în interesul Ungariei. Cu toate acestea, rămânerea în afara războiului lui Putin va deveni mai puțin fezabilă cu cât conflictul va continua mai mult.
Orbán, mereu naționalist, își justifică „poziția prudentă și pragmatică” față de războiul Rusiei ca fiind o apărare a bunăstării și securității Ungariei. În aceeași zi în care Zelensky a arătat cu degetul spre Ungaria în timpul discursului său în fața Uniunii Europene, Orbán a postat pe pagina sa de Facebook o fotografie cu liderii NATO și sloganul: „Nu, nu, nu: „Susținem interesele Ungariei. Nu vom permite ca Ungaria să fie târâtă în acest război!”. De asemenea, la un miting din 15 martie, el a declarat în fața susținătorilor: „Trebuie să ne apărăm interesele… Trebuie să nu ne băgăm în războiul lui”.
În realitate, Orbán, cel mai apropiat aliat al lui Putin în UE, nu a fost niciodată neutru când vine vorba de Rusia. Când aceasta a anexat Crimeea în 2014, Orbán manifestat reticență în a impune sancțiuni din partea UE, argumentând că „securitatea în regiune poate fi obținută doar cu Rusia”. Cu puțin timp înainte ca Rusia să invadeze Ucraina, Orbán a declarat că 2021 a fost cel mai bun an de până acum pentru relațiile ruso-ungare, amintind despre „respectul” lui Putin pentru Ungaria.
În timp ce liderul ungar a criticat invazia și a deschis granița de est a țării pentru refugiații ucraineni, el a refuzat, de asemenea, toate măsurile care ar putea ajuta la apărarea militară a Ucrainei, cum ar fi să permită transportul de arme prin teritoriul său.
Orbán respinge, de asemenea, sancțiunile privind energia rusă, care ar fi cele mai de impact sancțiuni împotriva lui Puțin. Acesta a folosit mult timp bogatele rezerve de petrol și gaze ale Rusiei ca pârghie în relația cu Germania, Serbia și alte națiuni europene.
În mod similar, Orbán este, de asemenea, clar în ceea ce privește disprețul său pentru democrație. În doisprezece ani de guvernare iliberală, el a redus libertățile presei și ale sistemului judiciar și a demonizat migranții non-albi în numele menținerii Ungariei predominant albe și creștine. Legile sale represive împotriva persoanelor LGBTQ, pe care un referendum organizat în aceeași zi cu alegerile urmărește să le promoveze, au declanșat deja proceduri juridice ale Comisiei Europene împotriva Ungariei.
De aceea, alegerile viitoare, care reprezintă o provocare fără precedent pentru puterea lui Orban, sunt importante. Șase partide, inclusiv foștii săi aliați din partidul de extremă-dreapta Jobbik, s-au reunit într-o coaliție pentru a încerca să îl învingă. Conduse de Peter Márki-Zay, un primar de provincie conservator în vârstă de 49 de ani, acestea sunt unite în opoziția lor față de ceea ce Márki-Zay numește „dictatura coruptă” a lui Orbán.
Ungaria plănuiește un referendum privind o lege criticată de UE ca fiind homofobă
Orbán are avantajul titularului în aceste alegeri – controlul său asupra mașinăriei electorale și a sistemului judiciar face ca eventuala contestare a rezultatelor alegerilor să fie mult mai greu de câștigat. Războiul a fost, de asemenea, o distragere a atenției de la problemele economice ale Ungariei, iar guvernul mizează pe faptul că reducerile de taxe și creșterile de pensii și salarii vor influența mai mult alegătorii decât promisiunile opoziției de a reduce abuzurile autocratice.
Controlul guvernului lui Orbán asupra acoperirii mediatice este, de asemenea, o parte esențială a oricărui succes la urne. La alegerile parlamentare din 2018, cenzura și influența presei de stat au însemnat că „opiniile opoziției nu au putut ajunge nici măcar la o parte semnificativă a electoratului”, după cum a scris analistul Gábor Polyak’s. De atunci, controlul mass-media s-a intensificat. Márki-Zay spune că nu i s-a mai cerut să apară la televiziune din 2019.
În cele din urmă, războiul este neliniștitor. Mulți maghiari – în special în zonele de suflet ale partidului Fidesz al lui Orbán, în afara centrelor orașelor – ar putea mai degrabă „să stea deoparte”, considerând că poziția pragmatică și prudentă a lui Orbán este sensibilă.
În momentul de față, nu pare ca și cum reacția tăcută a lui Orbán față de Putin i-a afectat serios popularitatea, iar cursa electorală se arată a fi strânsă. Un sondaj de opinie din 23 martie îi acordă lui Orbán și partidului său Fidesz 41% din electorat, iar opoziției 39%. Cu toate acestea, chiar dacă Orbán rămâne în funcție, modelul său de guvernare bazat pe reprimarea drepturilor ar putea deveni mai puțin atrăgător, iar solidaritatea sa cu Putin o responsabilitate din ce în ce mai mare.
Un sondaj realizat de grupul de reflecție Publicus arată că, chiar și în rândul alegătorilor Fidesz, 44% dintre aceștia consideră atacul rusesc drept o agresiune. Iar 60% dintre respondenții la un sondaj recent al Euronews consideră că Ungaria s-a apropiat prea mult de Rusia și de Putin.
De asemenea, Ungaria s-ar putea găsi din ce în ce mai izolată în Europa, în timp ce aliatul său ideologic Polonia vede beneficiile solidarității cu democrațiile. În decembrie 2020, Parlamentul European a aprobat o „condiționalitate a statului de drept” care a legat disponibilitatea fondurilor UE de respectarea democrației de către statele membre.
Înainte de începerea războiului, Polonia și Ungaria au lansat o contestație legală împotriva acesteia, dar Curtea Europeană de Justiție a respins-o. Orbán se bazează pe fondurile UE, cel mai recent pentru asistență în cazul refugiaților ucraineni, astfel că aplicarea acestei reguli i-ar putea îngreuna situația.
În cele din urmă, dorința lui Orban de a evita să-l nemulțumească pe Putin ar putea fi benefică opoziției maghiare. Ar putea ca aceasta să apară ca fiind forța hotărâtă și cu principii în politica de la Budapesta. „Trebuie să alegem Europa, Occidentul, NATO, democrația, statul de drept, libertatea presei, o lume foarte diferită. Lumea liberă”, spune Marki-Zay.
Acest mesaj va lua probabil amploare în Ungaria, indiferent de ce se va întâmpla în alegerile de duminică.
