Jurnal în vreme de pandemie | Sezonul 2, Ep. 6 | Big State. Deep State.

Silviu Chiran

Am tot discutat despre Elita si alti membri ai societatii. Pare ca am uitat despre contractul social, despre tari, despre oamenii politici sau despre birocrati. Nu am uitat, doar ca abia acum am ajuns la aceasta parte. Asa cum am scris la inceputul capitolului despre Elita, la inceputul istoriei a existat o suprapunere intre puterea politica si elite. Pe masura trecerii timpului a aparut o separare, dar nu completa. In zilele noastre mare parte dintre membrii Elitei nu fac parte din puterea politica oficiala. Mai ales daca discutam despre tarile vestice. In zona orientala, odata cu sinergiile atlantico-pacifice:), separarea nu-i atat de evidenta. Pentru cei care nu inteleg aluzia, scriu direct: Comisia Trilaterala. Va place poza suport? Poate fi folosita ca logo pentru acesti baieti. Vom ramane cu analiza in zona tarilor vestice, intrucat avem mai multe informatii si mai multi subiecti.

O buna parte dintre interesele elitei s-au suprapus cu interesele marilor puteri. Mai ales daca discutam despre zona economica. Discutam in special despre Statele Unite, Marea Britanie, Germania, Italia, Franta, Canada sau Olanda. Cea mai mare parte a membrilor Elitei, intamplator sau mai putin, sunt originari sau traiesc in aceste tari. Dezvoltarea economica superioara mediei globale a acestor tari vine atat dintr-un trecut colonialist clasic, cat si dintr-o abordare colonialista moderna. Dar si dintr-o mult mai buna organizare sociala interna. Ne referim atat la partea politica, cat si la cea economica. Statele Unite au o istorie aparte si vom aloca ceva mai mult analizei celui mai mare imperiu din istorie omenirii. Ceva mai tarziu.

Sa lasam istoria sau startul furat si sa ramanem in zona contemporana. Daca interesele economice ale statelor au fost convergente cu cele ale Elitei, cele geo-strategice n-au fost chiar atat de coordonate. Astfel, mai multi oameni politici cu orientare nationala au dezvoltat mecanisme de protectie ale statelor proprii. Exclusiv pe baza puterii politice. De multe ori au fost sustinuti de responsabili militari. Si au gasit forme de colaborare, atat organica, cat si bazata pe presiune, cu diverse organizatii economice private sau publice. Astfel au aparut institutii puternice care au devenit coloana vertebrala a acestor state si a aparut constructia pe care o vom denumi Big State.

Printre elementele comune putem identifica: sistem legislativ stabil, sistem juridic coerent si puternic, sistem executiv pentru aplicarea legilor functional (cu accent pe zona fiscala), sistem de relatii externe puternic si eficient. In continuare, puterea efectiva detinuta de catre clasa politica este ridicata, presupunand ca oamenii politici ar fi coordonati si ar actiona in sprijinul interesului public. Colaborarea oamenilor politici cu diverse organizatii economice (unele dintre ele detinute si conduse de catre Elite) si oferirea de puteri extinse responsabililor militari au generat primul risc al conceptului de Big State. Si nu de azi sau de ieri. Eisenhower l-a denumit Complexul Militar Industrial si reprezinta un risc pentru o politica interna bazata pe libertate. Existenta riscului nu determina in mod obligatoriu transformarea unei democratii intr-o tiranie. Totusi trasarea unei linii de demarcatie nu este decat primul punct. Mai tarziu este nevoie doar sa muti linia pentru a modifica dramatic libertatile individuale. Aveti grija la ce libertati renuntati. Inapoi nu mai vin. Fara un conflict cel putin. Din pacate, remarcam ca in cea mai mare parte a marilor puteri vestice, in ultimii ani, o intersectie intre Big State si Complexul Militar Industrial. In functie de obiectiv sau moment in timp, aceasta interesectie poate duce catre suprapunere. Iar elementul economic din acest mix este din ce in ce mai important.

Fiecare stat puternic are un ansamblu de servicii de informatii, interne sau externe, care ofera asistenta decizionala sistemului politic. In teorie, cel putin. Din motive practice, mai ales in perioada razboiului rece, serviciile secrete au fost incurajate de catre puterea politica sa-si identifice surse alternative de finantare. In special pentru a-si masca implicarea in diverse activitati pe care un stat nu le putea sustine oficial, prin canalele diplomatice. Aceasta strategie a fost utila si a adus rezultate pe termen scurt, insa pe termen lung a generat un alt risc. Riscul de colaborare mascata intre serviciile de informatii si entitati economice cu obiective divergente statului mama. Sau riscul unei colaborari intre serviciile secrete si Complexul Militar Industrial. Care poate duce si el pana la suprapunere, mai ales daca interesele economice ale actorilor non-statali sunt similare.

Un element suplimentar care a dus la cresterea puterii serviciilor secrete este dezvoltarea internetului si extinderea conceptului de SIGINT (signals intelligence – adunarea de informatii prin interceptarea comunicarii – directe sau electronice, sincron sau asincron). Desi lumea crede ca abordarea tip James Bond (HUMINT) este cea mai des intalnita, in realitate, cea mai mare parte a informatiilor adunate de catre serviciile secrete vin din zona SIGINT. Mai ales dupa septembrie 2001, cand sumele de bani investite si orientarea politica din SUA, au creat practic o noua industrie. Si au asigurat sau asigura un mare aport de cercetare pentru sistemul economic privat. Dezvoltarea activitatilor economice sau a celor tehnologice, alaturi de rafinarea activitatilor clasice, fara a trece prin filtrul politic sau prin ochiul opiniei publice, au transformat serviciile de informatii in ceea ce denumim Deep State. Sau organigrama gri.

Atat dezvoltarea Big State, cat si aparitia Deep State (in sens modern), genereaza “mixed feelings” pentru Elita. Pot conlucra pentru obiective similare sau macar apropiate, pot interactiona in jocuri cu suma 0, dar in acelasi timp, mai ales daca puterea politica, alaturi de cea militar/informationala colaboreaza, pot destructura obiectivele Elitei. Astfel, Elita are nevoie de solutii de a-si diminua riscul. Iar cel mai bun mijloc de schimb pe care il are este avutia (practic nelimitata). Astfel, in functie de moment, obiectiv sau tara Elita foloseste armele “bunastarii” pentru a controla politicieni. Sau poate pune presiune prin intermediul mass-media sau a diverselor miscari “populare”. Finantarea acestor abordari se face prin interpusi din zona economica, prin activitati ale diverselor ONG-uri sau prin activitati ale diverselor organizatii de caritate. De multe ori se poate ca finantarea presiunii sau cumpararea directa a activitatii politice sa fie facuta chiar de statul impotriva caruia Elita actioneaza.

Industria ONG-urilor mai mult sau mai putin filantropice (utile mai ales pentru eludarea legilor privitoare la transparenta) merita un eseu separat si complex. Poate se ofera cineva. Oricum, aprope nimic nu este ceea ce se prezinta. In acelasi timp, Elita poate plati membri ai Deep State pentru colaborare. Nu se bazeaza doar pe presiunea politica. In acelasi timp, poate influenta eficienta activitatilor economice desfasurate de catre Deep State, pentru a-si atinge obiectivele. Sau se pot combina abordarile, daca interesul este suficient de important. Piatra.

In acelasi timp, idiotii foarte utili din randul clasei politice isi maximizeaza beneficiile pe baza puterii politice. Sau pot colabora cu membrii ai Deep State pentru actiuni comune impotriva Elitei. Au dreptate. Vor primi ceea ce isi doresc, cata vreme este nevoie de ei. Cand nu mai este nevoie de ei, raman doar idioti. Uneori nu raman deloc (in viata) daca stiu prea multe. Daca sunt atenti la atuurile pe care le au, vor fi ok, caci un business e un business pana la urma. Mai ales ca-i facut pe banii si spinarea altora. N-are nimeni interes sa se ajunga la conflicte. Pe termen scurt. Pe termen lung, (aproape) niciunul dintre idiotii utili, foarte vocali si activi in ultimii ani, nu vor apuca sa-si consume argintii. Hartie.

Pentru a descrie si ultima componenta a acestui sistem complex, incep printr-o provocare. V-ati gandit cat de complicat este sa fii bogat si/sau celebru in ultimii ani. Sa zicem ca esti Bezos sau Gates, sau un actor celebru sau un sportiv foarte cunoscut. Cum faci sa poti beneficia de micile placeri ale vietii? Uneori cocaina nu-ti este de ajuns si vrei si alte lucruri. Poate ai chef sa iesi la agatat sau doar sa bei o bere cu doi prieteni din copilarie. Este aproape imposibil sa o faci in spatiu public. Indiferent de averea pe care o ai. Si sunt frustrati. Intrucat omul este o fiinta sociala, acest tip de nevoie este acoperit de diverse cluburi/organizatii informale care asigura o viata “normala” celor prea cunoscuti in randul oamenilor obisnuiti. De multa vreme. Acolo isi pot permite aproape orice. Unele cluburi sunt organizate direct de catre serviciile secrete (ale tarii de bastina sau chiar ale altei tari). Si au solutii de documentare de la infiintare. Altele sunt infiintate si operate de antreprenori obisnuiti. In perioada de dupa septembrie 2001, pe baza extinderii metodelor SIGINT serviciile secrete pot documenta intamplarile din aceste locuri. Si o fac. Mai ales daca unii membri aleg sa mearga cu smartphone-ul in buzunar. In ultimii 10 ani acest gen de abordare este des intalnit. Si genereaza o buna pozitie de negociere celor care conduc serviciile. Foarfeca.

In cele de mai sus am simplificat la maxim ansamblul raporturilor de conlucrare (intelegere, mita) sau presiune (actiuni legale, santaj) dintre Elita, Big State si Deep State. Realitatea este mult mai complicata decat acest joc Piatra-Foarfeca-Hartie. Si nu cred ca poate fi documentata de (aproape) nicio persoana de pe pamant. Atat de incalcite sunt legaturile. O concluzie putem trage. Aproape orice activitate are o legatura directa sau indirecta cu zona financiara. Astfel ca utilizarea metodei “follow the money” da mai mereu rezultate. Chiar daca informatiile nu sunt publice, poti deduce cine se afla in spatele unei actiuni doar analizand faptele si intelegand cine are de castigat din acea activitate. Ramane doar sa ajungem sa identificam faptele, intrucat filtrul media este mai puternic ca niciodata.