Miliardarul Soros, înger binefăcător și demon globalist, filantrop și păpușar, geniu financiar și speculant fără scrupule

Notă: Articolul de mai jos a fost publicat pe 28 noiembrie 2020, pe saitul Agenției Mediafax. Ulterior, a dispărut. Textul explică, în rezumat, traiectoria filantropului Soros din ultimii 32 de ani. Chiar dacă implicarea miliardarului american în timpul pandemiei a fost mult mai discretă decât cea a amicului Bill Gates, fără ”Rețeaua Globală Soros” lucrurile s-ar fi mișcat mult mai greu. În următoarea perioadă vom publica și alte materiale legate de modul cum și-a construit Soros imperiul de influență și lobby politic, în special în România.   

Pe internet găsim mult mai multe articole care se străduie să demonteze (sau dimpotrivă, să aprofundeze) teoriile conspirației despre George Soros, decât biografii neromanțate cu activitatea la vedere a multimiliardarului filantrop.

Ca să evităm orice posibile distorsionări ale informației, mergem direct pe site-ul oficial al lui Soros (georgesoros.com), de unde aflăm următoarele: a oferit 32 de miliarde de dolari pentru a finanța Fundațiile Societății Deschise din peste 100 de țări, a plătit taxele școlare pentru mii de studenți promițători, a susținut minoritățile de orice fel, inclusiv sexuale, a plecat în 1947 din Budapesta spre Londra, unde a urmat studiile London School of Economics, a criticat războiul împotriva drogurilor ca ”probabil mai dăunător decât problema drogurilor în sine”, a militat pentru legalizarea consumului de marijuana în scopuri medicale, dar și în sprijinul căsătoriei între persoane de același sex.

”Soros continuă și la vârsta de 90 de ani să se intereseze activ de activitatea Open Society Foundations, călătorind des pentru a susține schimbări pozitive de politici, prin discuții publice și private cu liderii mondiali, în scopul transformării lumii într-o societate deschisă”, se arată în descrierea personajului principal, în pagina sus-amintită.

Avem de-a face cu două categorii de materiale legate de activitatea filantropului american. Primele îl demonizează, îl zugrăvesc ca pe un mic Scaraoțchi capabil să răstoarne guverne, să prăbușească economii și să determine mersul lumii spre noi culmi ale globalizării de tip neomarxist. În contrapartidă, simpatizanții lui Soros îl văd ca pe un moșuleț cu buzunarele foarte largi, complet inofensiv, genul flower-power, dispus oricând să sprijine dezinteresat categoriile defavorizate ale societății, dar și pe tinerii foarte promițători, ca Viktor Orban (actualul premier al Ungariei, fost bursier Soros în 1989). Acuzațiile puerile ale mass-media din timpul protestelor #rezist, legate de mituirea manifestanților și patrupedelor anti-PSD de către miliardarul filantrop, au venit mai degrabă în sprijinul acestuia.

Ca de obicei, adevărul ar trebui să fie undeva pe la mijloc.

Desigur, nu avem nevoie de alte argumente în afara biografiei publice, la îndemâna oricui, pentru a trage o concluzie simplă, de bun simț: George Soros este un personaj cu vădite simpatii de stânga, progresiste, în care statul național devine complet desuet, granițele rămân doar simple linii desenate pe hartă, minoritățile obțin drepturi în plus față de majorități (în acord cu corectitudinea politică), iar mega-corporațiile și guvernele colaborează strâns, sub umbrela unor instituții cu acoperire planetară, în scopul desăvârșirii statului global. Forumul Economic de la Davos este platforma pe blogul căreia Soros și-a publicat opiniile foarte tranșante despre cum vede viitorul lumii. Bineînțeles, fără a arăta conexiunile clare între respectivele idei și punerea lor în practică prin intermediul fundațiilor Open Society.  

Miliardarul american nu a ascuns vreodată faptul că a investit imens în oameni. Pretinde că a făcut-o dezinteresat, dar haideți să fim serioși, cine nu s-ar simți profund îndatorat? De pildă sutele de ONG-uri extrem de influente, răspândite în toată lumea, înseamnă sute și mii de activiști dependenți, într-un fel sau altul, de banii filantropului Soros. Alte sute de bursieri la Oxford, Cambridge și Stanford, deveniți ulterior politicieni, magistrați, antreprenori și funcționari-cheie în țările lor de origine, au profitat din plin de generozitatea binefăcătorului lor.

Ar trebui să fim de-a dreptul ridicoli ca să credem că abilul multimiliardar a făcut-o pur și simplu din mărinimie. Din dragostea lui nemărginită pentru tinerii cu potențial, dar fără posibilități materiale. Mai întâi de toate, filantropul Soros este, neîndoielnic, un tip nemilos, lipsit de scrupule în afaceri. Un speculant financiar, după cum singur s-a autodefinit într-un interviu din 1998 acordat televiziunii CBS: ”Sunt un capitalist nemilos, obţin profit prin speculaţii bursiere. Nu trebuie și nu pot să am în vedere consecințele sociale ale acțiunilor mele. Câteodată acestea sunt negative, dar nu o fac intenționat. Da, George Soros poate fi angajat în activități imorale, dar și în acțiuni filantropice”.

Sigur, comparația pare forțată, dar păstrând proporțiile ne amintim că și România a avut speculanții ei financiari de talia filantropului Sorin Ovidiu Vântu, implicat la rându-i în politică prin tot soiul de interpuși (a se citi ”agenți”). Însă spre deosebire de SOV, George Soros a speculat la limita legii și a reușit să fisureze economiile unor țări cu zâmbetul pe buze, cu prea puține regrete pentru milioanele de cetățeni afectați. 

Preşedintele american Donald Trump l-a atacat dur pe miliardarul newyorkez: ”Face parte dintr-o structură globală de putere responsabilă de o serie de decizii economice prin care a fost jefuită clasa noastră muncitoare, iar bogăţiile ţării au fost devalizate şi canalizate către buzunarele câtorva mari corporaţii şi entităţi politice“. Deși acuzațiile sună a tâlhărie la drumul mare în asociere cu diverși politicieni de rang înalt, Justiția pare să nu fi găsit fapte penale în activitatea lui Soros. 

Însă Trump n-a fost nici pe departe singurul șef de stat și de guvern care pretinde că Soros ar fi un soi de infractor deosebit de inteligent, capabil să speculeze lacune legislative pentru a obține profituri uriașe. Oficialități din Serbia, Cehia, Slovacia, Macedonia, Ungaria, România, Marea Britanie, Turcia, Thailanda, Malaezia și Rusia nu s-au sfiit să-l acuze pe Soros de implicare în politicile interne are respectivelor state și/sau prăbușirea monedelor naționale în urma unor tranzacții bursiere și valutare cel puțin imorale, dacă nu ilegale. De altfel în Thailanda, Ungaria și Rusia miliardarul Soros este considerat ”persona non grata”, iar în țările amintite fundațiile Open Society și-au închis porțile. Așa că aversiunea lui Soros, nedisimulată, față de președinții Trump și Putin, dar și față de premierul Viktor Orban, apare ca fiind extrem de  firească.    

Demn de subliniat este că principalul fond de investiții a miliardarului filantrop, în speță Quantum, lipsește din evidențele organismului care reglementează tranzacțiile financiare pe teritoriul american, Securities and Exchange Commission (SEC). Soros a admis în același interviu acordat postului CBS că a dorit să evite constrângerile SEC și a preferat să-și înregistreze fondul de investiții în paradisuri fiscale.

Așa cum se observă cu ochiul liber, George Soros a fost și este primit cu brațele deschise în țările unde ”societatea deschisă, globalistă” are adepți la nivel guvernamental. Vezi Germania, Franța, Spania, Canada și multe altele. România, spre exemplu, avea o problemă cu Soros în timpul regimului Dragnea. În schimb, odată cu venirea lui Ludovic Orban la Palatul Victoria, miliardarul american s-a transformat subit din dușman al poporului în filantrop onest, decent, frecventabil. Situația este similară în Statele Unite, dar și în alte țări unde alternanța la Putere a adus la guvernare partide liberale cu vocație globalistă. Dispariția administrațiilor Orban în Ungaria și Morawiecki în Polonia ar conduce, cu siguranță, la același deznodământ.

Există voci (și probe!) care susțin că George Soros a sprijinit puternic mișcările anticomuniste din Europa de Est. Căderea regimurilor dictatoriale ar fi reprezentat nu doar o nesperată oportunitate pentru speculații financiare (imposibile înainte de 1989), dar ar fi fost un prim pas important în direcția unor societăți deschise, globaliste – visul miliardarului american.

Așa că Securitatea regimului Ceaușescu, transformată din 1990 în SRI, dar și șeful FSN, Ion Iliescu, ar fi trebuit să aibă o explicație simplă pentru vizita lui George Soros în România, la puține zile de la revoluția anticomunistă. ”Am venit aici după înlăturarea lui Ceauşescu, în ianuarie 1990. Cred că am sosit cu primul avion civil care a aterizat la Bucureşti, încă mai erau soldaţi aliniaţi pe drumul spre oraş. Îmi amintesc că era zăpadă. România se afla încă în stare de criză, dar Revoluţia era terminată“, a povestit Soros lipsit de modestie, într-un interviu-eveniment din 2005, la Realitatea TV (post deținut, la acea vreme, de filantropul Vântu).

Interesul major al miliardarului american pentru România vorbește de la sine. Numai un ”nebun” din Occident s-ar fi urcat în primul avion civil cu destinația Otopeni, când pe străzile din București încă se mai vedeau TAB-urile armatei și resturile baricadei de la Intercontinental. Un nebun sau un tip foarte hotărât, cu mulți bani, pus pe fapte mari. Un tip nu de puține ori plasat în imediata apropiere a Departamentului de Stat american și a agenției de informații CIA.

Continuarea o știm. După modelul patentat, Soros a finanțat ONG-uri ca GDS, Pro Democrația și Societatea Academică Română, apoi i-a sprijinit pe diverși politicieni, jurnaliști și activiști, mulți dintre primii ajunși ulterior în funcții importante în stat.   

Evident că sprijinul lui Soros (dezinteresat, cum altfel?!) s-a concretizat prin milioane de dolari virate în conturile unor entități din România, persoane fizice și juridice. E greu de estimat despre câte zeci de milioane vorbim, în lipsa unor date oficiale. Însă putem spune fără să greșim că un personaj de talia lui Soros apărea încă înainte de 1989 în dosarele Securității. Măcar la nivel de informații banale, nespectaculoase, extrase din presa occidentală și furnizate de spionii lui Ceaușescu.

Vizita lui Soros în România în ianuarie 1990, dar în special activitatea acestuia din ultimii 30 de ani ar fi fost imposibil să nu se concretizeze într-un dosar voluminos pe rafturile SRI, dar și ale SIE. Avea de-am face, practic, cu o întreagă rețea privată de informații și lobby, paralelă cu instituțiile de profil ale statului român. Întregul tablou zugrăvit mai sus ni-l arată pe George Soros deopotrivă speculant și filantrop. Dar și dornic de a schimba lumea. Și, nu în ultimul rând, un potențial pericol la adresa siguranței naționale – odată prin influența (directă sau indirectă) asupra politicienilor de rang înalt, magistraților, activiștilor și jurnaliștilor, iar apoi prin apetența dovedită de a instrumenta tunuri financiare la limita legii, prin intermediul fondului de investiții Quantum. 

Atitudinea lui Liviu Dragnea față de Soros, pe fondul problemelor pe care primul le avea în Justiție, a fost ridiculizată de mass-media. Așa că acuzațiile mai degrabă l-au ajutat pe miliardar ca imagine publică. ”Totul pleacă de la Soros. Acest om, fundațiile și structurile pe care le sprijină cu bani încă din 1990, au finanțat răul în România și nu numai. (…) E o certitudine că e o chestiune foarte organizată”, pretindea Dragnea în iulie 2017. S-a spus atunci că, la fel ca dictatorul Ceaușescu, Dragnea a găsit dușmanul convenabil din afara țării, pentru a ieși basma curată dintr-o serie de acuzații de corupție.

Pe de altă parte, din postura sa de președinte al Camerei Deputaților și amic de șprițuri cu Dâncu, Maior și alți pomanagii de la Vila T14, se presupune că Dragnea a avut acces la informații oficiale și neoficiale, de proveniență SRI-SIE, despre activitatea lui George Soros în România. Spre deosebire însă de Viktor Orban sau Donald Trump, Dragnea a evitat să dezvolte subiectul. Fie din pricina reținerilor ce vizau divulgarea unor secrete de stat, fie din lipsa informațiilor concrete, fie din alte considerente de ordin personal.

Cu siguranță SRI și SIE au ajuns la o concluzie cu privire la George Soros. Dacă miliardarul american ar fi constituit un pericol pentru siguranța națională, se presupune că SRI ar fi urmat să colaboreze cu Justiția și să-l declare pe Soros indezirabil. La fel ca pe orice posibil terorist. Și asta în pofida legăturilor mai vechi, din vremea studenției, dintre actualul șef al SRI, Eduard Hellvig, și fundațiile lui Soros. Dacă însă cele două structuri din cadrul CSAT nu l-au considerat un pericol chiar atât de mare (așa cum au făcut-o ungurii, rușii sau thailandezii) ar fi trebuit cel puțin să informeze conducerea țării (președintele, premierul, șefii Parlamentului) în legătură cu încrengătura de ”agenți” și ONG-uri dezvoltată în ultimii 30 de ani prin infuzii de milioane de dolari. Iar politicienii ar fi trebuit să arate, în mod transparent, dacă George Soros intervine (chiar și indirect) pentru a influența demnitari, magistrați, jurnaliști și activiști. Așa cum au arătat-o, destul de limpede, lideri ca Trump, Orban sau Putin, cel mai probabil în baza unor date primite de la serviciile de informații.

”Soros dirijează marele capital global şi corectitudinea politică spre Ungaria, iar ONG-urile pe care le-a finanţat s-au amestecat în politică”, a declarat Szilard Nemeth, vicepreședintele partidului Fidesz. La rândul său, și Viktor Orban a pus punctul pe i: ”În ciuda ruinării vieții a milioane de europeni cu speculațiile sale financiare, deși a fost sancționat în Ungaria din pricina asta, liderii UE l-au lăudat. Nu pot exista privilegii speciale și nimeni nu poate sta deasupra legii, nici măcar oamenii lui George Soros”. Sigur, nici măcar Orban nu a putut arăta cu degetul către CIA.

În afara acuzațiilor legate de tunurile financiare, Orban îi reproșează lui Soros politica migraționistă. Mai precis, sprijinirea migrației ilegale sub pretextul mâinii întinse către refugiații veniți din teatrele de război. Însuși miliardarul filantrop a scris într-un eseu că Uniunea Europeană ar trebui să primească, anual, un milion de noi cetățeni. În speță cetățeni din Orientul Mijlociu. Apoi a redus cifra la 300-500 de mii, urmare a crizei din 2015, atunci când Angela Merkel i-a îndemnat pe refugiații din Siria (dar și din nordul Africii, Irak, Afganistan) să dea năvală în Europa.

Prin prisma intereselor majore în concretizarea statului global, Soros a devenit un înfocat susținător (și principal donator) al Partidului Democrat din Statele Unite. Potrivit revistei Politico, miliardarul ar fi contribuit doar la campania prezidențială din 2016 cu o donație de 25 de milioane de dolari în sprijinul candidatei Hillary Clinton. Alte bune milioane de dolari s-au scurs la recentele alegeri din SUA, unde favoritul său, Joe Biden, pare să fi ieșit învingător. Asta după ce Soros a intervenit brutal în lupta electorală, somându-l public pe Mark Zuckerberg să demisioneze de la conducerea companiei Facebook, întrucât firma din Silicon Valley l-ar ajuta pe Donald Trump să fie reales. Întâmplător sau nu, ulterior Zuckerberg s-a aliniat dispozițiilor lui Soros și a început să-l cenzureze pe Trump, urmând aceeași linie cu rețeaua Twitter.

”Chiar și în Statele Unite, un șarlatan al încrederii ca Donald Trump poate fi ales președinte și submina democrația din interior. În SUA există o tradiție bogată a echilibrului între puteri și reguli împământenite. Iar mai presus de toate există Constituția. Așa că sunt încrezător că Trump se va dovedi un fenomen tranzitoriu, care să sperăm că se va încheia în noiembrie 2020”, spunea Soros într-un interviu pentru La Repubblica, adăugând că președintele american va fi tras la răspundere pentru încălcarea Constituției, dacă va pierde președinția.

Premierul Ungariei, Viktor Orban, a sintetizat ”pericolul Soros” în câteva fraze: ”Astăzi, rețeaua Soros, care promovează o societate globală deschisă și încearcă să desființeze hotarele naționale, este cea mai mare amenințare cu care se confruntă statele Uniunii Europene. Obiectivele rețelei sunt evidente: crearea unor societăți deschise multietnice, multiculturale, prin accelerarea migrației și demontarea procesului decizional național, punându-l în mâinile elitei globale. Dacă vrem să ne păstrăm libertatea, Europa nu trebuie să cedeze rețelei Soros”.

Prietenii din politică și mass-media ai filantropului american merg pe trei direcții atunci când susțin inocența idolului lor: 1. Minciuni ale unor lideri politici autocrați; 2. Atacuri antisemite și 3. Inexistența așa-zisei ”rețele Soros”.

S-o luăm punctual.
 
1) Acțiunile lui George Soros la nivel global, simpatiile politice, dar și propriile eseuri publicate pe blogul Forumului Economic Mondial vorbesc de la sine despre incompatibilitatea dintre miliardarul filantrop și lideri considerați autocrați, ca Trump, Putin sau Orban. Asta nu înseamnă în mod automat că ultimii nu au dreptate, dacă ne referim la speculațiile financiare ale lui Soros (dovedite fără drept de apel) și folosirea ONG-urilor în scopuri politice (prin implicarea în acțiuni de demolare a guvernelor căzute în dizgrație).

2) Acuzația legată de atacurile antisemite are hazul ei, cât timp chiar Soros este considerat antisionist și indezirabil de către guvernul israelian condus de Benjamin Netanyahu. Potrivit unui raport al ONG-Monitor, Centrul Simon Wiesenthal a primit doar 450 de dolari de la Soros, în timp ce anti-Israel Human Rights Watch a încasat 100 de milioane de dolari.

3) În Ungaria, spre exemplu, amicii miliardarului pretind că nu există aproape nicio organizație non-guvernamentală care să fie finanţată exclusiv de Open Society. Raționamentul este subțire. Dacă ONG-urile primesc bani și de la UE, nu doar de la Soros, care ar fi diferența? De asemenea, spun amicii filantropului, ONG-urile nu ar fi obligate să-i dea socoteală politico-ideologică lui Soros pentru banii obținuţi. Argumentul suprem este următorul: l-am finanțat pe premierul Orban să-și aprofundeze studiile la Oxford și poftim recunoștință! Uitați ce atitudine are! În mod evident, Viktor Orban reprezintă o excepție printre miile de beneficiari ai banilor lui Soros. Chiar și cele mai renumite servicii de spionaj au agenți care defectează.

În concluzie, faptele (și nu conspirațiile!) arată că între cele două fațete ale aceluiași personaj, de înger (filantrop) și demon (speculant și păpușar), balanța pare să încline către ultima ipostază.

Iar în ce privește acțiunile lui Soros pe pământ românesc, SRI, SIE și politicienii de la conducerea țării (indiferent de poziționarea lor față de ”open society” și fenomenul globalizării) ar trebui să lămurească de urgență în ce măsură miliardarul filantrop constituie (sau este pe cale să devină) o amenințare la adresa siguranței naționale.

p.s. Potrivit revistei germane Focus, George Soros (90), tatăl a cinci copii, ar urma în viitorul apropiat să-i predea ştafeta fiului său Alexander, în vârstă de 31 de ani.