Afganistan: Unde sunt banii?

Guvernul Afganistanului condus de SUA a fost cel mai mare producător și exportator din lume de opiu, morfină și produsul final, heroină.

Cum au făcut și după ce au preluat prima dată puterea la mijlocul anilor 1990, talibanii (mișcare islamică antidrog și anticomunistă) au pus capăt comerțului cu droguri din Afganistan. Cantitățile de heroină, opiu și morfină în valoare de miliarde de dolari care se scurgeau în Asia Centrală, Rusia, Iran, Turcia, Pakistan și Asia de Sud-Est vor fi reduse drastic. Economia afgană bazată pe droguri este acum în mare pericol.

Dar nu veți ști acest lucru dacă urmăriți presa occidentală părtinitoare, în special marile rețele de televiziune americane, rețelele de socializare și BBC – care se crede vechiul birou colonial al Marii Britanii. Presa occidentală s-a concentrat aproape exclusiv pe presupusa situație dificilă a femeilor afgane occidentalizate și înstărite din Kabul. Asta e tot ce se vede la televizor.

Faptul că aceste doamne răsfățate nu-și pot face cu ușurință unghiile nu este cea mai mare problemă a Afganistanului. Cum nu este nici închiderea studiourilor de dans sau a buticurilor de modă.

Ceea ce contează cu adevărat este faptul că petrecerile de nuntă și satele afgane nu mai sunt luate cu asalt de avioanele de război americane sau de bombardierele grele B-1 și B-52. Sau că talibanii au pus capăt torturii pe scară largă practicate de poliția secretă condusă de comuniști. Al cărei șef, Amrullah Saleh, a fost un aliat cheie al SUA și adevăratul Boss al națiunii.

Între timp, mass-media occidentală ignoră pur și simplu situația dificilă a femeilor din Golf și Arabia Saudită.  Îmi amintesc foarte bine că am fost arestat de două ori în Jeddah, Arabia Saudită, de către poliția religioasă, pentru că mă plimbam cu o doamnă atrăgătoare (o consultantă de frumusețe Estee Lauder).

Am fost arestat în Kuweit sub o suspiciune similară. Am fost biciuit de poliția de securitate a aeroporturilor saudite. Și totuși, tot ce auzim sau vedem sunt filme cu soldați talibani răi, care maltratează femeile afgane.

Ceea ce vreau să știu cu adevărat este ce s-a întâmplat cu toate miliardele de dolari din droguri, obținute de regimul de la Kabul, susținut de SUA și de către aliați. Unde sunt paleții plini cu bancnote proaspete de 100 de dolari americani, aduse de la Washington pentru a finanța regimul de la Kabul?  Am văzut același fenomen în Irakul ocupat de SUA. Acești munți de bani au plecat pur și simplu „walkabout”, așa cum spun australienii (n.red. – walkabout este un ritual în societatea aborigenă australiană, în timpul căruia adolescenții trăiesc în sălbăticie până la șase luni, pentru a face tranziția spirituală și tradițională către bărbăție). Americanii și aliații arabi ai SUA au pus mâna pe majoritatea acestor fonduri dispărute.

Irakul și Afganistanul reprezintă unul dintre cele mai mari furturi de bani din istoria modernă. O mare parte din povestea sordidă a fost documentată de propria agenție anticorupție a guvernului american, SIGAR, care a dus o luptă curajoasă pentru a combate criminalitatea în Afganistan, în timpul războiului de două decenii (cu chetuieli estimate la 2 trilioane de dolari).

Mulți dintre infractorii care se ocupă cu traficul de droguri au ieșit deja pe cauțiune din Afganistan, prin intermediul unui transport aerian american, britanic și francez. Alții, opozanți ai talibanilor, majoritatea șefi de bande tadjice și uzbece, au reușit să se refugieze în țările vecine, în Uzbekistan și Tadjikistanul.

Cea mai serioasă opoziție față de talibani a venit din partea Alianței Nordice tadjice din Valea Panjshir, la nord de Kabul. Acest grup aliat al SUA a dominat comerțul cu droguri până când a fost scos din afaceri de talibani. Acum încearcă să se mobilizeze cu sprijinul secret al Franței, Indiei și SUA.

China joacă un joc prudent în Afganistan. Am fost invitat de serviciile secrete militare chineze la Beijing în 1981, pentru a mă întreba dacă Beijingul ar trebui să înceapă să furnizeze arme rezistenței islamice antisovietice afgane, cunoscută sub numele de „mujahedini”. Acesta a fost cel mai important act în divizarea crescândă dintre China și Uniunea Sovietică. Nimeni la Washington nu părea să vadă sau să înțeleagă fenomenul.

Patruzeci de ani mai târziu, China încă se luptă cu aceeași problemă. Beijingul dorește relații bune cu talibanii, dar este serios speriat de ”sălbaticii islamici” care susțin libertatea și independența musulmanilor uiguri din Xinjiang (Turkestanul de Est), aflat sub stăpânire chineză.

Între timp, marea mașinărie de bani americano-afgană s-a oprit, întrucât produsele finite sunt ascunse în proprietăți imobiliare din SUA și în bănci elvețiene.

Eric S. Margolis (n. 1943) este jurnalist și scriitor de origine americană. Timp de 27 de ani, până în 2010, a fost redactor colaborator al lanțului de ziare Toronto Sun, scriind în principal despre Orientul Mijlociu, Asia de Sud și Islam. El a colaborează cu Huffington Post și apare frecvent în emisiunile televiziunilor canadiene, precum și la CNN.