NOTĂ: Acest articol a fost publicat de Agenția Mediafax undeva în perioada martie 2020 – septembrie 2021. Apoi a ”dispărut” subit, într-o noapte foarte agitată de noiembrie 2021, împreună cu alte 300 de comentarii și analize.

”Poți să crezi sau să nu crezi în știință”, spunea un cunoscut influensăr zilele trecute, în încercarea de a justifica vehemența cu care susține campania de vaccinare. Doar că respectivul uită un lucru. Știința are limitele ei. Mai dă și rateuri. Și nu ai vrea să fii tocmai tu ghinionistul. Iar dacă întâmplător știința se îmbină cu goana după profit cu orice preț, rezultatul poate fi de-a dreptul catastrofal.

Încă din start, succesul campaniei de vaccinare la nivel global s-a bazat pe credibilitatea specialiștilor, pe autoritatea politicienilor și reputația firmelor producătoare. Din pricină că procedurile de validare a noilor vaccinuri s-au derulat pe repede-nainte (lucru de înțeles în plină pandemie), populația a fost sfătuită să ignore toate temerile și, sub presiunea timpului, să accepte varianta oficială promovată de autorități. ”Aceste vaccinuri sunt sigure, sunt eficiente, sunt autorizate la cele mai înalte standarde europene”, sublinia Klaus Iohannis încă din decembrie 2020, într-o coordonare perfectă cu oficialii de la Bruxelles.

Când vorbim despre sănătatea oamenilor este foarte important să-i lăsăm să aleagă în deplină cunoștință de cauză. Campania agresivă de promovare a vaccinurilor ar putea să aibă, în mod paradoxal, un efect de bumerang. Practic de câteva luni ni se repetă obsedant același lucru, rezumat în câteva cuvinte: ”Vaccinul rezolvă toate problemele pandemiei”. La fel de nocivă este însă și cealaltă extremă, de tipul ”Vaccinul nu rezolvă nicio problemă”. O cale de mijloc ar trebui găsită, până la urmă, atât de autoritățile extrem de sensibile la orice critică (vezi episodul cu ”teroriștii”), cât și de cei supărați, deseori pe bună dreptate, din pricina agresivității propagandiștilor pro-vaccinare.

Nu suntem în măsură să stabilim dacă Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) s-a pripit atunci când a autorizat în procedură de urgență cele trei vaccinuri binecunoscute. Însă trebuie să subliniem un lucru deosebit de important: nici declarațiile politicienilor și ale specialiștilor, nici deciziile EMA și nici reputația corporațiilor Big Pharma nu constituie, în sine, garanția supremă că suntem feriți de orice risc. Și că ar fi bine să înghițim, pe nemestecate, toate informațiile pe care mass-media le consideră adevărate axiome cu valoare de dogmă. Deci imposibil de contestat.

Istoria recentă ne învață, spre exemplu, că trei dintre cei patru mari producători de vaccinuri agreați în Uniunea Europeană sunt departe de a avea o imagine nepătată, o reputație ireproșabilă. Nu plecăm neaparat de la premisa că respectivii ar putea da greș în războiul cu noul coronavirus, dar pentru o bună și completă informare a populației merită să amintim și partea mai puțin văzută a campaniei globale de imunizare.

Pfizer și comportamentul infracțional persistent

Cei de la Pfizer, spre exemplu, nu au fost întotdeauna un reper din punct de vedere etic. Dimpotrivă chiar.

De pildă în 2004 firma a retras de pe piață analgezicul Bextra, promovat în mod iresponsabil, prin mituirea unor medici, pentru multe alte afecțiuni în afara celor trecute în prospect (adică tratarea artritei și a durerilor menstruale). Drept urmare pacienții au riscat atacuri de cord, accidente vasculare cerebrale și formarea unor cheaguri de sânge. La momentul respectiv dosarul a fost închis fără zgomot de cătușe (cum altfel în cazul corporațiilor?), iar Pfizer a plătit în 2009 cea mai mare amendă penală din istoria SUA: 2,3 miliarde de dolari pentru promovarea și prescripția incorectă a unui medicament. Procurorii au declarat că amenda reflectă ”dimensiunea și gravitatea” actelor comise de Pfizer. Tom Perrelli, procurorul general asociat: ”Este o victorie pentru public asupra celor care încearcă să obțină un profit prin fraudă”.

Scandalul în care Pfizer a fost implicat cu analgezicul Bextra și mituirea doctorilor-colaboratori nu este, din păcate, nici pe departe unul singular în ultimii 20 de ani.

În 2007, Pfizer a plătit o amendă penală de 34 de milioane de dolari și a pledat vinovat într-o investigație a procurorilor legată de recomandarea hormonului de creștere Genotropina în diverse afecțiuni neincluse în prospect. În 2004, tot Pfizer a plătit 430 milioane dolari pentru soluționarea acuzațiilor penale și a răspunderii civile după practici frauduloase de marketing cu privire la medicamentul Neurontin. Dezvoltat inițial în scopul tratamentului epilepsiei, Neurontin a fost promovat ilegal, în afara prospectului, pentru diferite forme de durere neurologică (în special migrene) și tulburare bipolară – chiar dacă s-a dovedit a fi ineficient în tratarea acestor afecțiuni. De fapt a fost chiar toxic în anumite cazuri, potrivit Therapeutics Initiative, un grup independent de cercetare a medicamentelor de la Universitatea British Columbia.

Mii de medici ”sponsorizați” de Pfizer

Drept consecință a comportamentului infracțional persistent, în septembrie 2009 compania Pfizer a semnat un așa-numit ”acord de integritate” prin care firma accepta să fie supravegheată de către Departamentul pentru Sănătate al SUA. Acordul de integritate impunea, printre altele, ca Pfizer să transparentizeze plățile în numerar către ”colaboratori”. Potrivit cotidianului New York Times, doar în ultimele șase luni ale anului 2009 compania Pfizer a plătit aproximativ 20 de milioane de dolari către 4.500 de medici și alți profesioniști din domeniul medical din Statele Unite, plus 15,3 milioane de dolari către 250 de centre medicale academice și alte grupuri de cercetare. Numeroase plăți similare au fost înregistrate și în afara granițelor, inclusiv în România, unde sute de medici au beneficiat de ”sponsorizările” marca Pfizer.

Ca să vă faceți o idee despre puterea financiară a firmelor Big Pharma, merită menționat că doar în 2009, spre exemplu, Pfizer înregistra un profit net de 8,6 miliarde dolari, AstraZeneca avea un plus de 7,5 miliarde, iar Johnson & Johnson reușea o lovitură de 12,2 miliarde dolari. Pentru astfel de mega-companii cheltuielile cu procesele penale și civile, dar și comisioanele către sistemul sanitar, erau incluse în buget ca parte din planul de afaceri. Ele reprezentau, până la urmă, doar bani de buzunar. Sume ușor de suportat.

Probabil că nimeni nu ar fi avut prea multe de reproșat companiilor amintite (orientate, în mod firesc, către maximizarea profitului) dacă prin acțiunile lor mai puțin ortodoxe (și chiar criminale în unele cazuri) nu ar fi reprezentat o amenințare gravă asupra sănătății populației.

Experimente pe copiii din Africa

Cei de la Pfizer au fost implicați într-un mega-scandal inclusiv în Africa. În 1996, în timpul unui focar devastator de meningită apărut în Nigeria, compania americană a profitat de oportunitate pentru a testa antibioticul experimental Trovan. Studiul clinic al acestui medicament, până atunci niciodată testat pe copii, s-a derulat pe repede-nainte, în doar șase săptămâni, deși ar fi fost nevoie de minim un an pentru o evaluare corectă.

Administrația pentru Alimente și Medicamente (FDA) din SUA are reguli clare pentru studiile clinice legate de tratamentul meningitei. Acestea ar fi trebuit să includă și urmările pe termen lung, doar că Pfizer a solicitat ca FDA să ignore aspectul în cazul antibioticului-minune. O serie de investigații ale publicației Washington Post în Nigeria au stabilit că părinții nu știau nimic despre participarea copiilor lor la experimentul organizat de Pfizer.

În anul 2000, dezvăluirile mass-media au declanșat proteste de stradă și o anchetă a Ministerului Sănătății din Nigeria, al cărui raport despre incident (dispărut inițial) sublinia foarte clar: ”Experimentul a fost un proces ilegal de testare a unui medicament neînregistrat, un caz clar de exploatare a ignoranților și o încălcare a dreptului nigerian și internațional”. În plus, un e-mail dat publicității de WikiLeaks sugerează că Pfizer ar fi încercat ulterior să-l șantajeze pe ministrul Justiției din Nigeria pentru a renunța la un proces penal de 6 miliarde de dolari. Cât a plătit compania americană în final, drept despăgubiri penale și civile, a rămas un mister și în ziua de azi.

Procurorii au mai investigat Pfizer în cazuri de mită denunțate în China și Rusia, potrivit Legii privind practicile corupte în străinătate (FCPA), lege care interzice firmelor și persoanelor din SUA mituirea oficialilor guvernamentali străini.

AstraZeneca și Johnson & Johnson, pe urmele Pfizer

Importante amenzi cu caracter penal și civil au plătit și alte companii Big Pharma. Spre exemplu în 2003 cei de AstraZeneca scoteau din conturi nu mai puțin de 233 milioane de dolari pentru utilizarea inadecvată a medicamentului Zoladex, iar șapte ani mai târziu plăteau consistenta sumă de 520 milioane de dolari drept ”pedeapsă” pentru promovarea medicamentului Seroquel în alte scopuri decât cele descrise în prospect.

Ca urmare a unei investigații marca Reuters din 2018 a reieșit că firma Johnson & Johnson ştia de câteva decenii că în pudra pentru copii pe care o produce există azbest, o substanță cancerigenă. Documentele interne ale companiei arătau că între 1971 şi 2001, în produsele J&J cu pudră de talc a fost semnalată prezenţa azbestului. Oficialii companiei, deși cunoșteau problema, au băgat gunoiul sub preș.

Începând din 2012 și până în 2018, J&J a pierdut câteva procese răsunătoare, în urma cărora a trebuit să achite mai multe miliarde de dolari. Pe lângă diverse tipuri de tumori maligne, au venit acuzaţii din partea unor femei care susţineau că s-au îmbolnăvit de cancer ovarian în urma utilizării pudrei de talc drept antiperspirant.

Pe 15 ianuarie 2010, procurorii americani din Boston au depus o plângere împotriva companiei Johnson & Johnson, acuzând încălcări ale Legii federale. Din 1999 până în 2004, J&J ar fi efectuat plăți către firma Omnicare pentru ca ultima să supra-prescrie medicamentul Risperdal (utilizat în tratamentul schizofreniei) pacienților din căminele de bătrâni. În perioada pretinsă, vânzările J&J prin intermediul Omnicare au crescut de la 100 milioane dolari la 280 milioane dolari, iar medicamentul Risperdal a reprezentat mai mult de o treime din aceste vânzări.

Compania Moderna, fondată în urmă cu doar 12 ani, deci relativ nouă și foarte mică în comparație cu Pfizer, AstraZeneca sau Johnson & Johnson (dar având sprijinul miliardarului Bill Gates și a guvernului SUA), a țâșnit în plutonul Big Pharma odată cu pandemia, iar până în prezent nu a avut probleme cu respectarea legii.

Justiția s-a dovedit a fi impotentă

Sigur că pentru o țară ca România, unde corupția ucide și toată lumea cere toleranță zero față de încălcarea legii, pare aproape de neînțeles de ce aceste mega-companii pharma (implicate, întâmplător, în procesul de salvare a lumii prin vaccinare) au scăpat de fiecare dată basma curată în urma anchetelor derulate de procurorii americani. Au scăpat doar cu amenzi consistente, de ordinul sutelor de milioane de dolari, dar fără să vedem vreodată pe cineva după gratii, în ciuda unor acuzații extrem de grave. ”Corporațiile nu mint, nu fură, nu jefuiesc, nu mituiesc și nu atentează la sănătatea populației. În schimb o fac oamenii din cadrul corporațiilor”, spunea un analist al fenomenului BigPharma.

Din păcate instanțele americane au respins acuzațiile împotriva unor persoane. Prin intermediul acționarilor, corporațiile au suportat cu zâmbetul pe buze penalitățile financiare, iar angajații vinovați (în general directori executivi din diverse compartimente) au scăpat de închisoare prin excluderea lor în mod automat de la orice responsabilitate din punct de vedere penal.

Cheia pentru descurajarea infracțiunilor din industria farmaceutică (dar și din alte domenii cu profituri de miliarde) ar putea fi inculparea acelor persoane fizice ale căror decizii determină comportamentul infracțional al corporației. Însă este greu de precizat dacă justiția americană ar fi dispusă și ar avea pârghiile legale necesare pentru a face marele pas.

Toate cele expuse mai sus au un singur scop: să informeze cât mai bine publicul, astfel încât atunci când fiecare dintre noi va lua decizia legată de vaccinare să o facă în mod rațional, și nu sub impulsul emoțional al fricii, al propagandei oficiale sau al condiționării cu pierderea unor drepturi elementare.

Bineînțeles, dacă cele trei companii menționate au greșit în trecut, asta nu înseamnă, în mod automat, că o fac și în prezent.

Asta nu înseamnă neaparat că vaccinurile de la Pfizer, AstraZeneca sau Johnson & Johnson ar avea vreo problemă majoră, până la proba contrarie. Însă ne spune un lucru foarte clar: și cele mai ”reputate” firme din industria Big Pharma pot înregistra rateuri, pot fi implicate în mega-acte de corupție, cu impact dramatic asupra sănătății populației.

Da, este normal să avem încredere în știință, dar nu orbește. Oricât de puternice ar părea argumentele de o parte sau de alta, asta nu ne împiedică să cântărim foarte bine lucrurile atunci când în joc este propria sănătate, propria viață.

În concluzie, propaganda mincinoasă și deopotrivă agresivă lovește în sensibilitățile unei bune părți a populației și are adesea rezultate contrare. În pofida a ceea ce susțin politicienii, specialiștii, producătorii de vaccinuri și bună parte din mass-media, orice produs farmaceutic nou trebuie privit cu oarecare prudență până la definitivarea testelor clinice legate de efectele adverse pe termen mediu și lung.

Pentru că, nu-i așa, sloganul ”Fiecare suflet contează” rămâne la fel de valabil atât în cazul deceselor-Covid, cât și în cazul, mult mai puțin probabil (dar posibil) al deceselor survenite în urma vaccinării.