Londra încearcă să saboteze ”noua detensionare” preconizată de Trump

Un comentariu de Andrew Korybko

Trump 2.0 trebuie să devină conștient de amenințarea pe care Marea Britanie o reprezintă pentru planurile sale și să răspundă în consecință pentru a apăra interesele SUA.

Serviciul de spionaj extern al Rusiei (SVR) a acuzat Marea Britanie că încearcă să saboteze „Noua detensionare” ruso-americană în curs de formare, din motive geopolitice de interes propriu. Potrivit surselor lor, succesul discuțiilor ruso-americane ar putea rupe izolarea regională a Rusiei de către britanici, motiv pentru care aceștia folosesc o politică dublă pentru a preveni acest lucru. Prima parte implică un război informațional alarmist cu privire la legăturile lui Trump cu Rusia, în timp ce a doua urmărește escaladarea conflictului ucrainean printr-o intervenție convențională.

Raportul SVR nu conține nicio bombă, deoarece tot ceea ce au dezvăluit era deja evident pentru observatorii perspicace, dar este totuși important faptul că au acreditat ceea ce alții înaintea lor au sesizat deja și momentul în care au făcut acest lucru. „Franța, Germania și Polonia concurează pentru conducerea Europei post-conflict”, în timp ce Regatul Unit intenționează să împartă și să conducă continentul ca de obicei, scop în care se așteaptă să se bazeze mai mult pe Polonia și/sau Ucraina, cu care colaborează din februarie 2022.

Puțini au văzut la momentul respectiv sau își mai amintesc, dar Regatul Unit a format o alianță trilaterală informală cu Polonia și Ucraina cu exact o săptămână înainte de începerea operațiunii speciale, care a fost folosită la scurt timp după aceea pentru a-l convinge pe Zelensky să abandoneze negocierile de pace cu Rusia din primăvara anului 2022, după cum s-a explicat aici. În cei trei ani care au urmat, Polonia și SUA au adoptat poziții mai dure față de Ucraina, prima inițial din motive de politică internă, iar a doua din cauza dorinței lui Trump de a „Pivota (înapoi) spre Asia”.

Evoluțiile menționate anterior au făcut ca Regatul Unit să rămână principalul susținător al Ucrainei, poziție pe care se așteaptă să o mențină cât mai mult timp posibil. Această fostă republică sovietică este pivotul strategiei regionale antirusești de izolare a Londrei, dar evenimentele ar putea să o forțeze în cele din urmă să abandoneze proiectul. Până când se va întâmpla, Regatul Unit face tot posibilul, în toate limitele realiste, pentru a complica și chiar posibil a sabota „noua detensionare” ruso-americană și acordul asociat privind Ucraina.

În cazul în care proiectul britanic eșuează, ceea ce pare inevitabil, planul de rezervă ar putea fi reorientarea asupra Poloniei ca nucleu al unei noi coaliții regionale de izolare a Rusiei. Care va fi de mai mică amploare, dar totuși formidabilă. Polonia are cea mai mare economie dintre membrii estici ai UE, se mândrește în prezent cu cea de-a treia armată ca mărime a NATO și aspiră să își refacă „sfera de influență” pierdută în detrimentul intereselor de securitate ale Rusiei. Acești factori ar putea converge pentru a face din Polonia partenerul preferat al Regatului Unit în Europa post-conflict.

Singura problemă a acestor planuri este că SUA sunt pe punctul de a face din Polonia propriul lor partener principal pe continent, astfel încât Regatul Unit ar putea fi nevoit să concureze cu aliatul său american sau să accepte statutul de partener junior față de Washington în orice trilaterală care s-ar putea forma între ele. În același timp, însă, ministrul de externe Radek Sikorski este un anglofil convins, care a avut chiar cetățenie britanică până când a renunțat la aceasta în 2006 pentru a se alătura guvernului, astfel încât să poată funcționa ca „agent de influență” al Regatului Unit.

Din punctul de vedere al Regatului Unit, cel mai bun scenariu este următorul: „noua detensionare” ruso-americană eșuează din orice motiv; SUA se simte obligată să reia sprijinul militar pe scară largă acordat Ucrainei ca răspuns, pentru a da o lecție Rusiei, așa cum ar vedea-o Trump; dar Regatul Unit reușește să manipuleze opinia publică occidentală pentru a suplini SUA ca „lider al lumii libere” datorită poziției sale antirusești constante, care nu a ezitat niciodată, indiferent cât de dificile au devenit lucrurile pentru Ucraina în trecut.

Pe de altă parte, scenariul cel mai pesimist din perspectiva Regatului Unit este următorul: „Noua detensionare” ruso-americană reușește; urmează un compromis pragmatic în Ucraina, care o transformă într-un protectorat comun informal între Rusia și SUA; SUA transformă apoi Polonia în partenerul său principal în Europa post-conflict; și SUA, nu Regatul Unit, ghidează Polonia în restaurarea unei părți din „sfera de influență” pierdută și apoi utilizează această rețea geopolitică pentru a diviza și conduce Europa, ținând Germania și Rusia separate.

Tocmai această secvență de evenimente este cea care se desfășoară în prezent și care, în consecință, ar putea determina Regatul Unit să facă ceva foarte dramatic pentru a sabota procesul, din disperare. Rusia are în mod clar un interes în a preveni planul Londrei, de aceea SVR a ales acest moment pentru lansa acuzațiile. Trump 2.0 trebuie să devină conștient de amenințarea pe care Regatul Unit o reprezintă pentru planurile sale și să răspundă în consecință în ideea de a apăra interesele SUA.