România, câmp de luptă între SUA și UE

Câteva gânduri de după finalizarea loviturii de stat din 6 decembrie:

1. Ar fi inutil să disecăm așa-zisa justificare a BEC de respingere a candidaturii lui Călin Georgescu. Până și cei mai înflăcărați susținători ai regimului Iohannis simt că a fost vorba de o mare mizerie. Un abuz incalificabil. Sunt însă mulțumiți, spun ei, că au oprit vânzarea țării către Moscova. Președintele Putin era pregătit, negociase afacerea cu Potra.

2. Intervențiile premergătoare ale Casei Albe au arătat disponibilitatea Statelor Unite de a colabora cu o Europă democratică, nu autoritară. Mesajul lui JD Vance a fost ”cristal clear”. Și totuși, autorii loviturii de stat l-au ignorat și au îmbrățișat ”garanțiile de securitate” oferite de ambasadorul Franței, la sediul CCR. Practic, cel mai războinic dintre argații lui Soros, aka Emmanuel Macron, i-a transmis lui Trump că Europa va rămâne sub influență neomarxistă. Și că meciul Globaliști versus Patrioți nu este nici pe departe jucat.

3. Casa Albă are, cel mai probabil, suficiente pârghii pentru a-i pune cu botul pe labe pe puciștii de la București. Un mesaj clar din partea lui Trump, transparent sau pe firul scurt, ar rezolva problema în următoarele 24 de ore. L-ar readuce pe Călin Georgescu în cursa electorală, printr-o decizie finală a CCR. Există, însă, suspiciuni întemeiate că partenerii noștri strategici au interesul de a lăsa lucrurile așa cum sunt. Și de a obține, astfel, un ascendent în meciul cu birocrații Uniunii Europene. Trump va putea pretinde de-acum, pe bună dreptate, că gașca Ursulei von der Leyen a instaurat dictatura. Și va folosi precedentul ”6 decembrie, CCR” oriunde în Europa va exista pericolul ca puterea să le scape din mâini.

4. Cel mai grav efect al deciziei BEC de eliminare din cursă a lui Călin Georgescu este ”disoluția autorității statului”. Milioane de români nu vor mai accepta legitimitatea guvernului, a parlamentului, președinției și organelor de Justiție. Alții se vor gândi să plece din țară. Sau să nu revină acasă, așa cum plănuiau odată cu alegerile din 4 mai. Posibile alte consecințe: creșterea insecurității și a criminalității; subminarea economiei naționale; accentuarea pierderii suveranității; intervenția armată externă (vezi trupele franceze staționate în România).

5. După cum am observat cu toții, sistemul corupt sprijinit de vuvuzelele din mass-media manifestă perseverență și o atitudine extrem de combativă atunci când își apără interesele. Nu lipsesc instigatorii de cea mai joasă speță, gen Caramitru. Ne amintim cât de ferm (și adesea violent) au protestat în stradă atunci când au intenționat să-l dea jos pe Liviu Dragnea. Indiferent de riposta jandarmilor. S-au ținut de treabă și, în final, au reușit. Fără să pună bombe la sediul guvrenului. Situația din prezent este infinit mai gravă. Și poate deveni catastrofală, în anumite condiții.

6. Ar fi o greșeală ca CG să sprijine un alt candidat. Probabil că securiștii ar găsi un motiv bun pentru a împiedica inclusiv posibila implicare a Cristelei Georgescu. Alegerile ar trebui boicotate masiv, astfel încât toată lumea să vadă abuzul colosal al actualei puteri. Să rămână o ”afacere” doar între ei, globaliștii. Fără niciun candidat al opoziției, ca în Coreea de Nord. Să meargă cu abuzurile și cu ridicolul până la capăt.

7. Ce-ar fi de făcut? Proteste masive. Altă soluție nu există. Cu sau (preferabil) fără riscul de a degenera în violențe. Cu sau fără riscul de ciocnire cu contramanifestanții scoși în stradă la semnalul puciștilor. Se impune sprijinul obligatoriu al partidelor AUR și POT, pentru ca respectivele proteste să aibă suflu și să poată fi, cât de cât, ținute în frâu. Nemulțumirea oamenilor, chiar furia multora, se simte în aer. Iar reprimarea din fașă a dorinței lor de a protesta nu este o soluție.

8. Am ajuns un stat eșuat, însă dictatura va pica, în cele din urmă. Nu ne vor putea opri să ne apărăm dreptul fundamental de a ne alege președintele. Și de a trăi în democrație.