23 martie 2025
Rusofobia ca politică de coeziune a globaliștilor din Europa amenințați de tăvălugul rusesc ar putea deveni, în curând, istorie. Ce ați zice dacă în următorii ani am vedea concretizându-se un parteneriat strategic SUA-Rusia, după modelul celui semnat de Palatul Cotroceni cu Casa Albă?
Fără Rusia ca amenințare, narativul progresist al UE (unitate împotriva autoritarismului) s-ar prăbuși spectaculos, lăsând loc naționalismului conservator să umple vidul ideologic.
Un parteneriat strategic SUA-Rusia ar fi un scenariu geopolitic surprinzător, dat fiind istoricul de rivalitate dintre cele două mari puteri, dar nu imposibil în contextul realinierii globale sub administrația Trump. O astfel de alianță ar avea implicații majore pentru Europa, accelerând potențial o tranziție de la progresism la conservatorism, prin modificarea dinamicii economice, militare și politice a continentului.
Virtualul parteneriat SUA-Rusia s-ar naște ca urmare a unor interese comune, cum ar fi contracararea ascensiunii Chinei, stabilizarea piețelor energetice globale sau gestionarea conflictelor regionale (Ucraina, Orientul Mijlociu). Administrația Trump încearcă să promoveze deja o Europă conservatoare, însă rămâne de văzut dacă blocul comunitar va fi astfel aliniat ambelor puteri – atât Statelor Unite, cât și Rusiei. Scenariul ar schimba radical peisajul strategic.
Un parteneriat SUA-Rusia ar duce la o coordonare a exporturilor energetice (gaz rusesc prin NordStream, petrol și GNL american pe mare) și ar reduce presiunea asupra Europei de a-și diversifica sursele. Statele est-europene conservatoare (vezi Polonia, Ungaria), deja reticente la tranziția verde progresistă, ar beneficia de acces ieftin la energie fosilă, slăbind agenda ecologistă a UE. SUA și Rusia, ca bloc economic, ar putea impune Europei acorduri bilaterale favorabile lor, diminuând influența pieței unice. Statele conduse de suveraniști ar accepta mai ușor dependența, văzând-o ca pe o alternativă la reglementările stricte ale Bruxelles-ului.
Progresismul european (Green Deal, taxe pe carbon) ar pierde sprijin, fiind perceput ca inutil într-un context în care marile puteri conservatoare prioritizează pragmatismul economic. Adică profitul cu orice preț.
Din punct de vedere militar, o alianță SUA-Rusia ar diminua percepția Rusiei ca inamic direct al Europei de Est, slăbind solidaritatea NATO bazată pe progresism și anti-autoritarism. Statele conservatoare ar putea considera această de-rusofobie ca o oportunitate de a-și afirma suveranitatea, reducând dependența de structurile federale ale UE.
Vedem că administrația Trump a condiționat deja sprijinul militar în cadrul NATO de un minim de cheltuieli bugetare destinate înarmării. În plus, Casa Albă ar putea adăuga, mai puțin transparent, alte clauze. Cum ar fi adoptarea unei agende conservatoare, care ar forța statele europene să abandoneze progresismul pentru a menține securitatea transatlantică. Rusia ar susține indirect presiunea, promovând guverne naționaliste prietenoase (cum ar cabinetul lui Orban sau viitorul guvern al României, sub un președinte suveranist).
Fără o amenințare rusească iminentă (fluturată ostentativ de globalistul Macron, însă practic inexistentă) Europa federală ar avea mai puține motive să dezvolte o apărare comună, favorizând armatele naționale – un punct forte al conservatorismului.
Un parteneriat SUA-Rusia ar valida discursul conservator (anti-globalizare, pro-suveranitate), oferind un model alternativ la progresismul UE. Partidele de dreapta (AfD, AUR) ar câștiga sprijin, prezentând alianța ca o ”nouă ordine mondială” care susține valorile tradiționale. Progresismul federal al UE ar fi subminat de lipsa unui adversar comun (Rusia) și de presiunea SUA de a renunța la integrarea supranațională. Statele ar gravita către politici naționale, conservatoare, aliniate noii axe Washington-Moscova.
Țările vestice progresiste, gen Franța, Germania sau Spania, ar rezista inițial, dar presiunea economică și militară ar putea forța o schimbare treptată, mai ales dacă lideri conservatori preiau puterea.
Așadar, SUA și Rusia, ca puteri conservatoare, ar condiționa sprijinul economic și militar de alinierea la valorile lor, slăbind guvernele progresiste. De exemplu, Trump și Vance ar negocia direct cu lideri conservatori europeni, ocolind Bruxelles-ul. Ceea ce se și întâmplă. Accesul la energie ieftină și securitate garantată de SUA-Rusia ar convinge populațiile europene să susțină lideri conservatori care promit stabilitate, nu idealism progresist. Succesul conservatorilor în state-cheie ca Polonia sau Italia ar inspira alte țări să urmeze același model, amplificat de propaganda SUA-Rusia care promovează suveranitatea națională.
O Europă conservatoare alimentată de SUA-Rusia ar avea perspectiva de a rămâne influentă, dar dependentă de cele două puteri. Ar pierde autonomia strategică a modelului federal, devenind un actor secundar într-o lume dominată de Washington, Moscova și Beijing. Scenariul parteneriatului strâns SUA-Rusia cu participarea statelor UE ar izola China, forțând-o să caute aliați alternativi în Africa și Asia de Sud-Est, dar ar putea genera și un răspuns agresiv din partea Beijingului, complicând poziția Europei. Tranziția rapidă ar accentua ruptura dintre statele conservatoare din Est și cele progresiste din Vest, riscând o fragmentare permanentă a continentului.
În concluzie, un parteneriat strategic SUA-Rusia ar influența Europa prin reducerea amenințărilor externe, reorientarea economică și legitimarea suveranismului, accelerând o trecere rapidă de la progresism la o Europă a națiunilor conservatoare. Mecanismele ar include presiunea externă, slăbirea solidarității UE și atractivitatea pragmatică a noii ordini.
Totuși, succesul depinde de stabilitatea alianței SUA-Rusia, de liderii conservatori europeni și de capacitatea continentului de a accepta această realiniere. Pe termen lung, Europa ar putea deveni un pion în jocul celor două mari puteri, sacrificând autonomia pentru stabilitate – un preț pe care progresismul federal l-ar respinge, dar pe care conservatorismul naționalist l-ar putea îmbrățișa.
Platforma Opozitia.net depinde exclusiv de donațiile Patrioților. Ea va exista cât timp VOI veți considera că are sens să existe. Fiecare donație, cât de mică, ne aduce mai aproape de Libertatea de altădată. Ne ajută să avem o voce din ce în ce mai puternică. Ne ajută să rezistăm în fața ofensivei nemaintâlnite din partea Globaliștilor fără niciun Dumnezeu.
Conturi ING BANK
RO70INGB0000999906930786 (RON)
RO65INGB0000999911989038 (EUR - SWIFT INGBROBU)
Tel: 0791.287.318 --- @adrian6j60
Comșuța Radu says:
Domnule Adrian Onciu, vă felicit pentru că sunteți un om foarte pragmatic. Ați văzut că globalismul e în cădere liberă și ați sărit anticipat cu câteva idei bune salvatoare, de readucere a lumii la vechea ordine a statelor națiuni. Foarte bine. Ideile propuse de dvs. sunt excelente pentru orice om care gândește cu celeritate.
Dar echipa de coșmar Macron-Ursula- Joris Bonson și toți leaderii de școală nouă, davosiană, nu sunt astfel de oameni. Sunt niște scelerați care urmăresc orbește blestemata aia de agendă globalista 2030. Lumea trebuie resetată, caz in care lumea bouă va arăta ca un Mordor fieful dracilor globaliști. Ei sunt Sauron, nu poate exista un alt stăpân al unei lumi globaliste uniporale decât el, prințul întunericului. Și foarte important, nu-i place să îmoartă puterea cu nimeni.
De aceea cred că nu vor fi rezonabili la argumentele dvs. de bun simț. Au suferit o lovitură grea ei care se vedeau deja stăpânii lumii prin faptul că vechea SUA sub Trump și vechea Rusie sub Putin și-au dat mâna oeste continente ca să restabilească ordinea veche. Lor nu le plac valorile vechi, le plec doar cele noi, oferite de ei. Iar cele noi… looks like hell.. Nici in ruotul capului nu ar renunța la ele. Dar acum e adevărat, nu au incotro. Vorba aia, vrei nu vrei, bea Ursula agheasmă poate scoatem strigoii globalismului din tine și devi și tu om. Ce e rău fată in asta?
Să dea Dumnezeu să mă înșel, și dvs. să aveți dreptate dar cred că ticluiesc cum să aorindă fitilul și să arunce lumea in haos… al treilea război mondial.. după care, gata și cu resetarea.
Trump și Putin ar trebui să-și intareasca foarte bine aparatul de protecție pentru că se oreconizează iarasi niste asasinate. Ăsta-i asul lor din mânecă când planul lor eșuează lamentabil.
Bizzu says:
Statele Europei oricum n-au mai fost suverane cu adevărat în ultimii 100 de ani. Cam de pe la Primul Război Mondial încoace. Iar conceptul de Europă unită se dovedește a fi un fiasco total, dincolo de aspectul economic. Marota asta a ”integrării totale politice și sociale”, mai ales sub steagul multicolor al globalismului schizofrenic, este doar un proiect distopic care nu ține seama de specificul NAȚIONAL al statelor europene. Iar acest specific face ca țările Europei să fie MULT mai diferite unele de celelalte ca, de exemplu, statele Africii sau ale Americii de Sud între ele. Bagajul istoric sau etosul fiecărui stat european în parte face ca un conglomerat european unificat să fie o halucinație colectivă în timp ce o eventuală asociere STRICT ECONOMICĂ de state europene SUVERANE în diversitatea lor să fie un concept mult mai fezabil prin perspectiva concurenței comune cu cele trei mari puteri mondiale USA, Rusia și China.
Ajungem astfel implicit la Adevăr: principiile clasice sănătoase ale unei Europe coerente STRICT economic și fără atingere la suveranitate (comunitatea cărbunelui și oțelului extinsă la întreaga economie) au fost pervertite și transformate într-o beție distopică de o mafie cu năravuri de cult satanic care n-are nici o treabă cu interesul major al popoarelor europene în parte sau la comun, ci cu un proiect ocult de însclavizare a tuturor oilor bete și confuze prin centralizare, diktatură și totalitarism. Și crearea unui model de urmat pentru restul continentelor. Din acest punct de vedere, năravurile globaliste se aseamănă suspect de mult cu internaționalismul komunist ”proletari din toate țările, uniți-vă!”.
Alegerea Europei ca model al conspirației globaliste NU este întâmplătoare: dacă poți prosti popoarele într-o ASTFEL de diversitate etnică, culturală, politică și chiar economică precum în Europa, restul continentelor sunt joacă de copil de manipulat pentru că au asemănări intrisece MULT mai mari. Gândiți-vă DOAR la America Latină și de Sud, sau la Africa sub-sahariană.
Și ca să demonstrez SCHIZOFRENIA acestui cult satanic al globalismului, îmi place teribil când acești dezaxați măcăne toată ziua cu diversitatea sexuală-n gură, dar combat cu fermitate diversitatea religioasă sau cea culturală. Pentru unii mumă, pentru alții ciumă. Dânnng!
La final, ca să bat un cui adânc înfipt în copârșăul globalismului european, aș propune un model de multi-polaritate INTRA-european. Așa cum în prezent globalismul de plan B ”cu față umană” propune prin intermediul BRICS un model de multi-polaritate globală care oricum se întâmplă în mod natural (și eventual ușor împins de la spate de realitățile economice), am putea vorbi ÎN INTERIORUL conceptului de suveranitate a fiecărui stat național european de asocieri de interese pe criterii zonale de AFINITATE. Pentru mine este clar că statele scandinave de ex. au cam același narativ. Iar recentele alegeri din Germania mi-au demonstrat prin votul masiv pentru AfD în regiunile din Germania de Est (fostă comunistă) că la nivel politic statele Europei de Est încep să aibă interese comune de ordin anti-globalist. Și Germania este cel mai bun exemplu. Strict politic vorbind, Germania de Est este astăzi mai asemănătoare cu Ungaria sau Slovacia decât cu Germania de Vest. Schimbând locația geografică, iarăși este clar că statele baltice + Polonia + Ucraina încep să vorbească aceeași limbă. Iar un concept de asociere balcanică începe deja să-mi fie familiar și simpatic – au existat nu demult inițiative de eliminare a granițelor dintre România, Bulgaria și Grecia ca protest la amânările repetate de admisie în spațiul Schengen. Nimic nu e întâmplător și afinitățile se văd cu ochiul liber.
Multi-polaritatea intra-europeană este un concept care oricum se întâmplă deja în realitate, doar că nu discută nimeni despre el și nu-l conceptualizează. Din cauza războiului total dintre globaliști și suveraniști, nu prea mai e loc de o altă discuție. Dar a nu avea o viziune de viitor este periculos: atunci când nu ai TU idei, o să vină alții să ți le impună pe ale lor și cu siguranță vor fi mai proaste căci ei nu pot privi situația din perspectiva ta.