Acum că elitele belicoase europene au devenit irelevante în noua ordine occidentală dictată de Trump, liderii politici din Europa UE/NATO sunt în plină criză. În timp ce în urmă cu doar câteva săptămâni se minunau cu mândrie de propria lor importanță și de influența globală a „Europei”, acum se confruntă cu un dezastru creat de ei înșiși. Cu toate acestea, deoarece sunt încă orbi la realitate, cei mai mulți dintre ei nu o văd sau nu vor să o recunoască.

În consecință, nu au nici o strategie pentru a ieși din impasul sumbru în care au intrat cu urale din ce în ce mai puternice în ultimii ani, alături de statul profund american, pentru a provoca o „înfrângere strategică” Rusiei și pentru a împărți țara gigantică în până la 30 de state mici, despre care noul șef al politicii externe a UE, Kaja Kallas, de exemplu – și nu numai ea – încă vocifera public până de curând.

Cea mai simplă soluție pentru a ieși din impas ar fi să ne oprim și să ne întoarcem. Dar este exclus pentru conducătorii politici ai acestei aberații europene. Pentru că ar însemna să recunoască acasă și în fața întregii lumi că au eșuat lamentabil, ceea ce i-a costat scump pe cetățenii țărilor lor din toate punctele de vedere. Nu numai că și-ar pierde locurile de muncă bine plătite, dar ar trebui, de asemenea, să se aștepte să fie scoși din viața publică și socială cu rușine și dezonoare.

Printre elitele conducătoare actuale din UE Europa, dar mai ales în Germania, există, din păcate, doar carieriști printre vechile partide germane sincronizate. Personalitățile integre care își recunosc greșelile și preferă să se retragă pentru a face loc unor forțe noi, orientate spre viitor, salvându-și astfel poporul de la marșul spre prăpastie, nu se regăsesc nicăieri în rândul actualei conduceri politice. În schimb, aceștia se întâlnesc, așa cum s-a întâmplat recent la Paris, pentru reuniuni de criză agitate ale UE, convocate de președintele Macron pentru a continua războiul din Ucraina și a torpila inițiativa de pace promițătoare a președintelui SUA cu președintele Putin. Din fericire, totuși, Parisul a arătat că unitatea și solidaritatea mult lăudate în cadrul UE lasă mult de dorit, deoarece este posibil să mai existe unele rămășițe de bun simț în unul sau două guverne ale UE.

UE Europenii fără strategie

Intenția lui Macron și a premierului britanic Starmer de a continua războiul din Ucraina fără americani nu este o strategie, deoarece ar fi imposibilă din punct de vedere material în toate privințele. Și ar fi și mai imposibil pentru UE să continue războiul din Ucraina împotriva planurilor lui Trump, care ar vedea acest lucru ca pe o provocare directă la adresa europenilor. Asta se datorează faptului că Trump dorește să creeze o bază comună cu Putin pentru o viitoare cooperare cuprinzătoare cu Rusia, așa cum a devenit clar acum câteva zile la prima întâlnire ruso-americană de la Riad, Arabia Saudită. Problema actuală a Ucrainei joacă doar un rol enervant de sprijin pentru Washington.

Discuțiile de marți de la Riad – care nu au fost încă „negocieri” – între miniștrii de externe ai Statelor Unite și ai Federației Ruse au decurs bine. Declarațiile oficiale și interviurile din partea SUA și a Rusiei au fost în mod constant pozitive. Ca un prim pas comun, ambasadele și consulatele ambelor părți, închise din motive absurde în timpul administrațiilor Obama și Biden, vor fi redeschise și dotate cu personal complet. Relațiile diplomatice normale vor fi reluate. Fie și numai asta reprezintă un mare pas înainte.

Căutarea comună a unei baze largi de securitate

În plus, se pare că s-a decis crearea a șase subcomisii comune în cadrul cărora experții vor negocia preocupările fundamentale ale relațiilor ruso-americane în căutarea unui teren comun.

• Grupul unu se va concentra pe ceea ce se numește securitate strategică și controlul armelor, analizând în special acordul New START privind controlul armelor nucleare strategice.
• Grupul doi va întreprinde o revizuire a arhitecturii globale de securitate. La urma urmei, are sens să avem un Consiliu de Securitate al ONU în care, de exemplu, India și Brazilia nu sunt reprezentate și nu există un reprezentant african solid?
• Grupul trei se va ocupa de relațiile diplomatice bilaterale pentru a reveni la o diplomație normală.
• Grupul patru se va ocupa de energie și sancțiuni, concentrându-se pe proiecte reciproc profitabile. Se pare că unele dintre acestea au fost deja abordate pe scurt la Riad.
• Grupul cinci se va ocupa de Ucraina; ce trebuie făcut pentru a rezolva situația din Ucraina, unele dintre cererile principale ale Kremlinului fiind deja îndeplinite de SUA înainte de începerea reuniunii de la Riad, fără a cere nimic în schimb din partea Rusiei. Acest lucru a fost făcut ca un fel de compensație pentru războiul început în Ucraina sub președintele Biden și guvernele NATO/UE din 2014. Fără Ucraina în NATO, fără NATO în Ucraina, fără trupe americane în Ucraina sunt componente ale acestei plăți în avans a SUA, care a fost condamnată vehement de belicoșii din UE. Problema obiectivelor viitoare ale Rusiei în Ucraina, și anume demilitarizarea și denazificarea completă a țării și ce se va întâmpla cu restul Ucrainei de la vest de Nipru, va face în continuare obiectul negocierilor, la fel ca și natura garanțiilor solide ale SUA de a respecta noul acord, astfel încât acesta „să nu devină un alt Minsk II” .
• Grupul șase se va ocupa de chestiuni internaționale precum Orientul Mijlociu, relațiile cu Iranul și partajarea regiunii arctice.

Europenii din UE obsedați isteric de Ucraina și Rusia trebuie să înțeleagă că ceea ce Trump inițiază și planifică împreună cu Rusia depășește cu mult încheierea războiului din Ucraina.

Vânătoarea pentru Zelensky este acum deschisă

Războiul din Ucraina este un spectacol secundar enervant pentru Trump, în care planul său de pace este obstrucționat de un actor corupt și arogant care continuă să pozeze în președinte fără legitimitate democratică din luna mai a anului trecut, cerând în mod constant miliarde de dolari în apărarea democrației – dar care este în realitate un dictator brutal (propriile cuvinte ale lui Trump).

De când Zelensky a lansat un atac mediatic deschis împotriva lui Trump în urmă cu câteva zile, în care l-a acuzat pe președintele american că „trăiește într-o bulă de dezinformare creată de Putin”, tonul echipei de vârf a lui Trump față de Zelensky și „regimul său de violență” a devenit, de asemenea, mai dur.

A spune adevărul despre Ucraina nu mai este brusc un tabu – de exemplu faptul că, sub Zelensky, opoziția a fost interzisă în țară, iar oponenții politici au fost eliminați, în timp ce Zelensky însuși și-a urmărit beneficiile private de miliarde de dolari, fără să țină cont de poporul său maltratat, sacrificând sute de mii de oameni. Echipa Trump nu a fost zgârcită cu descrieri de acest gen în ultimele zile. Administrația l-a declarat public pe Zelenski drept un adversar al SUA și i-a retras protecția Washingtonului. Pentru adversarii politici interni ai dictatorului, vânătoarea lui Zelensky este acum deschisă.

Dacă Zelensky este inteligent și dorește să evite o lovitură de stat care ar putea fi sângeroasă, va pleca în Anglia cât mai repede posibil, deoarece e greu de spus că va putea obține o viză pentru SUA. Și, probabil, își poate amortiza și vilele de lux din Miami și California. Potrivit fostului analist CIA Larry Johnson, primele investigații americane au arătat că cel puțin 50 de miliarde de dolari din donații americane au dispărut în Ucraina și au reapărut în conturi bancare din state insulare din Caraibe. Administrația Trump dorește să „recupereze” cel puțin o parte din aceste fonduri. Se discută deja posibilitatea confiscării vilelor oficialilor guvernamentali ucraineni, inclusiv a lui Zelenski.

UE-Europa va plonja în haos

Europa, care s-a izolat de noile evoluții ale cooperării fructuoase ruso-americane, caută cu disperare modalități de a continua victorioasă războiul din Ucraina cu propriile resurse financiare, economice și militare, deși inexistente. Cu alte cuvinte: UE-Europa se umflă în pene marțial, dar nu are nici mijloacele, nici posibilitățile de a ieși din impas. Prin urmare, după umilințele de la Paris, Bruxelles, München și Riad, ar fi timpul să se facă bilanțul realpolitik și să întreprindă ce este „de neconceput”, dar singurul lucru corect: Să părăsească NATO, să facă pace cu Rusia împreună cu America lui Trump și să depună eforturi pentru un acord strategic cu China și Noul său Drum al Mătăsii.

Din păcate, o astfel de schimbare de direcție drastică, dar necesară, va necesita o nouă generație de lideri europeni (în special germani), care în prezent nu este la vedere. Singurele două forțe politice din Germania care gândesc și acționează în această direcție, și anume al doilea cel mai puternic partid de departe, AfD, național-conservator, și BSW, mai puțin puternic, sunt defăimate de un aparat de propagandă gigantic și demonizate ca fiind imposibil de ales.

Sondajele arată că majoritatea germanilor doresc pacea cu Rusia; nu doar de dragul „păcii”, ci pentru că pacea cu Rusia este vitală pentru supraviețuirea țării noastre, a economiei și industriei. Pacea cu Rusia este, de asemenea, baza pentru menținerea prosperității noastre și, prin urmare, este existențial de importantă pentru viitorul copiilor și nepoților noștri. Pacea cu Rusia, nu beligeranța împotriva Rusiei, ne garantează securitatea pentru viitor. Pacea cu Rusia ne permite să economisim sute de miliarde din cheltuielile pentru industria de apărare, care pot fi investite în dezvoltarea unei societăți pașnice, sociale și corecte.