Cheia victoriei lui Putin

Până și cei mai optimiști dintre ruși au fost luați prin surprindere de atitudinea lui Trump după recenta convorbire cu Putin. A fost ceva ”wow!”. Nimeni nu se aștepta la asemenea concesii, mai ales că președintele SUA a dat de înțeles, la doar o zi după instalarea la Casa Albă, că va negocia foarte dur cu Moscova. ”Haideți să încheiem acum acest război, care nu ar fi început niciodată dacă aș fi fost eu președinte! O putem face pe calea ușoară sau pe calea grea – iar calea ușoară este întotdeauna mai bună”, i-a transmis Trump lui Putin.

Apoi, la mai puțin de o lună distanță, a picat bomba: rușii vor păstra teritoriile ocupate, iar Ucraina și Europa vor asista din tribune la negocierile dintre Moscova și Washington. Discursul de la Munchen a vicepreședintelui JD Vance a accentuat ruptura. Așa că Macron i-a convocat la Paris pe globaliștii de pe continent (bulversați de atitudinea Casei Albe) pentru a schița un ”răspuns comun”. Doar că Europa are degetele prinse în ușă. Depindem fie de energia ieftină de la ruși, fie de cea scumpă de la americani – cu posibilitatea de a se scumpi și mai tare.

La întrebarea ”Cum a fost posibil ca Trump să-i ignore total pe războinicii lui Soros din Europa și să-i întindă ambele mâini lui Putin?”, un eventual răspuns l-am putea găsi pe axa Washington-Tel Aviv-Moscova-Teheran. Interesele de securitate ale lui Benjamin Netanyahu, relațiile personale ale acestuia cu Trump și cu Putin, precum și dinamica recentului parteneriat strategic ruso-iranian ar putea fi cheia decriptării dosarului ”Ucraina”.

La doar câteva luni de la declanșarea războiului, pe 14 august 2022, scriam că Israelul ar putea determina încetarea conflictului în 24 de ore, prin puternicele pârghii pe care le are la Casa Albă și în Congresul american. Înainte ca Netanyahu să preia puterea la Tel Aviv, în decembrie 2022, Israelul a fost condus de doi premieri (Bennett și Lapid) din gașca globalistă, apropiați ai lui Joe Biden. Așa că relațiile dintre Moscova și Tel Aviv, în plin război ruso-ucrainean, s-au deteriorat puternic. Israelienii au reușit să-i irite pe ruși prin acțiuni concrete în sprijinul Ucrainei. I-a iritat până într-acolo încât Ministerul Justiției de la Moscova a solicitat închiderea Agenţiei Evreieşti pe motiv de ”încălcări de confidențialitate”. De subliniat că agenția se ocupa cu imigrația evreiască în Israel, unde în prezent trăiesc circa 2 milioane de vorbitori de limba rusă.

Odată ce Netanyahu a preluat guvernul, Israelul a făcut doi pași în spate, în încercarea de a păstra un soi de neutralitate – în pofida sugestiilor venite de la Washington.

Pe de altă parte, Putin a încercat fără succes, timp de aproape un an, să găsească o cale de comunicare cu administrația Biden, prin intermediul premierului Netanyahu. Apoi, din senin și fără absolut nicio miză palpabilă, am fost martorii atacului Hamas din 7 octombrie 2023, soldat cu zeci de morți și 251 de ostatici.

După cum știm, acțiunea militanților Hamas a complicat enorm situația din Orientul Mijlociu și, la un moment dat, a pus Israelul și Iranul în fața unui război devastator, cu implicații globale profunde. În aceeași perioadă, Iranul tocmai bătuse palma cu Rusia și China pentru a se alătura BRICS începând cu 1 ianuarie 2024. Moscova și Teheranul strânseseră puternic legăturile militare și economice, iar ulterior s-a ajuns până la semnarea unui parteneriat strategic.

Așadar, la sugestia bunului său prieten de la Tel Aviv, președintele Trump a schimbat foaia în relația cu Moscova pentru a atinge trei principale obiective israeliano-americane: 1) Temperarea sprijinului rus pentru Iran; 2) Trecerea pe linie moartă a monedei BRICS (teoretic capabilă să slăbească dolarul); 3) Decuplarea parțială a Rusiei de China și India. La schimb, Moscova va păstra teritoriile din Ucraina, va beneficia de ridicarea sancțiunilor economice și va fi invitată să revină în grupul G7.

Probabil că nu vom afla niciodată ce i-a determinat pe militanții Hamas să atace Israelul în octombrie 2023. Ceea ce știm, însă, e că operațiunea ”Furtuna Al-Aqsa” a dus Israelul și Iranul în pragul războiului. Iar parteneriatul militar dintre Moscova și Teheran a pus o presiune imensă pe guvernul Netanyahu.

Dacă Furtuna Al-Aqsa a făcut parte din strategia rusă de a constrânge Casa Albă să încheie ostilitățile din Ucraina, atunci putem spune că mutarea Kremlinului s-a dovedit a fi, în final, una cinică, dar câștigătoare.