Retrospectiva 2024, aprilie-iunie

01 aprilie: Laura Codruța Kovesi este acuzată de presa independentă din Franța că a preluat în forță un dosar al achiziției de vaccinuri Pfizer de la autoritățile belgiene pentru a-l mușamaliza la nivelul Parchetului European (EPPO).

02 aprilie: În mod paradoxal, Israelul a ajuns în situația de a avea mână liberă pentru aproape orice acțiune militară în statele din zonă, în deplină concordanță cu ”ordinea internațională bazată pe reguli”. Și asta pentru că niciuna dintre marile puteri nu are vreun interes în extinderea războiului. Nici China, nici Rusia. Nici măcar Statele Unite. Toate se străduie din plin să calmeze Teheranul, să amâne orice răspuns violent al iranienilor și să-i țină din scurt pe membrii Axei Rezistenței.

05 aprilie: Dacă nu-i căsăpim ACUM pe ruși, relativ ieftin și cu mână de lucru gratis, altă ocazia n-o să mai avem. Iată cum gândesc aliații noștri din NATO, o organizație militară care poate fi catalogată oricum, numai nu ”defensivă” și ”dornică de pace”. În urmă cu 20 de ani, când România a aderat la NATO, simplii cetățeni s-au așteptat la prosperitate și securitate, în niciun caz la un război aberant cu vecinii ruși, stimulat și întreținut de globaliștii fără niciun Dumnezeu.

06 aprilie: Încercarea comuniștilor de a-și impune ideile la nivel planetar, după revoluția bolșevică din 1917, și mișcările actuale ale globaliștilor, deși par să aparțină unor momente istorice și contexte ideologice diferite, prezintă asemănări remarcabile.

06 aprilie: ”Ciolacu: Extremiştii caută doar să dezbine Europa şi să ne arunce în braţele lui Vladimir Putin” (gigi24)

11 aprilie: Recentele atacuri cu dronă din Transnistria și de la centrala atomică Zaporojie sunt exemple clasice, transparente, de provocări ucrainene în scopul escaladării războiului. Aproape de necrezut, Chișinăul acceptă cu seninătate implicarea Kievului și, mai mult, toarnă gaz peste foc. În plin conflict la granița Moldovei (stat neutru, potrivit Constituției), președintele Maia Sandu girează organizarea primului Forum pentru Reintegrarea Transnistriei în patria-mamă.

12 aprilie: Directorul general al OMS face apel la o ”transformare” a sistemului alimentar, prin renunțarea la consumul de carne și la agricultura tradițională, în numele luptei împotriva schimbărilor climatice: ”Sistemele noastre alimentare dăunează sănătății oamenilor și planetei. Sistemele alimentare contribuie la peste 30% din emisiile de gaze cu efect de seră și sunt responsabile pentru aproape o treime din povara globală a bolilor. Transformarea sistemelor alimentare este, prin urmare, esențială, prin trecerea la diete mai sănătoase, diversificate și bazate mai mult pe plante.”

15 aprilie: Unii internauți au intuit că va fi doar un show de televiziune încă de la primele drone lansate spre Israel. A fost un eveniment regizat cap-coadă, în care atât israelienii, cât și partenerii americani au știut în fiecare clipă cum se vor desfășura ostilitățile. Dovadă ca, la doar câteva ore după ultimele drone doborâte, au reînceput să zboare avioanele comerciale pe cerul Israelului.

16 aprilie: Turcia, prin președintele Erdogan, care altădată tuna și fulgera (”Israel este un stat terorist”), și-a înghițit limba în ultimele zile. La fel și bătăiosul prinț saudit Mohammad bin Salman, aka MBS, foarte bun prieten cu Putin (atunci când stabilesc împreună cotația petrolului), dar deopotrivă și cu Biden (atunci când negociază investițiile SUA în zonă, achizițiile de avioane F-35 și rachete Patriot). Spre deosebire de puternicele legături politice, economice și militare ale Israelului cu numeroase state de pe toate continentele, Iranul a rămas într-o izolare vizibilă din spațiu. Principalii parteneri ai Teheranului din BRICS+, Rusia și China, deși în ultimii ani au avut exerciții navale comune cu armata iraniană, s-au mărginit să-și declare ”profunda îngrijorare” față de situația din Orientul Mijlociu. Nimic mai mult.

17 aprilie: Bătaie de joc marca PSD+PNL=LOVE: Jocurile de noroc sunt interzise doar în localitățile cu mai puțin de 15.000 de locuitori

18 aprilie: Pe măsură ce occidentul întinde coarda, teritoriul ucrainean se îngustează, iar Kievul pierde orice șansă de a-și negocia înfrângerea în condiții decente. Și asta în timp ce FMI tocmai anunță că economia Rusiei va crește în 2024 cu 3,2%, mult mai puternic decât economiile SUA, Regatului Unit, Germaniei sau Franței. Așteptăm cu încredere al 20-lea val de sancțiuni, dacă Europa va rezista până atunci.

19 aprilie: Potrivit Institutului Kiel, Uniunea Europeană şi statele sale membre sunt principalele susţinătoare ale Kievului, cu angajamente de 144,1 miliarde euro, urmate de SUA, cu 67,7 miliarde euro.

20 aprilie: Din poziția ingrată de ”siluită și cu banii luați”, Europa are aceeași demnitate față de SUA pe care Iohannis o manifestă în raport cu UE. Casa Albă și Pentagonul ne tratează ca pe ultimii proști din junglă și nici măcar nu fac un secret din asta. Ne-o spun în față. Iar unii dintre noi mai și aplaudăm în picioare, în stil masochist.

25 aprilie: Secretarul de stat Antony Blinken tocmai se află într-o vizită de lucru în China, pentru a-i arăta lui Xi Jinping ce daune ar putea provoca Statele Unite economiei chineze, dacă Beijingul continuă să-l sprijine pe Putin. Bineînțeles, daunele ar fi reciproce, însă Blinken încearcă marea cu degetul. Așa cum a procedat și șefa Trezoreriei SUA, Janet Yellen, aflată la rându-i la Beijing cu doar trei săptămâni în urmă.

26 aprilie: Asistăm la o încercare disperată a lui Macron de a deturna atenția de la adevăratele probleme. Globaliștii liberali din UE nu pot și nici măcar nu vor să rupă cordonul ombilical dintre Washington și Bruxelles. Ei încearcă doar să canalizeze sentimentul anti-american (firesc, în lumina evenimentelor) în propriul beneficiu. Mai precis, înspre întărirea atribuțiilor Bruxelles-ului, cu o centralizare excesivă și cu pârghii suplimentare oferite statului – atât în economie (vezi subvențiile SUA și ale Chinei în industriile importante), cât și în raport cu monitorizarea populației (reguli mai stricte de moderare pe rețelele de socializare).

27 aprilie: Din ce în ce mai mulți ofițeri NATO și din Ucraina își fac drum la Chișinău pentru a pregăti terenul. Mica dar ambițioasa armată a Maiei Sandu tocmai s-a procopsit cu echipament medical în valoare de 700.000 de euro, donat din preaplinul visteriei NATO. Se fac planuri cu harta pe genunchi, se trasează direcții de atac și de aprovizionare cu muniții pentru frontul transnistrean.

29 aprilie: În loc să discute despre mesajul transmis de filmul ”21 de rubini”, propaganda guvernamentală și cea a BOR au ales să-l pună la zid pe regizorul-preot Ciprian Mega pentru îndrăzneala de a participa la festivalul de la Moscova. Mai mult, i-au reproșat discuțiile cu înalți oficiali, printre care Zaharova și chiar președintele Putin (potrivit unor surse din apropierea regizorului român).

01 mai: Prelungirea conflictelor din Ucraina și Orientul Mijlociu creează premisele pentru apariția în viitorul apropiat a unei alianțe militare în cadrul BRICS+, similară Pactului de la Varșovia. Astfel, cele două blocuri imense (incomparabil mai mari decât Estul și Vestul din Războiul Rece) se vor ciocni atât pe tărâm economic (vezi dedolarizarea și preconizata monedă BRICS), cât și militar (cu o spirală a înarmării nemaiîntâlnită).

02 mai: În mod evident, atât mass-media, cât și politicienii din ambele partide, republicani și democrați, îi condamnă la unison pe protestatarii pro-palestinieni, fără să le găsească nici cea mai mică scuză pentru ”anarhia” din campusurile universitare. Probabil că cel mult purtarea unei banderole albe ar fi fost gestul de protest maximal care ar fi beneficiat de toleranța ”opiniei publice” americane și a administrației Biden.

03 mai: Războiul va continua în măsura în care va rămâne profitabil pentru SUA și Rusia. Și se va extinde periculos doar dacă una dintre părți va simți că-i fuge pământul de sub picioare. Firele puterii financiar-bancare suprastatale cu sediul la Davos încep să se vadă din ce în ce mai evident.

04 mai: Trebuie să conștientizăm un lucru fundamental: jocul nu este despre cine are dreptate. Sau despre ”adevăr” și ”minciună”. Asta se vede de pe Lună. Jocul este despre polarizarea societății până la un grad atât de înalt încât să le permită guvernanților (patrioți sau globaliști, nu contează!) să ia măsurile pe care și le doresc.

06 mai: Soros, Gates și Rockefeller sunt globaliști pur-sânge. Se simt în largul lor ca pioni ai puterii transnaționale, deasupra oricărui stat. Cât timp Palestina nu va fi recunoscută în interiorul unor granițe acceptate de ambele părți, va fi imposibilă reconcilierea și obținerea păcii în Orientul Mijlociu. Iar fără pace în Orientul Mijlociu, planurile globaliștilor pe termen lung au toate șansele să eșueze.

09 mai: Cele mai strălucite minți din UE ajung să lucreze pentru corporațiile americane. Europenii au ales să fie comozi, să-și asume puține riscuri antreprenoriale și să manifeste o lipsă de ambiție aproape bolnăvicioasă. Este de-a dreptul rușinos că în Top 20 firme Big Tech nu avem nici măcar una de pe bătrânul continent. Politicienii de la Bruxelles își văd de propriile afaceri, trag puternic la căruța intereselor americane și sunt complet lipsiți de viziune atunci când vine vorba despre competiția cu SUA sau China. În ritmul ăsta, falimentul este aproape.

15 mai: Bătaia de joc la adresa producătorilor români a devenit aproape o practică, fără ca guvernanții să schițeze vreun gest. De altfel, premierul Ciolacu a subliniat în repetate rânduri că este exclus să-i deranjăm pe partenerii noștri occidentali prin intervenții de o minimă demnitate, întrucât ar putea să le provoace indispoziție, dureri de cap și chiar stări de greață.

17 mai: Aliații NATO au prea puține pârghii la dispoziție pentru a izola Rusia. Nord-coreenii și iranienii sunt deja tăbăciți de la atâtea sancțiuni americane, în timp ce chinezii tocmai au întârit relațiile cu Kremlinul, în urma vizitei lui Putin la Beijing cu o numeroasă delegație de oameni de afaceri. Și asta în ciuda șantajului Casei Albe, care tocmai a decretat că Xi Jinping trebuie să aleagă: ori continuă comerțul cu Occidentul, ori îi ajută pe ruși.

23 mai: Xi Jinping a luat ieri contramăsuri ”fără precedent” împotriva a 12 corporații americane din domeniul apărării și a 10 persoane fizice din SUA. Printre companiile vizate se numără Lockheed Martin Missiles and Fire Control, Raytheon Missile Systems, plus o serie de directori de rang înalt de la General Dynamics Information Technology. Ministerul de externe chinez a subliniat că sancțiunile Beijingului intervin după ce SUA a continuat să vândă arme către Taiwan, încălcând grav principiul ”o singură Chină”.

24 mai: Coldea și Kovesi, eroii luptei anticorupție consiliați îndeaproape de Ambasada SUA, și-au dat arama pe față: primul este anchetat de DNA pentru o șpagă de sute de mii de euro în schimbulunor intervenții în Justiție, în timp ce d-na Kovesi se face remarcată prin efortul de a mușamaliza dosarul Pfizer-Ursula.

25 mai: În timp ce SUA, Rusia și China au testat de ani buni diferite variante de avarie legate de întreruperea semnalului de internet, Europa abia acum se trezește. UE va investi 3,15 miliarde de euro într-o rețea de sateliți ca alternativă la Starlink, cu perspectiva de funcționare abia prin 2027. Și cu aceleași vulnerabilități în raport cu sateliții militari ai Moscovei.

27 mai: Știați că Statele Unite (cel mai mare producător de petrol în 2022) importau zilnic, în 2021, cam tot atâta petrol cât producea Rusia în 24 de ore? Adică circa 9 milioane de barili/zi versus 11 milioane/zi producția Rusiei la acea vreme.

28 mai: Înainte ca dosarul ”Apocalipsa Climatică” să fie preluat cu entuziasm de instituții, ONG-uri și state afiliate Casei Albe, strategii de la Washington calculaseră că în ritmul de dezvoltare al Americii consumul de energie convențională va crește exponențial. Și va reprezenta o breșă masivă de securitate. Pe scurt, le va da posibilitatea marilor exportatori din OPEC și Rusiei să facă jocurile în economia și în politica Statelor Unite. Inadmisibil.

28 mai: Merge treaba brici ca pensionar SRI, apropo de afacerile lui Coldea cu marionetele din Justiție care au schelete în dulap. Atât de bine merge treaba când te pensionezi cu o droaie de dosare în debara, încât și actualul adjunct de la SRI, generalul Cristian Bizadea, și-a depus cererea de retragere din sistem. La frumoasa vârstă de doar 48 de anișori.

29 mai: Debusolat de situația foarte proastă de pe front și de lipsa de reacție a celor 50 de aliați de la Ramstein, președintele Zelensky a pus pe tapet, pentru prima dată, varianta aparent stupidă potrivit căreia atacul asupra Ucrainei ar fi fost demarat în urma unor discuții între serviciile secrete ruse și americane. Cu alte cuvinte, un blat ca la carte, menit să aducă o serie de câștiguri fabuloase Statelor Unite și Rusiei. Cu victimele de rigoare asumate de Kremlin.

29 mai: Institutul Internațional de Cercetare pentru Pace de la Geneva o acuză pe von der Leyen că ar fi sprijinit Israelul „din punct de vedere economic și financiar”, atât prin „refuzul de a lua măsuri în vederea suspendării Acordului de asociere UE-Israel”, cât și prin promovarea „în timpul actualului asalt israelian asupra Gaza a unor noi instrumente de cooperare UE-Israel”.

31 mai: Europa a preluat cu entuziasm modelul american de ”justiție”. Stânga progresistă (aka globaliștii) beneficiază de protecția absolută a magistraților. Cel mai celebru dosar este Pfizer-Ursula, mușamalizat de eroina anti-corupție Laura Codruța Kovesi. În eventualitatea, puțin probabilă, în care UE ar fi condusă de un politician de dreapta ca Viktor Orban, cu siguranță d-na Kovesi i-ar acorda o atenție deosebită. Iar dosarul lui Orban ar ajunge cu celeritate pe masa judecătorilor. Nu degeaba Ungaria a refuzat să recunoască legitimitatea Parchetului European.

01 iunie: Europa Liberă, gazeta de perete a Ambasadei SUA, trage un semnal de alarmă: România și Serbia ar putea construi Porțile de Fier III. Inadmisibil. Sunt probleme mari de protecție a mediului. O specie rară de pește cu trei ochi ar putea dispărea, cel mai probabil. Chestiunea e simplă. România trebuie să rămână dependentă de gazul lichefiat american și reactoarele nucleare mici de la Doicești.

04 iunie: Nole s-a dovedit a fi un caracter unic în timpul pandemiei, iar personalitatea sa altruistă se reflectă în numeroasele proiecte umanitare. Cu toate acestea, elita globalistă îl consideră în mod ipocrit un soi de ”paria”. Din fericire, marele campion sârb va rămâne un exemplu de dăruire, talent și verticalitate pentru generații întregi de copii. Indiferent de cum se va poziționa mass-media corporatistă față de incredibilul Nole.

05 iunie: Iată că, după georgieni, și francezii adoptă legea ”agenților străini”, de inspirație rusească. Pe care, de altfel, o aveau și americanii. Colonia România nu are nevoie de așa ceva – Doamne ferește!

08 iunie: Suntem în topul celor mai sărace țări din Europa raportat la puterea de cumpărare, însă mass-media insistă să promoveze minciuna cu miliardele de euro de la Bruxelles care au adus bunăstare. O bunăstare doar pentru unul din zece români. În realitate, o sărăcie cruntă, ascunsă sub preș de mass-media corporatistă.

10 iunie: Abuzurile instituțiilor guvernamentale, perspectiva intrării în război, migrația ilegală, ofensiva ideologiei ”woke” și pierderea ultimelor pârghii de suveranitate au contat prea puțin în balanța votului. Oamenii s-au uitat prin buzunare și au constatat că ”nu-i dracul chiar atât de negru”. Se trăiește bine, ej prost?! (…) Marea miză din 2024 rămâne alegerea noului președinte. Singura șansă a suveraniștilor ar fi candidatura unui independent gen Puric, după modelul Nicușor Dan, sprijinit în principal de AUR și capabil să-i atragă pe cei indeciși.

12 iunie: Condamnarea lui Hunter Biden pentru o infracțiune relativ minoră (din lungul șir de acuzații foarte grave ce planează asupra fiului președintelui) vine să detensioneze starea de spirit a trumpiștilor. Acum administrația Biden are ”toate motivele” pentru a arăta că Justiția este imparțială, din moment ce îl condamnă, în premieră, pe însuși fiul președintelui în exercițiu. Chiar dacă doar simbolic, probabil cu amendă. Așa că hăituirea lui Trump a devenit, brusc, o acțiune perfect legitimă.

13 iunie: Iată ce a declarat un diplomat european de rang înalt pentru Politico (sub rezerva anonimatului, bineînțeles): ”Ceea ce propune Washingtonul este: «Noi [SUA] luăm un împrumut, Europa își asumă toate riscurile, voi [Europa] plătiți dobânda, iar noi [SUA] folosim banii pentru un fond SUA-Ucraina». S-ar putea să fim proști, dar nu suntem atât de proști”. Ba da, suntem chiar mai proști decât permite regulamentul. Continuăm să ”luptăm cu rușii” sub imboldul șantajului american, în timp ce băieții deștepți din industria de armament își burdușesc conturile și împart banii cu globaliștii din preajma lui Joe Biden.

14 iunie: Vă imaginați că zecile de sisteme Patriot donate regimului Zelensky sunt manevrate exclusiv de ucraineni? Sau că România va fi protejată de cele doar 7 baterii (minus una pentru Kiev) care vor ajunge la noi până în 2027?

17 iunie: La summitul de ”pace” din Elveția doar 41% dintre statele membre ONU (adică 80 din 193) au fost de acord că negocierile de încetare a focului trebuie să plece de la respectarea integrității teritoriale a Ucrainei.

17 iunie: Puțini realizează că o mare parte din victoria Naționalei lui Edi Iordonescu se datorează fondurilor europene, toleranței față de minorități și ordinii internaționale bazate pe reguli.

18 iunie: Casa Albă anunță ce condiție trebuie să îndeplinească Ucraina pentru fi admisă în NATO: ”Câștigați războiul cu rușii” (Libertatea). Mult ca corect ar fi fost ca Joe Biden să le spună, foarte clar, ”Intrați în NATO la Paștele cailor”.

20 iunie: Așadar, Moscova poate miza în conflictul occidentul colectiv doar pe nucleul „dur” din BRICS: Iranul și Coreea de Nord. China, India, Arabia Saudită și Brazilia vor juca în continuare la două capete (în principal din rațiuni economice), cât timp situația nu va deveni cu adevărat explozivă.

21 iunie: Nimic obținut pentru România. Nicio concesie. În timp ce Viktor Orban a negociat cu Mark Rutte neutralitatea Ungariei în raport cu conflictul din Ucraina, președintele Iohannis a tăcut. Dar a și făcut. S-a retras rușinos din cursa pentru șefia NATO – când deja era evident că toată lumea îl tratează ca pe un ciudat. Un luzăr penibil.

25 iunie: Uniunea Europeană a încetat să mai existe ca ”far al democrației” pe continent. Nu mai are căderea să arate cu degetul spre state ca Rusia, Georgia sau Belarus, din moment ce încalcă cu nonșalanță principii, legi și valori fundamentale.

25 iunie: „Liderii europeni au convenit asupra funcțiilor de la vârful UE. Von der Leyen primește un nou mandat” (hotnews). Klaus Iohannis încă negociază un post la Bruxelles. Oricare, numai să aibă vedere spre sediul NATO.

26 iunie: Pentru noul mandat al Ursulei von der Leyen ar trebui să-i mulțumim eroinei anticorupție – Laura Codruța Kovesi. Timp de doi ani și jumătate s-a dat peste cap pentru a mușamaliza dosarul Pfizer și a reușit cu prisosință. Singurul potențial obstacol în calea renominalizării Ursulei a fost procurorul Kovesi. Un magistrat care a preferat să închidă ochii în schimbul unor false onoruri și a unui pachet salarial extrem de motivant. Ca și Klaus Iohannis, nu a reușit să facă nimic în interesul românilor, deși a avut la dispoziție toate pârghiile necesare.

27 iunie: Exploatarea zăcămintelor de gaze de către consorțiul româno-austriac Romgaz-OMV ar aduce multiple beneficii economice în următorii 20 de ani. Și ar reduce semnificativ dependența de importurile scumpe de energie din Statele Unite. Pe 14 iunie, proiectul a primit avizul de mediu, iar dacă lucrurile decurg potrivit planului, primii metri cubi de gaz vor fi livrați prin conducte în 2027. Cum era de așteptat într-un astfel de ”conflict de interese”, Ambasada SUA s-a sesizat din oficiu. Iar acum încearcă să pună bețe-n roate prin intermediul gazetei de perete, Europa Liberă: ”Gazele din Marea Neagră – între poluarea mediului și independența energetică”.

28 iunie: Nu este deloc exclus ca o parte dintre liberali să voteze cu Elena Lasconi. Mai ales bucureștenii, dacă primarul Nicușor Dan își va exprima sprijinul pentru candidatul USR (așa cum a lăsat de înțeles). Lasconi ar putea fi surpriza prezidențialelor, cu condiția să aibă suficient timp și suficiente mesaje cu priză la publicul indecis sau dornic să stea acasă în ziua votului.

29 iunie: ”Marşul Bucharest Pride, pe Calea Victoriei, de la ora 16.00. Evenimentul este susţinut de 25 de ambasade” (hotnews). Cam puțin 25 de ambasade. Dar aș vrea să cred că și Maia Sandu se numără printre susținători. Că doar nu primește curent, petrol și gaze chiar de pomană.