Fascinația Vestului pentru alegeri a murit: ordinea bazată pe reguli a ucis-o

Un comentariu de Eve Ottenberg pentru CounterPunch

Au fost câteva luni dificile pentru democrație. În România, rezultatele alegerilor care ofensează Uniunea Europeană au fost anulate; în Georgia, a avut loc o tentativă de lovitură de stat din cauza alegerilor care nu au mers așa cum dorea Occidentul; guvernul francez, detestat pe scară largă, s-a clătinat pe marginea abisului, președintele Emmanuel Macron încercând să ignore ultimele alegeri; guvernul german, favoritul Washingtonului, a căzut pe 16 decembrie; în Moldova, în timpul referendumului și al alegerilor au avut loc o mulțime de afaceri ciudate, care i-au privat de dreptul de vot pe numeroșii alegători moldoveni care locuiesc în Rusia; în Ucraina dictatorială, alegerile au fost anulate cu mult timp în urmă; iar Coreea de Sud a găzduit o tentativă de lovitură de stat. Pe scurt, fascinația democrațiilor occidentale pentru alegeri a luat sfârșit. Întrucât populațiile occidentale s-au săturat de clasa lor politică și votează împotriva ei, ce pot face elitele? Anularea, răsturnarea și ignorarea alegerilor, asta fac. Problema, pentru Occident, sunt alegătorii.

Ce se va întâmpla dacă extrema dreaptă a Alternativei pentru Germania va câștiga alegerile anticipate din februarie sau dacă extrema stângă a France Insoumise va face același lucru în Franța? Va anula SUA, prin tentaculele sale din NATO și UE, aceste voturi? Să nu credeți că nu vor încerca. Iar Washingtonul nici măcar nu trebuie să dea ordinul, pentru că marionetele sale europene știu exact ce se așteaptă de la ele. Desigur, candidatul român atât de temut de NATO, Călin Georgescu, era de extremă dreaptă. Și ce dacă? În plus, mă îndoiesc că acesta a fost motivul care a determinat Curtea Constituțională să anuleze votul. Mai probabil a fost opoziția sa față de războiul din Ucraina – pentru care Curtea a citat „influența străină” (traducere: rusă) prin TikTok ca un temei nesemnificativ pentru a nega validitatea alegerilor. Întâmplător, s-a raportat ulterior că lui Georgescu i-a fost întreruptă încălzirea și internetul și, surpriză, el nu poate găsi pe nimeni la telefon pentru a rezolva problema.

Dar nu-i putem învinui pe șefii europeni că nu le pasă de alegeri. Ei doar urmează exemplul Washingtonului. La urma urmei, isteria Russiagate de după 2016 poate că nu a reușit să-l înlăture pe Trump, așa cum era intenția, dar a oferit modelul pentru vasalii Americii. Cei patru ani de procese împotriva lui Trump (și apoi încă patru după ce acesta a părăsit funcția) au stabilit cursul pentru Europa, astfel încât acum, dacă un candidat care nu este favorizat de șefii politici câștigă, tot ce trebuie să facă aceștia este să strige „Influență rusă!” pentru a arunca alegerile la coș. Cu alte cuvinte, democrația moare în Occident. Dacă strigând „Influența rusă!” se termină războiul din Ucraina (atâta timp cât Biden nu sabotează complet eforturile sale de pace înainte de a prelua funcția) sau ne scoate din prăpastia NATO, puteți paria pe toți banii voștri că viitoarea campanie din 2028 a establishmentului va șterge praful de pe scenariul din 2016 și se va pune imediat pe treabă.

În mass-media occidentală, Georgescu a fost portretizat ca un necunoscut. Minciună. El este bine cunoscut în România și a avut o carieră diplomatică. Dar este și un naționalist religios, ceea ce-i interzis în UE; și mai rău, SUA, aka NATO, și-a construit cea mai mare bază aeriană militară în Europa – unde? Ați ghicit, în România. Așadar, Washingtonul nu poate permite oricui să guverneze țara. Trebuie să fie cineva care să păstreze toate relațiile cu SUA. Iar un naționalist care se opune războiului proxy al Washingtonului în Ucraina nu este acel cineva.

În ceea ce privește Georgia, electoratul s-a dovedit a fi cel mai neserios pentru Imperiul de Excepție. Acesta a votat un guvern care îndrăznește să ceară ONG-urilor străine să se înregistreze ca atare, așa cum facem noi în Statele Unite. Dar aici aceste ONG-uri nu urmăresc să răstoarne guvernul, așa cum fac în Georgia, pentru a permite Tbilisi să deschidă un al doilea front împotriva Moscovei. De fapt, marea majoritate a protestatarilor împotriva guvernului georgian, care au fost arestați, erau – sunt șocat! Șocat! – străini, adică europeni. Cireașa de pe tort este că președintele francez al Georgiei a refuzat să părăsească funcția la sfârșitul mandatului său – un președinte cu pașapoarte franceze și georgiene, care se laudă cu naziști în arborele său genealogic.

UE a trișat cu cel mai mare succes în Moldova. Referendumul din 20 octombrie privind aderarea la UE a câștigat – într-un fel. În țară, guvernul moldovean a obținut doar 50% din voturi, dar expatriații moldoveni din Europa i-au dat un impuls, în timp ce cei 400.000 de moldoveni care trăiesc în Rusia au descoperit, spre dezamăgirea lor, că guvernul a deschis doar două secții de votare la Moscova. Iar acest lucru a însemnat că doar 10.000 dintre ei au putut vota. Și așa cum a scris pe Twitter expertul și politologul est-european Ivan Katchanovski pe 21 octombrie, mulți cetățeni pro-ruși din Transnistria nu au putut vota. În ansamblu, referendumul moldovenesc a fost o scuză proastă pentru un exercițiu democratic.

Și apoi au fost alegerile prezidențiale din Moldova, compromise în mod similar. Dar, hei, vasalul UE al Washingtonului a reușit să scoată o țară de pe orbita Rusiei, și asta este tot ce contează, nu simpla democrație, nu-i așa? La urma urmei, Washingtonul nu este tocmai pro-democrație. Este pentru ceva foarte diferit – putere – și a fost pentru o lungă perioadă de timp. Uitați-vă doar la modul în care sprijină cucerirea Siriei de către teroriști, inclusiv de către un conducător pe capul căruia Washingtonul a pus o recompensă de 10.000.000 de dolari. Lăsați-mă să vă spun. O mână americană pune o recompensă uriașă pe capul unui terorist, în timp ce cealaltă mână îi pavează calea spre putere. Concluzia evidentă (inclusiv pentru oricine investighează loviturile de stat susținute de americani și schimbările de regim din străinătate care datează de cel puțin 70 de ani) este că SUA nu reprezintă nimic altceva decât puterea (cu siguranță nu ceva atât de învechit și de problematic precum dreptul internațional). Aceasta este definiția unui stat gangster.

Dacă vă îndoiți, aruncați doar o privire în Coreea de Sud, unde omul CIA, președintele Yoon Suk Yeol, s-a confruntat cu un viitor electoral dificil. Este puțin probabil ca alegătorii să îl susțină în următoarele alegeri, întrucât aceștia susțin în mare parte opoziția. Opoziția, potrivit colonelului Douglas Macgregor, dorește ca un general coreean cu patru stele, nu un american, să conducă forțele armate coreene, care numără aproximativ 500.000 de oameni, și dorește, de asemenea, să alunge cei 30.000 de militari americani din peninsulă. Asta, desigur, oferă Washingtonului aceeași plăcere ca și scoaterea unui dinte fără anestezie. Ce este de făcut, atunci? Yoon a luat taurul de coarne pe 3 decembrie cu legea marțială. În cele câteva ore în care se părea că omul nostru de la Seul a dat o lovitură de stat, banda lui Biden a rămas timid tăcută. Dar nimic nu durează în această lume, după cum a remarcat Gogol, și chiar și cele mai obraznice încercări de a submina democrația eșuează uneori. Opoziția s-a unit și a votat împotriva lui Yoon. Ministrul său al apărării a fost destituit, întemnițat și a încercat să se sinucidă, iar mandatul lui Yoon s-a încheiat sub un nor întunecat, ca să nu spun mai mult, deoarece a fost acuzat de insurecție, pus sub acuzare și suspendat din funcție.

Și să nu uităm Franța, unde Macron, ofensat de votul din vara trecută din Parlamentul European, care a instalat mulți reprezentanți care se opuneau războiului din Ucraina, și-a pierdut capul și, într-un mod total idiot și arogant, a convocat alegeri anticipate. Le-a pierdut imediat în favoarea stângii, dar apoi a ignorat alegătorii rupând tradiția și refuzând să numească un prim-ministru de stânga. Spre surprinderea sa, candidatul de centru-dreapta ales a primit un vot de neîncredere, iar guvernul lui Macron părea destinat să cadă. Acest lucru a fost temporar evitat prin numirea, pe 13 decembrie, a unui prim-ministru de centru. Dar dacă guvernul său va cădea în cele din urmă, așteptați-vă ca Macron să facă ceva cu adevărat stupid, cum ar fi suspendarea parlamentului, declararea unei urgențe naționale sau, ca Yoon, impunerea legii marțiale.

În sfârșit, există Ucraina, un exemplu strălucitor de democrație, unde președintele conduce ilegal, după ce a anulat alegerile, a interzis opoziția, a înăbușit presa, a exilat Biserica, a închis pe oricine nu-i place și a recrutat în armată mii de ucraineni recalcitranți care i s-au opus vehement. Toate acestea în timp ce își umplea cu înverșunare buzunarele cu fonduri occidentale, în special americane. Iată tirania căreia Biden îi dedică sute de miliarde din banii noștri greu câștigați din taxe. Și nici nu este susținută de ucraineni, cei mai mulți dintre care, conform sondajelor recente, doresc ca războiul să se încheie. Dar Joe „Războiul este moștenirea mea” Biden, în entuziasmul său nebun pentru luptele ucrainene, nu se oprește. Pe 11 decembrie, Ucraina a tras șase ATACAMS asupra Rusiei. Îi putem mulțumi cu toții lui Dumnezeu că au provocat puține pagube, deoarece rușii au doborât două și au deviat patru prin mijloace electronice. Dacă ar fi provocat pagube reale, noi, în Occident, am fi putut avea probleme mai grave decât moartea democrației – adică moartea însăși. Biden pare să ignore realitatea. Pentru noi, ceea ce este în joc este viața însăși și întreaga lume minunată a omului și a naturii. Pentru el, însă, pare să fie doar un alt pas pe calea războiului fără sfârșit, o altă zi, un alt dolar.