Lovitura de stat, menită să cumpere timp pentru NATO în Ucraina

Un comentariu de Andrew Korybko via Substack

Democrația occidentală este doar un proces de legitimare a intereselor elitelor, iar aceleași elite repetă uneori procesul până obțin rezultatul dorit.

La sfârșitul lunii trecute, s-a apreciat că „Rezultatul alegerilor prezidențiale din România ar putea strica planurile potențiale de escaladare ale SUA”, în cazul în care Călin Georgescu, atunci favorit, un conservator-naționalist populist care critică războiul prin procură al NATO împotriva Rusiei în Ucraina, ar fi câștigat turul al doilea pe 8 decembrie. Victoria sa din primul tur a fost anulată de lovitura de stat constituțională într-o acțiune pe care el a condamnat-o ca atare, sub pretextul că sprijinul său preelectoral pe TikTok s-ar fi putut datora unei influențe străine.

Nimic de acest gen nu s-a mai întâmplat până acum. Nimeni nu susține că procesul electoral în sine a fost fraudulos. Singura afirmație este că ar exista dovezi clasificate care ar sugera că popularizarea conținutului lui Georgescu pe TikTok ar fi putut fi anorganică. Cu toate acestea, tot mai mulți alegători l-au ales pe el în detrimentul oricui altcuiva. Așadar, speculațiile legate de intervenția unui actor străin prin intermediul social media au fost suficiente pentru a anula alegerile.

Este un precedent îngrijorător care poate fi exploatat cu ușurință de Occident data viitoare când un conservator-naționalist populist cu opinii de politică externă „incorecte din punct de vedere politic” câștigă alegerile. La momentul redactării acestui articol, o repetare a alegerilor nu a fost încă programată, dar este de așteptat după ce noul parlament pro-occidental se va întruni la 20 decembrie. Apropo, alegerile lor parlamentare au avut loc după primul tur prezidențial, dar nu au urmat acuzații de joc murdar. Lipsa de reacție se datorează în mod evident faptului că Occidentul a obținut rezultatul dorit.

Rămâne neclar cine va fi comandantul suprem până când va fi ales următorul, dar oricine ar fi, nimeni nu ar trebui să anticipeze că va pune în aplicare politici radicale precum cele ale lui Georgescu. În consecință, NATO a câștigat mai mult timp pentru a-și organiza misiunea de menținere a păcii planificată în Ucraina, chiar dacă aceasta se desfășoară sub un mandat non-NATO. Dacă Georgescu ar fi câștigat turul al doilea și ar fi fost învestit în funcție la sfârșitul acestei luni, ar fi putut exclude participarea țării sale la planul amintit.

România nu este la fel de indispensabilă pentru logistica militară a NATO în Ucraina precum Polonia, dar se învecinează cu regiunile de vest și sud-vest ale Ucrainei, care sunt de importanță strategică pentru bloc. Chiar dacă România nu ar participa în mod direct la o astfel de misiune, indiferent dacă se desfășoară sub pretextul menținerii păcii, ar putea totuși să lase trupele și echipamentele alianței să tranziteze prin teritoriul său spre Odessa, de exemplu. Georgescu, însă, ar fi putut tăia această posibilitate și le-ar fi complicat mult planurile.

Prin urmare, menținerea sa în afara funcției sau cel puțin întârzierea victoriei sale, în cazul în care i se permite să candideze din nou (și rezultatele nu sunt anulate din nou sau fraudate, așa cum s-a întâmplat în Moldova vecină ), este de o importanță occidentală supremă pentru a menține deschise opțiunile lor logistice militare. Chiar dacă reușesc, există încă „10 Obstacole pentru planul raportat al lui Trump privind forțele de menținere a păcii occidentale/NATO în Ucraina” pe care ar trebui să le depășească – cititorii pot afla din analiza precedentă hiperlegată.

Prin urmare, s-ar putea dovedi că tot acest amestec a fost în zadar dacă nu urmează o astfel de misiune de menținere a păcii sau dacă România nu joacă un rol semnificativ în cadrul misiunii. În orice caz, este costul pe care Occidentul a fost dispus să îl plătească doar pentru a menține opțiunile militare cât mai deschise, arătând astfel ce cred cu adevărat liderii săi despre procesul democratic. În cele din urmă, democrația occidentală este doar un proces de legitimare a intereselor elitelor, iar aceleași elite repetă uneori procesul până când obțin rezultatul dorit.