Drone neidentificate pe cerul Americii? Miroase a steag fals

Termenul „steag fals” a fost aruncat cam la întâmplare în aceste zile și este important să recunoaștem că un adevărat steag fals necesită un anumit rezultat final – publicul care dă vina pe vinovatul greșit pentru un eveniment pe care altcineva (de obicei propriul nostru guvern) l-a comis. În ceea ce privește fervoarea crescândă cu privire la activitatea majoră a dronelor în SUA, am foarte puține îndoieli că ceea ce vedem este un scenariu de steag fals.

Mai întâi, să prezentăm ce s-a întâmplat până acum: Observările de drone au explodat în întreaga țară, implicând o mare varietate de dispozitive – dar incidentele care mă îngrijorează cel mai mult sunt cele care implică UAV-uri de mărimea unui SUV în locuri precum New Jersey. Observațiile au loc de luni de zile. Agențiile guvernamentale americane, inclusiv FBI, DHS și oficialii din domeniul securității naționale susțin că nu au idee cine se află în spatele acestei activități, chiar dacă dronele au fost văzute operând deasupra unor zone foarte protejate, cum ar fi bazele militare americane.

Există o mulțime de informații care pot fi culese aici dacă știți ce căutați. Am scris pe larg despre drone și războiul cu drone în buletinul meu de supraviețuire de-a lungul anilor, în principal despre noile evoluții ale tehnologiei și despre modalitățile prin care civilii o pot învinge. Cu toate acestea, am scris și despre modul în care civilii pot folosi dronele pentru propria autoapărare.

Știu suficient despre tehnologia de urmărire pentru a spune cu o certitudine relativă că oficialii mint în legătură cu dronele de deasupra New Jersey și, probabil, în legătură cu cea mai mare parte a activității secrete a dronelor în alte părți ale țării. Ei știu cine controlează respectivele drone, și cel mai probabil este propriul nostru guvern. Ceea ce vedem este o formă de steag fals în desfășurare.

În primul rând, dronele pot fi într-adevăr urmărite destul de ușor, în funcție de locul în care zboară. Semnalele de la distanță care se întorc la operator pot fi urmărite cu ajutorul echipamentului adecvat. Cu cât semnalul de la distanță este mai puternic, cu atât este mai ușor de găsit operatorul. În New Jersey, de exemplu, US Air Force Joint Base McGuire-Dix-Lakehurst a încheiat un parteneriat cu AeroDefense, o întreprindere locală specializată în tehnologia de urmărire și detectare a dronelor, pentru a produce un sistem de urmărire precum și de localizare a autorilor care le pilotează. Ei au început acest program în 2020.

Compania de drone DJI, care controlează aproximativ 90% din piața dronelor destinate consumatorilor, are propria tehnologie de urmărire ce poate fi achiziționată de guverne și diverse agenții. Există probabil zeci de alte companii similare.

Conform noilor reglementări ale FAA instituite în 2024, toate dronele care operează în spațiul aerian al SUA (cu excepția celor foarte mici) trebuie să poarte un modul Remote ID care transmite informații despre operator și locația acestuia. Majoritatea dronelor au acum Remote ID integrat în software-ul lor, iar eliminarea acestuia poate fi o pacoste. De exemplu, dronele DJI practic nu mai sunt utilizate de forțele ucrainene deoarece ID-ul la distanță integrat le dezvăluie poziția. Acestea își construiesc acum majoritatea dronelor de la zero.

Există modalități de a evita urmărirea dronelor (până la un anumit punct). Dispozitivele de falsificare a ID-ului la distanță pot fi construite și programate pentru doar 20 de dolari. Aceste module de emisie pot crea iluzia existenței a zeci de drone pe cer, inclusiv date false despre operator. Oricine încearcă să utilizeze urmărirea ID-ului la distanță pentru a vă găsi nu va avea nicio idee care drone sunt reale și care sunt false.

Repetitoarele de semnal ale dronelor (care funcționează la fel ca repetitoarele de radioamatorism) nu sunt neobișnuite și sunt utilizate în Ucraina de ambele părți pentru a ajuta la confundarea încercărilor de urmărire. Repetitoarele de semnal și antenele sunt ușor de ascuns, iar localizarea exactă este dificilă. În Ucraina, urmăritorii ar găsi pur și simplu o zonă generală în care ar putea fi antena sau operatorul și apoi ar lovi-o cu artileria. Dacă lovesc doar un repeater, operatorul pierde aproximativ 200 de dolari și asta e tot.

Rușii folosesc drone conectate la bobine lungi de cablu de fibră optică, ceea ce le permite să trimită dispozitivele în zone protejate de bruiaj. Conexiunea directă îi împiedică, de asemenea, pe operatori să fie urmăriți.

Apoi, există drone cu software de inteligență artificială care ocolesc o mulțime de instrumente de urmărire. Dacă drona se controlează singură, atunci nu există niciun semnal de la operator care să poată fi urmărit. S-ar putea ca drona să transmită un semnal video, dar acesta nu va dezvălui locația persoanelor care au desfășurat drona.

Majoritatea acestor tehnici nu vor fi niciodată utilizate de civili obișnuiți sau chiar de grupuri teroriste mici (în special software-ul de zbor cu inteligență artificială va fi utilizat doar de guverne). În plus, accesul civililor la drone de mari dimensiuni sau la drone de dimensiunea unei mașini este foarte rar și necesită autorizații extinse. Costul unor astfel de dispozitive este prohibitiv (zeci de mii sau sute de mii de dolari, în funcție de dronă).

Ceea ce vreau să spun este că este imposibil ca operatori civili sau mici grupuri teroriste să fie în spatele majorității acestor evenimente. Nivelul de sofisticare implicat aici necesită supravegherea armatei sau a agențiilor guvernamentale. În plus, nu există suficiente contramăsuri în lume pentru a preveni urmărirea locațiilor guvernamentale sensibile. Armata SUA și DHS dispun de mijloace extinse de urmărire a dronelor (în special a dronelor mari) care zboară în apropierea bazelor și a siturilor protejate.

Triangularea nu ar fi dificilă, având în vedere că operatorii dronelor ar trebui să zboare prin mijlocul mai multor instalații echipate pentru detectare. Și, chiar dacă dronele sunt operate de AI, dronele mari nu sunt foarte rapide sau agile. Acestea ar putea fi urmărite fără mari probleme de elicoptere sau de alte drone.

Lipsa de informare a publicului este exploatată de oficialii guvernamentali și de mass-media. Am văzut mai mulți reprezentanți ai agențiilor afirmând că „nu există suficiente restricții în vigoare” pentru a ține sub control amenințarea dronelor naționale. Am văzut, de asemenea, reprezentanți ai guvernului susținând că aceste drone sunt operate de un inamic străin precum Iranul. Recent, cel puțin doi bărbați au fost arestați pentru că au pilotat o dronă de mici dimensiuni prea aproape de un aeroport din Chicago – agențiile federale și mass-media au încercat să îi asocieze pe acești bărbați cu observarea dronelor secrete în întreaga țară, deși este probabil că nu au nicio legătură cu situația.

Astfel de dezinformări sugerează o încercare de a atribui activitatea dronelor unor surse civile sau unui adversar străin care lucrează cu surse civile. Cu alte cuvinte, se pregătește terenul pentru unul dintre cele două rezultate: restricții mai agresive asupra dronelor civile sau un atac cu dronă atribuit unui guvern străin.

Dimensiunea dronelor este ceea ce mă îngrijorează cel mai mult. Dacă scopul unui guvern străin ar fi să monitorizeze situri sensibile și să colecteze informații, nu ar folosi drone de mărimea unei mașini. Dronele mari ar fi prea ușor de urmărit. Ar folosi drone mici, de clasă medie, echipate cu sisteme termice care încap într-un rucsac.

Dar propriul nostru guvern ar putea zbura cu flote de drone de mari dimensiuni deasupra orașelor și bazelor militare, în deplină impunitate. Dacă guvernul nostru ar dori, să zicem, să arunce în aer o instalație militară de sacrificiu, să avarieze o centrală nucleară sau să lovească un centru civil, dronele de mărimea unei mașini ar fi foarte utile, deoarece sunt concepute pentru a transporta o greutate considerabilă. Drone precum cele observate deasupra New Jersey ar putea transporta 500-1000 de kilograme de muniție (poate mai mult). Un roi de astfel de drone ar putea provoca un haos total într-o zonă foarte populată.

Îmi fac griji cu privire la acest rezultat deoarece administrația Biden și establishmentul globalist au fost foarte active în ultimele luni, încercând să creeze cât mai multe puncte de aprindere pentru un război mondial înainte ca Donald Trump să preia funcția în ianuarie. Un steag fals în acest moment are perfectă logică.

A doua mea teorie se bazează pe comentariile ciudate ale oficialilor din domeniul apărării care leagă activitatea de lipsa de restricții pe piața dronelor civile. După cum s-a menționat, este imposibil ca civilii să piloteze drone de dimensiunea unei mașini în spațiul aerian al SUA, deasupra unor locuri protejate, fără să fie urmăriți. Dronele sunt prea scumpe și prea mari pentru a putea fi deplasate fără ca oamenii să le observe, iar acest tip de operațiuni necesită cunoașterea din interior a metodelor de urmărire ale DoD și DHS.

Unii au speculat că ar putea exista o agendă pentru a obține adoptarea unei legislații (precum un nou Patriot Act) în viitorul apropiat. Cred că aceasta ar putea fi o manevră pentru a obține tracțiune asupra legislației care restricționează sau interzice proprietatea civilă a dronelor. Unii oameni ar putea fi sceptici cu privire la această idee, dar gândiți-vă pentru o clipă cât de utile sunt dronele pentru o potențială rebeliune…

Timp de peste un secol, guvernele și armatele naționale au avut monopolul supravegherii aeriene și al capacității de a ataca inamicii din cer. Odată cu inventarea dronelor, mulți patrioți au considerat tehnologia drept cea mai mare amenințare la adresa viitoarelor încercări de rebeliune împotriva establishmentului. Dispozitivele sunt ieftine de produs, pot opera în păduri și în medii urbane și chiar și dronele mici pot transporta suficient explozibil pentru a mutila sau, eventual, ucide cu precizie.

În trecut, forțele mai mici care foloseau tactici asimetrice puteau obține în continuare un avantaj împotriva guvernelor, chiar și atunci când luptau împotriva unei armate avansate cu superioritate aeriană. În prezent, dronele sunt considerate ca fiind jocul final pentru insurgențe. Adevărul este însă exact contrariul; dronele reprezintă sfârșitul jocului pentru armatele standard și un avantaj uriaș pentru rebeliunile asimetrice. Dronele reprezintă cea mai mare schimbare în război pentru civili de la inventarea puștii cu repetiție.

Am văzut cum fața luptei se schimbă dramatic în războiul din Ucraina, pe măsură ce dronele devin din ce în ce mai vitale pentru ambele părți. Dronele de dimensiuni medii au perturbat tacticile tipice ale războiului de manevră, folosind explozivi puternici pentru a dezactiva coloanele blindate. Dronele de mici dimensiuni permit operatorilor să monitorizeze câmpul de luptă de pe cer pe o rază de kilometri și fac imposibilă deplasarea discretă a trupelor.

Dronele pot fi utilizate cu ușurință de către civili în aceleași scopuri. Pentru prima dată în istorie, patrioții au acces la aer pentru supraveghere și apărare. Nu aș fi surprins să văd că guvernele inventează motive pentru care tehnologia „trebuie interzisă” – Vor încerca să convingă poporul american că dronele reprezintă un pericol pentru siguranța publică, chiar dacă ar fi nevoie să finanțeze un atac terorist în ideea de a-i speria pe oameni.

În ambele cazuri – un declanșator al celui de-al Treilea Război Mondial sau un test pentru interzicerea pieței dronelor civile, establishmentul obține un avantaj. Din câte îmi dau seama, nimeni altcineva nu beneficiază de pe urma acestor incidente cu drone. Toate semnele indică un steag fals. Dacă această realitate este expusă suficient de larg, mă aștept ca guvernul să recunoască în cele din urmă că se află în spatele zborurilor cu drone, dar numai ca un efort de a „proteja publicul” de o amenințare insidioasă despre care nu ne-au putut spune nimic în prealabil.