Un comentariu de Ali Rizk pentru publicația The Cradle

Prin atacul său militar neîncetat asupra Libanului, Israelul nu a reușit să creeze o zonă tampon terestră în sud și să îi întoarcă pe coloniștii din nord la casele lor – în timp ce Hezbollah și-a atins obiectivele de a contracara invazia terestră a Israelului și de a-și păstra capacitățile militare.

Hezbollah s-a dovedit încă o dată a fi o pacoste pentru Israel, în ciuda loviturilor grele care au fost aplicate mișcării de rezistență în ultima rundă de ostilități. Acordul de încetare a focului care a intrat în vigoare după mai mult de două luni de conflict la scară largă pe frontul libanezo-israelian este departe de ceea ce Israelul a sperat să obțină în primele etape, atunci când elanul părea să fie de partea sa.

La rândul său, mișcarea libaneză a reușit să supraviețuiască la ceea ce a fost, fără îndoială, cel mai puternic și mai sofisticat atac lansat vreodată în istoria războiului.

Deși acordul de încetare a focului este compus din 13 dispoziții, acesta se axează pe Rezoluția 1701 a Consiliului de Securitate al ONU (CSONU), care a pus capăt războiului din 2006 al Israelului împotriva Libanului. În sine, acordul indică un eșec pentru Israel atunci când este privit în raport cu lista sa de cereri inițiale.

Cererile israeliene și implicarea ONU

Una dintre aceste cereri inițiale a fost formulată în timpul unei sesiuni a ONU de luna trecută, când Tel Aviv a solicitat punerea în aplicare a Rezoluției 1559 a Consiliului de Securitate al ONU, care solicită efectiv dezarmarea Hezbollah (formularea actuală a rezoluției solicită dezarmarea „milițiilor” – o referire implicită la Hezbollah).

Cu toate acestea, mecanismul de punere în aplicare a Rezoluției 1701, bazat pe noul acord, pare să difere într-o oarecare măsură de limbajul pus în aplicare în urmă cu 18 ani. Una dintre dispozițiile noului acord este înființarea unui comitet internațional care să supravegheze aplicarea și să garanteze că ambele părți își respectă angajamentele, astfel cum sunt menționate în dispoziții.

Aceasta înseamnă efectiv o supraveghere mai strictă a angajamentului ambelor părți față de rezoluția 1701, având în vedere că sarcina de a monitoriza punerea în aplicare a rezoluției din 2006 a revenit forțelor ONU de menținere a păcii din sudul Libanului (UNIFIL), fără implicarea altor părți străine.

În conformitate cu acordul recent, un comitet internațional va fi condus de SUA, Franța jucând, de asemenea, un rol-cheie. Este important de reținut că mandatul nu include autoritatea efectivă de aplicare – acest rol va rămâne rezervat în principal armatei libaneze. Președintele american Joe Biden a încercat să sublinieze aspectul în comentariile pe care le-a făcut de la Casa Albă, în care a declarat că s-a ajuns la un acord de încetare a focului.

„Nu vor exista trupe de luptă americane în zonă, dar va exista sprijin militar pentru forțele armate libaneze, așa cum am făcut și în trecut”, a declarat Biden, adăugând că «în acest caz, se va face de obicei cu armata libaneză și în colaborare și cu armata franceză».

Potrivit generalului în retragere al armatei libaneze Mounir Shehadeh, prezența unui comitet condus de SUA se va traduce prin măsuri de aplicare mai stricte în ceea ce privește încetarea oricărei prezențe armate a Hezbollah la sud de râul Litani, care este una dintre dispozițiile inițiale ale 1701. După cum spune Shehadeh pentru The Cradle:

„Nu cred că armata libaneză, prin intermediul direcției sale de informații și pe baza propriilor informații, va proceda din proprie inițiativă la căutarea posibilei locații a depozitelor de arme aparținând rezistenței. Dar armata libaneză și UNIFIL vor fi forțate de acest comitet condus de America să efectueze căutări în diferite locații.”

O hartă care indică unde sunt desfășurate în prezent forțele israeliene în sudul Libanului, la o zi după intrarea în vigoare a încetării focului.

Obiectivele nerealizate ale Tel Aviv-ului

Totuși, acordul rămâne departe de obiectivul de lungă durată al Israelului de a avea trupe străine desfășurate în Liban cu un mandat care să le permită să folosească forța pentru a pune capăt prezenței armate a Hezbollah în sud.

De ani de zile, Israelul a încercat fără succes să confere trupelor UNIFIL un rol mai puternic de aplicare a legii în temeiul capitolului 7 din Carta ONU, care le-ar autoriza să folosească forța pentru a pune în aplicare Rezoluția 1701. Aliații occidentali precum SUA nu au reușit, de asemenea, să atingă acest obiectiv.

Chiar dacă noul acord pune capăt prezenței armate a Hezbollah la sud de râul Litani, asta nu ar însemna neapărat că echilibrul de descurajare cu Israelul ar fi modificat în mod semnificativ. După cum explică Shehadeh:

„Este clar că în sudul râului Litani rachetele au fost lansate din văile din fâșiile estică, centrală și vestică. Aceasta va avea un impact operațional asupra rezistenței, dar nu o va slăbi. În cazul în care rezistența va fi forțată, cred că va muta armele din sudul în nordul Litaniului.”

De asemenea, încălcările din partea Israelului vor fi acum supuse unei examinări mai atente odată cu formarea comitetului internațional. Israelul a încălcat această rezoluție aproape zilnic timp de ani de zile, în principal prin survoluri ilegale în spațiul aerian libanez.

Între timp, alte obiective israeliene par, de asemenea, să nu se fi materializat. Printre ele se numără o revoltă libaneză internă împotriva Hezbollah, la care premierul israelian Benjamin Netanyahu a făcut apel în mod explicit într-o adresare către poporul libanez.

De asemenea, Tel Aviv nu a reușit să readucă cu forța zecile de mii de coloniști din nord care au fost „strămutați” de tirurile de rachete ale Hezbollah, în ciuda faptului că a declarat public în septembrie că acesta era un nou scop în obiectivele sale de război.

Poate cel mai important, Israelul nu a reușit să submineze grav capacitatea de luptă a Hezbollah. Duminica trecută – cu doar câteva zile înainte de încetarea focului – rezistența libaneză a lansat unul dintre cele mai grele și mai puternice atacuri cu rachete asupra Israelului de la declanșarea ultimei runde de ostilități.

Potrivit Hezbollah, au fost vizate mai multe situri militare din Tel Aviv, în plus față de baza navală Ashdod, care se află chiar mai la sud. Imaginile video și datele furnizate de israelieni au arătat, de asemenea, pagube fără precedent produse structurilor și vehiculelor în orașe-cheie din nord și din centru, precum Petah Tikva, Haifa, Nahariya și Tel Aviv – cele mai importante centre industriale, comerciale, financiare și tehnologice ale statului.

Armata israeliană și mass-media au confirmat că sirenele aeriene au sunat în suburbiile Tel Avivului și că aproximativ patru milioane de persoane – aproape jumătate din populația totală a Israelului – au fost forțate să se adăpostească în acea zi. În același timp, în sudul Libanului, soldații Hezbollah duceau o luptă puternică împotriva forțelor terestre israeliene invadatoare, împiedicându-le să se infiltreze adânc în teritoriul libanez sau să dețină un teren semnificativ.

Rezistența trăiește pentru a lupta în altă zi

Aceste realități reprezintă un eșec semnificativ din partea Israelului și o performanță importantă din partea Hezbollah, tocmai pentru că ultimii acumulaseră pierderi grele fără precedent: asasinarea fostului său secretar general Hassan Nasrallah și a mai multor comandanți militari de rang înalt, pe lângă operațiunea de detonare a pagerului care a scos din luptă mii de luptători ai rezistenței.

Dar faptul că mișcarea libaneză a reușit să supraviețuiască unui război de securitate și informații cum nu s-a mai văzut niciodată în lume nu ar trebui să fie o mare surpriză, având în vedere dimensiunea sa.

După cum au remarcat observatorii, Hezbollah are rădăcini instituționale și birocratice profunde în Liban. De aceea atacurile țintite și operațiunile de securitate – în ciuda nivelului lor de sofisticare – se dovedesc insuficiente pentru a îngenunchea rezistența. După cum a repetat adesea Nasrallah și după cum s-a scandat de atunci pe străzile din Beirut după martiriul său: „Nu vom accepta niciodată umilința”.
……………..
Campania de strângere de fonduri ”10 zile de donații pentru 100 de zile de Opoziție” continuă. După primele șapte zile s-au strâns 2.873 euro dintr-un total de 3.000. Amănunte, aici.