Întoarcerea digitală la 180 de grade a Norvegiei

Norvegia a fost în fruntea erei digitale încă de la început, urmând viziunea unei societăți fără numerar și digitalizate și este considerată una dintre cele mai progresiste țări din Europa în acest domeniu. Între timp, au fost recunoscute dezavantajele și pericolele, iar acum asistăm la o revenire.

În urmă cu o săptămână, guvernul norvegian a consolidat drepturile cetățenilor la o viață analogică și la plăți în numerar printr-o modificare remarcabilă a legii. Noua lege face ilegale anunțurile „Nu se acceptă numerar” sau „Numai plata cu cardul” afișate în magazine și la casele de marcat din întreaga Norvegie. Este nu doar o îndepărtare de dependența totală de plățile digitale, ci și o schimbare socială remarcabilă.

Dezavantajele societății fără numerar

Chiar și în Germania nu mai este considerată o teorie a conspirației faptul că exercitarea drepturilor fundamentale, participarea la viața socială și utilizarea infrastructurii publice (căi ferate, poștă, asistență medicală) nu pot depinde de faptul că oamenii au internet, dețin un smartphone, instalează o anumită aplicație și știu exact cum să o folosească.

Această constrângere digitală impusă societății de interese financiare și economice puternice înseamnă discriminarea concretă și chiar excluderea completă a unor minorități sociale de la serviciile publice. Asta afectează nu numai persoanele în vârstă, bolnave sau cu deficiențe de vedere care nu pot utiliza tehnologia, ci și persoanele ce pur și simplu nu pot mânui tehnologiile relevante sau chiar persoanele sărace, care nu au suficienți bani pentru astfel de lucruri. De asemenea, sunt afectate și persoanele care știu să se descurce cu tehnologia, dar nu doresc să trimită în permanență date comportamentale personale peste tot în lume. Sau să fie nevoite să instaleze la întâmplare noi aplicații pe dispozitivele lor pentru a evita să fie excluse din viața publică și din serviciile de care au nevoie.

Digitalizarea este o mină de aur pentru furnizorii privați de servicii, deoarece economiile rezultate din eliminarea chiriilor de birouri și a locurilor de muncă sunt enorme. În noua și curajoasa lume digitală, nu mai există nicio doamnă sau niciun domn amabil într-un birou din orășelul vecin, unde oamenii analogici puteau să sune sau să treacă pe lângă pentru a obține sfaturi sau informații. Chiar apelul telefonic pe care multe suflete pierdute în mlaștina digitală îl aleg cu disperare, este preluat de un computer programat să tragă de timp și, în cele din urmă, să îl scoată de pe fir pe client, cu rugămintea de a găsi o soluție la problema sa pe propriul site web al companiei. Motivul: aceste așa-numite „centre de informare” ale furnizorilor sunt, de asemenea, total lipsite de personal pentru a maximiza profiturile.

Profiturile suplimentare care cad în brațele corporațiilor ca urmare a digitalizării presupun că trebuie să existe spirite ajutătoare peste tot în preajma analfabeților digitali, printre rude, vecini, îngrijitori etc. Ei ar trebui să facă în mod voluntar și gratuit munca pe care angajații furnizorilor de servicii obișnuiau să o presteze din birourile lor sau în timpul vizitelor la domiciliu ale clienților.

Totul amintește de escrocheria Merkel: „Putem să o facem”. Munca suplimentară gigantică de a primi și îngriji peste un milion de migranți într-un singur an a fost efectuată peste tot de voluntari care au lucrat gratuit, folosind adesea propriile finanțe pentru a oferi oamenilor cele mai necesare lucruri. Însă atunci a existat o diferență față de exploatarea actuală a dorinței de a ajuta: organele de stat au fost salvate de la colaps în timpul campaniei „We can do it”. În schimb, majoritatea întreprinderilor din sectorul privat profită de munca suplimentară voluntară a ajutoarelor digitale. Astfel, bogații devin și mai bogați, exploatând cu abilitate solidaritatea care domnește în rândul populației și ajutorul digital voluntar pentru a-și maximiza profitul. Iată un alt motiv important pentru care evoluția către o societate pur digitală, având drept consecință coerciția digitală, trebuie să fie oprită cu orice preț. Există deja inițiative[1] în această direcție, inclusiv în Bundestag.

Schimbarea din Norvegia

Până de curând, aproape nimeni nu ar fi crezut că Norvegia, una dintre cele mai importante țări din lume în ceea ce privește digitalizarea, va face vreodată un pas înapoi în direcția numerarului. La urma urmei, conform unui sondaj realizat de banca centrală norvegiană, doar 3% din populație mai plătește ultima achiziție a unui obiect real în numerar. Însă noul amendament la Legea privind contractele financiare garantează că numerarul va juca din nou un rol mai important ca mijloc legal de plată, oferind cetățenilor posibilitatea de a plăti în numerar chiar și atunci când sunt disponibile alte opțiuni.

Măsura este mai mult decât simbolică. Ea marchează o întoarcere de la acceptarea necondiționată a lumii digitale la o concentrare reînnoită asupra marginalizării unor grupuri întregi de populație. Pentru că, chiar și într-o țară ca Norvegia, care se pricepe la digital, există oameni ce nu pot sau nu doresc să țină pasul cu tehnologiile moderne, în timp ce cealaltă parte a alunecat atât de mult în digitalism – încât majoritatea nici nu realizează cât de mult au devenit dependenți. O astfel de evoluție poate părea o progresie naturală, însă dependența de instrumentele digitale are dezavantaje enorme. Spre exemplu în cazul în care există doar curent electric sporadic sau nu există pentru o perioadă de timp.

Noua legislație urmărește să sprijine persoanele care au dificultăți cu plățile digitale. Asta nu afectează în niciun caz doar persoanele în vârstă sau pe cele nefamiliarizate cu tehnologia. Este o expresie a conștientizării crescânde a faptului că nu toată lumea beneficiază de revoluția digitală. În timp ce generația tânără a crescut cu viteza și confortul plăților cu cardul, există un număr semnificativ de persoane care încă se bazează pe numerar. Aproximativ 600.000 de norvegieni, adică zece la sută din populație, au dificultăți în a utiliza metodele de plată digitale. Pentru ei, numerarul nu este doar un mijloc de plată, ci și o chestiune de autodeterminare.

Este remarcabil faptul că Norvegia recunoaște acum că această evoluție nu este lipsită de riscuri. Faptul că numerarul rămâne singurul mijloc de plată care funcționează independent de electricitate și de internet a jucat, de asemenea, un rol în discuția privind noua lege. Acesta rămâne stabil chiar dacă rețeaua cedează sau dacă atacurile digitale paralizează infrastructura. În vremuri de atacuri cibernetice și de creștere a incertitudinii globale, numerarul are, prin urmare, o valoare inestimabilă pentru societate.

Bariera invizibilă

Odată cu digitalizarea, societățile moderne au creat o barieră invizibilă care îi favorizează pe cei dispuși să își împărtășească datele și să țină permanent pasul cu cele mai noi tehnologii. Dar ce înseamnă acest lucru pentru libertatea noastră? Ce se întâmplă atunci când drepturile și serviciile de bază sunt accesibile numai dacă ești dispus să te supui rețelei de supraveghere digitală?

Răsturnarea de situație din Norvegia este un semnal puternic pentru restul lumii. Chiar dacă digitalizarea aduce multe beneficii, ea nu este un panaceu. Dacă dorim să prevenim o lume în care persoanele fără smartphone nu au acces la drepturi sau servicii de bază, atunci trebuie să luăm Norvegia drept exemplu și să oprim tsunami-ul digital. Și în Germania există deja organizații precum digitalcourage[2] – deocamdată încă sub radarul mass-media de sistem – care doresc să oprească tsunami-ul digital.

Digitalcourage se referă, de exemplu, la articolul 3 din Legea fundamentală a Republicii Federale Germania, despre interzicerea dezavantajelor și a discriminării împotriva oamenilor, indiferent de culoarea pielii, credința sau originea lor. Potrivit digitalcourage, acest articol ar trebui completat cu o interdicție de discriminare a persoanelor în ceea ce privește serviciile de bază dacă acestea nu utilizează un anumit dispozitiv sau o anumită platformă digitală. Prin urmare, organizația solicită

„Bundestagului să includă un drept la viață fără constrângeri digitale în Legea fundamentală!”

În prezent, evoluțiile din Germania continuă în direcția opusă: suntem obligați să ne conectăm, să ne înregistrăm online sau să descărcăm o aplicație în tot mai multe locuri – și să dezvăluim date personale în acest proces. Și toate pentru a utiliza servicii de bază!

Surse și comentarii

[1] https://epetitionen.bundestag.de/petitionen/_2022/_04/_24/Petition_133313.html

[2] https://digitalcourage.de/user/digitalcourage