Noua mlaștină a Israelului: invazia terestră a Libanului

Un comentariu de Mohamad Hasan Sweidan pentru publicația The Cradle

Armata de ocupație a fost expulzată de două ori din Liban de către Hezbollah. Două decenii mai târziu, ea are în vedere o nouă invazie terestră a vecinului său din nord, de data aceasta împotriva unui adversar mult mai sofisticat.

Pe 26 septembrie, armata israeliană a anunțat încheierea unui exercițiu de brigadă care simula o operațiune terestră în Liban, la câțiva kilometri de frontiera comună. În ultimele două zile, mai mulți oficiali militari israelieni, inclusiv șeful Statului Major Herzi Halevy și comandantul Nordului Uri Gordin, au vorbit despre disponibilitatea armatei de ocupație de a executa operațiuni terestre în Liban.

Dar cum poate concepe Tel Aviv în mod realist lansarea de trupe terestre într-o țară care a reușit nu o dată, ci de două ori, să expulzeze forțele de ocupație, pentru a se angaja în luptă împotriva unui adversar – grupul de rezistență libanez Hezbollah – care este mult mai bine înarmat și organizat decât în anii trecuți?

Caracteristici ale strategiei israeliene de până acum

De la începutul escaladării recente a conflictului cu Libanul, Israelul pare să își desfășoare războiul pe cinci căi simultane. În primul rând, încearcă să lovească sistemul de comandă și control al Hezbollah, în principal prin asasinate țintite împotriva principalilor lideri militari ai rezistenței, cea mai recentă țintă fiind comandantul unității de drone Abu Saleh Sorour.

Lunea trecută, israelienii au anunțat că au lovit cu succes 1.600 de obiective militare ale rezistenței, inclusiv depozite de arme, depozite de rachete și rampe de lansare. În special, ei au afirmat că au reușit aceleași tipuri de lovituri în războiul din iulie 2006, ceea ce s-a dovedit a fi extrem de inexact.

În al treilea rând, Israelul urmărește să exercite presiuni interne libaneze asupra Hezbollah prin vătămarea alegătorilor, susținătorilor și chiar detractorilor săi. Tel Aviv și-a intensificat atacurile sângeroase asupra populațiilor și zonelor civile în ultimele două săptămâni, ucigând peste 728 de civili, rănind mii și strămutând aproape 390.000 de persoane, conform datelor oficiale ale guvernului libanez.

În al patrulea rând, este o încercare de a influența mediul libanez larg, general, să se întoarcă împotriva rezistenței prin campanii media sistematice – în cooperare cu mass-media și personalități libaneze care repetă poveștile de intimidare ale Israelului pentru a îmblânzi și limita acțiunile Hezbollah. A cincea și ultima pistă, până în prezent, este amenințarea tot mai mare și pregătirea pentru o invazie terestră israeliană a Libanului – chiar dacă una limitată – cu scopul de a confirma superioritatea israeliană pe teren prin controlul zonelor libaneze, chiar și pentru perioade scurte.

Reacțiile Hezbollah?

În mod firesc, rezistența intenționează să contracareze strategiile Israelului printr-un set de etape interconectate. După fiecare asasinat, Hezbollah confirmă că sistemul său de comandă și control rămâne neafectat, apoi lansează o escaladare controlată pentru a-și confirma pregătirea în fața șocurilor inamice. Acest lucru a fost evident pe 24 septembrie, când Hezbollah a lansat un atac cu peste 300 de rachete la o zi după campania aeriană a Israelului, în esență pentru a confirma că capacitățile sale de rachete erau pregătite și încărcate, gata de acțiune.

Ca și în confruntările anterioare ale Israelului cu Hezbollah, baza de sprijin a acestuia din urmă rămâne în mare parte consecventă și sprijină planurile de escaladare ale rezistenței. Separarea Hezbollah de mediul său de incubare este o strategie israeliană care a eșuat în mod repetat, în principal pentru că membrii de bază ai rezistenței provin chiar din această societate.

În cele din urmă, obiectivul Israelului de a întoarce opinia publică libaneză împotriva rezistenței nu a avansat, până în prezent. Mai degrabă, agresiunile israeliene au sporit coeziunea națională, în special după atacul terorist cu pager al statului de ocupație, cu excepția unor cazuri limitate.

A cincea cale: invazia terestră a Libanului

În ultimele zile, discuțiile cu privire la posibilitatea unei incursiuni terestre israeliene în Liban au crescut semnificativ. Premierul israelian Benjamin Netanyahu s-a lăudat că operațiunile militare împotriva Libanului vor continua „la putere maximă” pentru a se asigura că Hezbollah este «semnificativ slăbit» și a respins apelurile internaționale de încetare imediată a focului.

Șeful Statului Major al armatei a instruit, de asemenea, forțele israeliene să se pregătească pentru un posibil atac terestru în scopul de a stabili o zonă tampon israeliană în sudul Libanului. Din punct de vedere operațional, armata de ocupație se pregătește pentru această posibilitate prin efectuarea de exerciții de antrenament și convocarea a două brigăzi de rezervă pe frontul de nord.

Potrivit surselor occidentale și israeliene, există mai multe scenarii pentru o posibilă invazie terestră israeliană în Liban, fiecare scenariu oferind obiective strategice și riscuri diferite:

În primul rând, este vorba de o acțiune terestră limitată în interiorul teritoriului libanez, cu scopul de a lovi ținte specifice Hezbollah din apropierea frontierei, cum ar fi locurile de lansare a rachetelor. Sau de a curăța o zonă pentru a împiedica rezistența să efectueze atacuri asupra Israelului. Ar fi o acțiune pe termen scurt utilizată pentru a exercita presiuni asupra părții implicate în negocierile de încetare a focului. Dacă Tel Aviv alege opțiunea unei acțiuni terestre, acesta va fi cel mai probabil scenariu.

În al doilea rând, este o incursiune terestră limitată pentru a împinge forțele de rezistență să se retragă de la graniță, în special cu scopul de a reduce raza de acțiune a rachetelor ghidate antitanc pe care Hezbollah le deține. Comandanții militari israelieni au indicat că opțiunea ar servi la crearea unei „zone de securitate” care să se întindă pe 8 până la 10 kilometri în interiorul teritoriului libanez. În special, acest scenariu crește probabilitatea unor lupte prelungite și a unor pierderi umane și militare israeliene mai mari.

În al treilea rând ar fi o invazie terestră completă a Libanului – cel mai extrem scenariu – cu scopul de a distruge capacitățile Hezbollah. În prezent, scenariul rămâne foarte puțin probabil din cauza profilului său de risc extrem de ridicat – și având în vedere că obiectivul pe termen scurt al Tel Aviv nu este de a distruge Hezbollah, ci mai degrabă de a modifica provocările de securitate la granița sa cu Libanul.

Unde să atace?

Este de așteptat ca un atac terestru israelian – limitat sau extins – să se concentreze asupra unor zone geografice specifice din Liban, în special în sud, unde Tel Aviv dorește o zonă tampon fără Hezbollah, sau în regiunea Bekaa, care flanchează frontiera siriană. Israelul are în vedere un scenariu similar cu status quo-ul din sudul Libanului din anii 1990, în care a menținut o zonă de securitate pentru a limita accesul Hezbollah la frontieră – înainte de a fi curățat de comandourile rezistenței în 2000.

În schimb, o acțiune terestră israeliană limitată în Bekaa ar avea drept scop să afecteze și să restrângă rutele de aprovizionare cu logistică și arme ale Hezbollah din Siria, fie prin tăierea rutelor terestre dintre Liban și Siria, fie prin tăierea liniilor de aprovizionare dintre Bekaa și sud. Bazele acestei acțiuni vor fi continuarea atacurilor aeriene israeliene în Bekaa, care au vizat patru puncte principale de trecere a frontierei cu Siria – Al-Arrayedh, Mutariba, Saleh și Qabsh.

Majoritatea analiștilor occidentali nu sunt optimiști cu privire la reușita armatei israeliene de a executa operațiuni terestre în Liban, având în vedere capacitățile sporite și sofisticate ale Hezbollah de a face față unei astfel de acțiuni. Într-un articol din Washington Post, scriitorul Max Boot afirmă că această opțiune nebună „ar fi un alt calvar pentru Israel”. Din perspectiva Tel Avivului, în cel mai bun scenariu campania sa aeriană ar reuși să oprească frontul libanez de sprijin pentru Gaza și ar permite coloniștilor israelieni strămutați să se întoarcă la casele lor din nordul Israelului.

Cu toate acestea, având în vedere că nu există nicio probabilitate de rezolvare iminentă a conflictului cu Libanul – dat fiind refuzul lui Netanyahu de a accepta o încetare a focului în nordul Israelului, darămite una în Gaza – posibilitatea unei acțiuni terestre israeliene în Liban crește, în ciuda riscurilor extraordinare pentru armata de ocupație. Din istoria recentă a luptelor sale cu rezistența libaneză, în care Israelul a pierdut confruntarea, Tel Aviv știe bine că superioritatea sa aeriană este compensată doar de avantajul terestru al Hezbollah.