Moldovenii, Maia Sandu, Alex Soros și referendumul din 20 octombrie

Am fost recent la Chișinău, pentru a treia oară în ultimul an. Prilej bun să iau pulsul străzii și să constat că românii stau cu orele în Vama Albița. Nicio diferență față de vămile de intrare în Ungaria, dat fiind că suntem, încă, departe de spațiul Schengen.

Munca din ultimii ani a autorităților din România în scopul atragerii Moldovei în UE ar putea fi spulberată pe 20 octombrie. Peste șase săptămâni au loc alegerile prezidențiale, în aceeași zi cu referendumul legat de integrarea în Uniunea Europeană. Guvernul mixt româno-moldovean, sprijinit logistit și financiar de Congresul SUA (prin intermediul lui Alex Soros), a mizat pe popularitatea Maiei Sandu pentru a contopi cele două evenimente cruciale din viața moldovenilor.

Întrebarea adresată cetățenilor pe 20 octombrie va fi: ”Susțineți modificarea Constituției în vederea aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană?”. De menționat că fără modificarea Constituției prevederile Tratatului UE nu ar avea prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Mult mai onest ar fi fost ca Maia Sandu și guvernul româno-moldovean de la Chișinău să formuleze întrebarea sub forma ”Susțineți modificarea Constituției în vederea aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană și a pierderii suveranității statale?”.

Dacă moldovenii vor vota DA la referendumul din 20 octombrie, pe 21 octombrie ei vor deveni, formal, ”europeni”. Așa cum și noi suntem mai întâi europeni înainte de a fi români. Constituția noastră și legile interne se supun în totalitate tratatului UE și dispozițiilor de la Bruxelles, cu toate palidele încercări al CCR de a susține contrariul.

Din acest punct de vedere, alegerile prezidențiale din Moldova trec pe planul doi. Cu sau fără Maia Sandu la timonă, Chișinăul va continua procesul de aderare la UE dacă referendumul va fi validat. Printr-un proiect atent coordonat de Washington și Bruxelles, mândrii moldoveni vor reface podul de flori peste Prut direct cu oamenii Ursulei von der Leyen. Peste capul românilor, al căror câștig major pe termen foarte lung va fi desființarea Vămii Albița.

Unirea cu frații de peste Prut ar fi dat greutate României în negocierile de la Bruxelles și ar fi fost, într-adevăr, o realizare istorică. Nu s-a putut.

Autoritățile de la București încearcă acum să ne convingă de faptul că aderarea Moldovei la UE ar fi un succes la fel de mare. În realitate, principalii beneficiari vor fi corporațiile multinaționale din SUA, Germania, Austria și Franța.

Maia Sandu a anunțat recent că aproape jumătate dintre moldoveni au pașaport românesc (un milion din totalul de 2,5 milioane). Unii dintre ei sunt de etnie rusă. Așa că foarte mulți cetățeni de peste Prut beneficiază de același drepturi ca și noi în raport cu Uniunea Europeană. Aderarea la UE ar aduce în plus deopotrivă investiții, dar și pierderea suveranității, a principalelor companii de distribuție a energiei, a terenurilor agricole și, în general, a bunurilor moldovenești cu valoare ridicată.

Pe de altă parte, întrucât în Moldova toată lumea vorbește rusește, iar Transnistria și Găgăuzia (strâns legate de Moscova) fac parte din categoria ”stat în stat”, procesul de aderare la UE va fi aproape la fel de dificil ca în cazul Ucrainei. De altfel, cele două regiuni separatiste nu vor participa nici la alegerile prezidențiale, nici la referendumul din 20 octombrie.

Moldovenilor dornici să ajungă la nivelul de trai din România li se arată, din nefericire, doar partea plină a paharului. În plus, foarte mulți nu dau doi bani pe noțiunea de ”suveranitate” (braț la braț cu europenii care au votat-o pe Ursula von der Leyen). Ei vor numai să trăiască mai bine, indiferent de consecințele pe termen lung, care implică acceptarea ideologiei sataniste ”woke” și a statutului de colonie minoră, de gradul 4 din 5, în statul global condus de elitele corporatiste.