Harris vs Trump: Cine este mai rău pentru Gaza?

 Un comentariu de Stasa Salacanin pentru publicația The Cradle

 Alegerile prezidențiale din SUA sunt o confruntare între un democrat „soft-on-Palestine”, al cărui șef a armat genocidul Israelului, și un republican pro-Israel neînfricat, căruia nu-i plac războaiele sau bugetele de război.

Deși problemele de politică externă au fost rareori un factor decisiv în alegerile americane din trecut, războiul din Gaza ar putea schimba balanța în favoarea unui candidat, în special într-o cursă strânsă în care fiecare vot contează. Sionist autoproclamat, Joe Biden a manifestat un sprijin neclintit pentru Israel, care a contribuit la scăderea popularității sale, adâncind prăpastia dintre aripa progresistă și cea moderată a Partidului Democrat.

Acest lucru a dus la pierderea unor electorate cruciale, inclusiv a tinerilor alegători, a comunităților arabe și musulmane și a multor progresiști. În plus, mulți alegători evrei tineri și de stânga „nu mai văd sprijinul neechivoc pentru Israel ca un test decisiv”.

În timp ce Partidul Democrat este conștient de această vulnerabilitate, mulți se întreabă dacă candidata sa, Kamala Harris, poate recâștiga votanții dezamăgiți și aduce o nouă abordare a politicii față de Gaza – pe ultima sută de metri.

La ce să ne așteptăm de la Harris?

Mass-media au remarcat comentariile recente ale lui Harris ca pe o posibilă îndepărtare de poziția pro-israeliană fermă a lui Biden, prezentând-o ca pe o voce mai empatică în cadrul administrației. Ea a declarat recent că „nu va tăcea” în legătură cu suferințele palestinienilor, ceea ce contrastează cu retorica lui Biden.

Însă mulți susținători progresiști și pro-palestinieni cer mai mult decât o simplă schimbare de ton – ei vor solicita o schimbare substanțială a sprijinului militar necondiționat al SUA pentru statul de ocupație. În timp ce în Gaza se desfășoară un genocid, gesturile simbolice, precum recenta decizie a lui Harris de a sări peste discursul premierului israelian Benjamin Netanyahu în fața Congresului, pur și simplu nu mai sunt suficiente pentru a obține aceste voturi.

Dr. Eman Abdelhadi, profesor asistent de dezvoltare umană comparată la Universitatea din Chicago, subliniază pentru The Cradle că, până în prezent, Harris nu și-a asumat niciun angajament politic privind Gaza.

Ea a reiterat verbal un angajament față de securitatea Israelului, iar un purtător de cuvânt al campaniei a declarat că nu ar lua în considerare un embargo asupra armelor. În esență, a schimbat doar tonul, nu și politica … empatia ei nu este suficientă.

Mulți își amintesc, de asemenea, cum Harris s-a opus abținerii fostului președinte Barack Obama într-o rezoluție ONU din decembrie 2016 care condamna colonizarea ilegală a Israelului și cum s-a opus mișcării Boicot, Dezinvestire și Sancțiuni (BDS) (deși nu a susținut în mod oficial legislația anti-BDS).

În ciuda acestor critici, George Bisharat, profesor de drept la Colegiul de Drept Hastings din San Francisco, nu prevede ca Harris să se îndepărteze semnificativ de politicile lui Biden privind Gaza, cu excepția cazului în care câștigă alegerile.

El crede că este puțin probabil ca ea să submineze autoritatea lui Biden până la sfârșitul mandatului său. De asemenea, având în vedere că alegerile vor fi cu siguranță decise de marje foarte mici, Bisharat crede că Harris va evita orice acțiuni care îi vor minimiza șansele de victorie. El declară pentru The Cradle:

”Probabil se teme de sprijinul pro-israelian pentru [Donald] Trump, în special sub forma unor donații uriașe pentru campania acestuia, mai mult decât vede avantajul de a obține voturi în Michigan și în alte state printr-o reorientare semnificativă a politicii.”

În consecință, „campania Harris-Walz va cheltui o energie extraordinară pentru a monitoriza importanța problemei în rândul diverselor grupuri de care au nevoie pentru a câștiga alegerile și, prin urmare, pentru majoritatea democraților, Gaza nu va fi o problemă”, spune Dr. Ranjit Singh, profesor asociat la Departamentul de științe politice și afaceri internaționale de la Universitatea Mary Washington.

Pentru acei americani care doresc ca Harris să adopte o poziție mai dură față de politicile israeliene, provocarea va fi de a face problema cât mai proeminentă posibil. Dr. Singh anticipează că grupurile pro-palestiniene ar putea perturba evenimentele de campanie și chiar convenția națională. El a declarat pentru The Cradle:

”În acest moment, au puține stimulente pentru a nu face acest lucru și, prin urmare, ar putea fi haos dacă campania lui Harris nu va depăși problema în zilele următoare.”

Este o observație previzibilă: mii de protestatari împotriva războiului s-au adunat la convenția de la Chicago în această săptămână, cerând ca Harris să instituie o interdicție asupra transferurilor de arme americane către Israel – sau riscă să își piardă voturile.

”Eu vorbesc”

Până în prezent, Harris a susținut că astfel de perturbări nu fac decât să contribuie la alegerea lui Trump. Este o linie de argumentare pe care a prezentat-o încă o dată – deși destul de condescendent – la mitingul de săptămâna trecută din Detroit. Logica ei, în opinia lui Singh, este „inatacabilă, dar reprezintă un argument slab și neinspirat”. Harris, aflată  în criză de timp, trebuie să prezinte un argument pozitiv, nu negativ, pentru a-și susține campania.

Alegerea guvernatorului din Minnesota, Tim Walz, drept contracandidat, mai degrabă decât a guvernatorului Pennsylvaniei, Josh Shapiro, un adept al liniei dure pro-israeliene, ar putea fi o mișcare strategică pentru recâștigarea alegătorilor dezamăgiți. Walz contrastează puternic cu Shapiro, care a servit anterior în armata israeliană și are opinii antipalestiniene ferme.

În plus, ca femeie de culoare care a experimentat rasismul în SUA, expresiile de compasiune ale lui Harris față de civilii palestinieni ar putea reflecta înțelegerea ei personală a nedreptății. Bisharat consideră că această legătură personală, combinată cu instinctele sale politice ascuțite, indică faptul că ea este atentă la sentimentele schimbătoare din SUA, în special în rândul alegătorilor tineri.

Dacă Harris ar câștiga, „nu și-ar putea permite să ignore noua generație care este dezgustată de sprijinul Partidului Democrat pentru genocidul din Gaza”, reamintește Bisharat pentru The Cradle.

Deși este puțin probabil ca majoritatea democraților să își bazeze comportamentul de vot doar pe chestiunea Gaza, Singh susține că Harris va trebui, de asemenea, să ofere un set plauzibil de propuneri pentru a pune capăt războiului și să sugereze cel puțin ce ar trebui să urmeze după ce armele vor tăcea – și chiar să îi facă pe oficialii israelieni cel puțin minim responsabili pentru ceea ce au comis.

Puternicul lobby israelian

Vorbind pentru The Cradle, profesorul Joshua Landis, șeful Centrului pentru Studii privind Orientul Mijlociu de la Universitatea din Oklahoma, observă că ambele partide politice au decis că sprijinul pentru Israel și „banii cu care americanii pro-Israel contribuie la alegeri sunt indispensabili”.

„Nu ne putem aștepta ca candidații să întoarcă spatele Israelului”, observă Landis, un punct de vedere întărit de profesorul Jeffrey Sachs, care spune pentru The Cradle că «sistemul politic american este încă în mâinile Lobby-ului Israelului».

Sachs susține că „ambele partide majore din SUA susțin în prezent metodele criminale ale Israelului și sunt complice la acestea – cel puțin pentru moment”. El avertizează că acest sprijin neclintit duce la dezastru nu numai pentru SUA și Palestina, ci și pentru Israel însuși, deoarece cruzimea și extremismul necontrolat amenință să distrugă societatea israeliană și „legitimitatea” sa.

În timp ce Harris poate oferi unele îmbunătățiri față de Biden, Dr. Joseph A. Kéchichian, senior fellow la King Faisal Center for Research and Islamic Studies din Riyadh, consideră că obiectivul său principal ar trebui să fie restabilirea reputației globale a SUA.

El subliniază că doar o mână de țări se aliniază încă Washingtonului, iar dacă SUA îi pasă de imaginea sa pătată, va trebui să „asculte” preocupările comunității internaționale.

”Trump este o carte sălbatică”

Harris menține o anumită ambiguitate cu privire la problema Gaza pentru a se disocia de politicile distructive ale lui Biden, lăsându-și în același timp libertatea de a reveni la acestea după alegerile din noiembrie.Pentru unii alegători, poziția neangajantă privind drepturile palestinienilor poate fi preferabilă unei reveniri a lui Trump la Casa Albă. Fostul președinte american a precizat în mod repetat că el crede că Israelul trebuie să „termine treaba” și să obțină „victoria”.

Potrivit lui Abdelhadi, deși „republicanii și democrații au avut o politică practic identică cu privire la Israel, Trump este un wild card”, iar cuvintele sale ar trebui luate în serios.

Kéchichian reamintește că, în timpul primului său mandat, Trump a servit bine interesele Israelului: mutarea controversată a Ambasadei SUA de la Tel Aviv la Ierusalim, aprovizionarea Israelului cu armament avansat și conceperea Acordurilor Abraham, care au polarizat și mai mult Asia de Vest în Axele Normalizării și Rezistenței.

Având în vedere că sondajele de opinie indică faptul că viitoarele alegeri vor fi decise în state-cheie, precum Michigan, Arizona și Wisconsin, nu ar fi surprinzător să vedem grupuri pro-Israel canalizând resurse semnificative pentru a asigura o victorie a lui Trump. Există, de asemenea, îngrijorarea că revenirea lui Trump ar putea duce la măsuri mai dure împotriva activiștilor, inclusiv provocări juridice și atacuri orchestrate pe rețelele de socializare menite să ostracizeze vocile disidente.

Bernd Kaussler, profesor de științe politice la Universitatea James Madison, consideră că nu există nicio îndoială că Trump i-ar da frâu liber lui Netanyahu sau oricărui alt lider Likud, permițând eventual reinstalarea coloniștilor israelieni în Gaza și dând undă verde altor atrocități împotriva palestinienilor.

Cu toate acestea, Trump rămâne, de asemenea, primul președinte american, dintr-un șir consecutiv de președinți, care nu numai că nu a inițiat un război, dar a încercat – împotriva voinței establishmentului de securitate de la Washington – să retragă trupele și bazele militare americane din Asia de Vest.

Profesorul Bisharat avertizează că, deși este posibil ca Trump să nu impună mai multe limite acțiunilor militare ale Israelului decât a făcut-o Biden, el nu crede, de asemenea, că Trump este dornic să declanșeze un război regional mai mult decât Biden: „Din motive diferite și urmând logici diferite, politicile lui Trump și Biden ar putea ajunge în locuri oarecum similare”.

Acest lucru creează o dilemă pentru alegătorii din statele oscilante, care sunt reticenți în a recompensa un Partid Democrat ce nu și-a schimbat poziția pro-Israel – considerată pro-genocid și pro-apartheid – dar recunosc, de asemenea, necesitatea de a păstra oportunitățile pentru schimbări mai fundamentale în viitor.