Partenerii lui Zelensky, pe culmile disperării

Între două capitole din celebra sa carte, generalul Ciucă a găsit timp și pentru o strălucită analiză a strategiei de război din Ucraina.

Ciucă ne vorbește în termeni simpli despre trimiterea la moarte a unor detașamente de soldați ucraineni și mercenari instruiți de NATO. Atacul din regiunea rusă Kursk este elementul-surpriză menționat în postarea fostului premier. Deși admite că habar nu are despre obiectivele strategice vizate de NATO/Zelensky, Ciucă sublinează că ”surprizele pot să schimbe percepția publicului asupra evoluției unui conflict armat”.

Cu alte cuvinte, doar ”percepția publicului” contează în toată ecuația și mai deloc realitatea de pe teren. Am observat cum mass-media MSM, influensării arondați guvernului și trolii de pripas au exultat odată cu atacul-surpriză asupra regiunii Kursk. Peste noapte s-a reaprins flacăra speranței în sufletele a milioane de războinici rusofobi, care îl visează pe Putin spânzurat și Moscova în flăcări. Și asta în pofida situației de pe linia frontului, dezastruoasă pentru o armată ucraineană altădată capabilă, potrivit analiștilor euroatlantici, să elibereze Crimeea. Și, eventual, să cucerească teritorii rusești. Gen Kursk.

Puși cu spatele la zid, strategii NATO caută cu disperare soluții de reintrare în joc. Adică de negociere în condiții echitabile – ceea ce Zelensky le-a promis concetățenilor, la presiunile partenerilor occidentali. Atacurile de tip terorist de la centrala atomică Zaporojie, dar și de peste granița cu rușii (fără alt ”obiectiv strategic” decât înspăimântarea populației civile, cum bine sublinează Ciucă), caută să aducă Moscova în situația de a reduce din pretenții la masa tratativelor. Greu de crezut că astfel de strategii vor avea succes.

De altfel, în linia demersurilor cu caracter terorist, Zelensky a anunțat că insistă să primească undă verde pentru folosirea rachetelor cu rază lungă în Rusia, în timp ce oficialii Pentagonului pretind că cererea Kievului ar fi perfect legitimă.

În postarea sa unicat, generalul Ciucă mai sublinează că Putin are mari probleme ”de conducere a țării”, este incapabil să-și protejeze teritoriul, armata ucraineană avansează (spre Moscova, probabil!), iar rușii sunt cu moralul la pământ. Nu în ultimul rând, ”echipamentele militare occidentale chiar fac o mare diferență în teren”. Deci banii românilor sunt cheltuiți cu folos, din moment ce pot fi puse în practică elemente-surpriză capabile să modifice percepția publicului cu privire la situația dezastruoasă de pe front. ”Singurul limbaj pe care dictatorii îl înțeleg este demonstrația de forță”, conchide Ciucă, bombându-și pieptul în așteptarea locului 5 în competiția prezidențială.

Am mai văzut astfel de ieșiri și la Ursula von der Leyen, de pildă, atunci când amintea despre furtul mașinilor de spălat pentru piese de schimb.

Rămâne valabil ceea ce arătam încă de la debutul conflictului: cu cât una dintre părți va fi mai aproape de buza prăpastiei, cu atât va crește riscul unor atacuri teroriste inimaginabile. Inclusiv riscul de folosire a armelor nucleare (murdare sau clasice).

Ucraina se află acum într-o astfel de postură. Percepția falsă oferită de mass-media confirmă pe deplin degringolada și disperarea din sânul Axei Binelui.

Să ne rugăm ca o mână de ucraineni raționali (sau chiar partenerii strategici, de ce nu?) să-l înlăture la timp pe Zelensky, cât încă sentimentele de disperare și de neputință pot fi, cât de cât, controlabile.